Pescarusul de Anton Pavlovici Cehov

"Sunt un pescăruș. Nu, nu e asta... Eu sunt actriță...Da! Și el e aici! Da, da.. nu face nimic.. El nu credea în teatru, râdea de visurile mele, și încetul cu încetul n-am mai crezut nici eu și mi-am pierdut curajul. (...)Acum știu, înțeleg, Costea, că în ceea ce facem noi, ori că am juca pe scenă, ori că am scrie, principalul nu e gloria, nu e strălucirea, nu e ceea ce visam eu, ci puterea noastră de a îndura."

În Pescărușul, la un nivel formal, avem o luptă între generații: pe de o parte tânărul scriitor Treplev și tânăra actriță Zarecinaia, pe de alta bătrânii: scriitorul Trigorin și actrița Arkadina.
Tânărul scriitor îl acuză pe bătrân de un succes nemeritat, de mediocritate și de valori învechite, de folosirea șabloanelor. În același timp noi nu putem ști cu siguranță dacă tânărul scriitor este un geniu sau doar altă mediocritate veleitară așa cum nu putem ști nici dacă bătrânul scriitor chiar este mediocru. Este o confuzie cultivată atent de Cehov care nu vrea să facă lucrurile prea ușoare pentru spectatori, nu vrea să existe baricade ale binelui și răului. Indiferent că suntem de partea lui Treplev sau a lui Trigorin, nu putem fi siguri dacă nu cumva celălalt avea dreptate. Cehov le împrumută amândurora din ideile și experiențele sale de scriitor.

Conflictul dintre cele două actrițe este mult mai subtil și niciodată pe față - aici Cehov a fost cavaler și discret pentru că nu le-a pus să se confrunte direct. Nina Zarecinaia nu are o viziune proprie despre teatru, ea nu vrea decât glorie și alte frivolități. Arkadina are glorie în schimb își dorește să fie iar tânără și să poată păstra mai ușor afecțiunea lui Trigorin. Lupta între cele două se dă pentru inima lui Trigorin care, laș, se lasă atras temporar de tânăra fată pentru a o părăsi mai apoi.

Trei surori de Cehov

"Ce copaci minunați! Viața ar trebui să fie neasemuit de frumoasă în preajma lor. Ia te uită la copacul ăsta uscat! Se leagănă în vânt împreună cu ceilalți. Mi se pare că dacă voi muri, voi avea totuși, ca și el, partea mea de viață, într-un fel sau altul."

În Trei surori, Cehov împinge până la extrem experimentul lui literar cu care a revoluționat dramaturgia: a arăta oameni obișnuiți în ipostaze de viață banale, în conversații obișnuite, în situații cotidiene în care nimic nu se petrece și totuși totul se întâmplă acolo.

Piesa descrie scufundarea unor oameni nobili și generoși în mocirla vieții cotidiene, înghițiți de un mic oraș de provincie cu toate meschinăriile caracteristice - doar că micul orășel nu este decât o metaforă pentru lumea întreagă fiindcă viața este la fel de urâtă și la Moscova și oriunde în altă parte, același noroi al compromisului egoist doboară oamenii pretutindeni. Niște oameni culți și idealiști sunt frânți de viață lent, milimetric dar implacabil într-un proces de prăbușire care se petrece sub ochii noștri în cele 4 acte.

Rinocerii de Eugen Ionescu

"Sunt un monstru, niciodată n-am să pot deveni rinocer, aș vrea să mă schimb atât de tare dar nu pot... ce urât sunt! Mi-e rușine."

Cea mai poetică piesă a lui Eugen Ionescu, Rinocerii este o metaforă a însingurării omului în mijlocul semenilor săi. Interpretările politice care i s-au dat sunt justificate parțial, rinocerii sunt și naziștii dar și comuniștii, dar a rămâne în zona alegoriei politice ar însemna să sărăcim piesa de o multitudine de semnificații mai profunde.

Într-o zi, într-un oraș, câțiva oameni se transformă în rinoceri - pur și simplu. Fenomenul este privit ca pe o boală rară, îi neliniștește pe câțiva dar atitudinea generală este aceea de încredere pentru că nu ni se poate întâmpla ceva rău nouă, nu? Mereu alții o pățesc, niciodată noi.
Apoi rând pe rând, cercul de cunoscuți ai personajului princial, Beranger, se restrânge, șeful lui, vecinii, trecătorii, un logician, cel mai bun prieten al său - devin toți rinoceri. Din ciudățenii rinocerii ajung majoritatea și atunci ei definesc normalitatea. Beranger ajunge să fie el însuși un monstru față de prietenii săi deveniți rinoceri.

Beranger nu este un erou, dimpotrivă chiar, dar la final este singurul care rezistă majorității copleșitoare, el rezistă din încăpățânare, credincios umanității sale, fără să poată explica de ce nu se transformă și el. Pentru că rinocerii au totul de partea lor: au rațiunea, au majoritatea, au normalitatea, și, vai, la final, au și frumusețea. Spre finalul piesei Beranger se simte îngrozitor de urât față cu siluetele tot mai frumoase ale rinocerilor.

Beranger nu le ține piept tuturor decât în numele fragilei sale umanități la care nu poate renunța și asta face toată diferența. Piesa se încheie cu strigătul său disperat și sfidător aruncat în singurătate: "Sunt ultimul om, am să rămân om până la capăt, nu capitulez!"

Durata:85 minute
Distribuție: Radu Beligan, Ion Lucian, Sanda Toma, Alexandru Repan, Mihai Fotino, Adrian Pintea, Mircea Albulescu, Alfred Demetriu, Petrică Popa, Stela Popescu, Ruxandra Sireteanu, Dumitru Chesa, Ada Navrot, Eugen Racotzi, Gheorghe Pufulete.
Regie: Lucian Giurchescu

Valsul cainilor de Leonid Andreev

"Ai niște ochi fascinanți, domnule Feklușa, și dacă nu ești dumneata un escroc sadea, atunci eu, Karl Tille, nu mă pricep deloc la oameni."

Valsul câinilor de Leonid Andreev este o piesă foarte ciudată și intrigantă. Acțiunile se succed normal, personajele sunt interesante, avem și cugetări și caractere dar totul nu are nici un sens aparent. Am putea să îi punem o etichetă: piesă expresionistă - dar cu ce ne ajută asta? Nu este teatru absurd, nu este nici un teatru întîmplător, dar pur și simplu sensul legării acestor scene la un loc scapă unei interpretări imediate. Piesa nu este deloc plictisitoare, ba chiar după ce o asculți odată mai vrei încă odata, imediat, ca să poți verifica dacă nu ți-a scăpat ceva, poate totuși era un sens ascuns...

Personajele din piesă sunt un bancher - Heinrich Tille, fratele lui cam escroc, încă un escroc cam tâmpițel, logodnica bancherului, și încă 2-3 personaje pitorești. Piesa începe cu viața aparent perfectă a bancherului care și-a programat tot restul vieții milimetric începând cu căsătoria. Dar căsătoria sa nu are loc, logodnica sa îl părăsește inexplicabil și pe neașteptate iar universul lui Heinrich Tille se prăbușește. Prăbușirea asta ciudată este reprezentată pas cu pas în piesă, la un moment dat pare că totul vrea să ia calea unei lucrări detectivistice, fratele lui Heinrich încercând să îl folosească pentru a da o spargere la bancă, apoi totul se răstoarnă și însuși bunul, cinstitul Heinrich fură banii respectivi, dar fapta sa este gratuită, fără patimă și interes, apoi el renunță la bani și... veți vedea.

Piesa beneficiază de o montare excepțională în înregistrearea aceasta la radio iar Marcel Iureș face aici un rol de zile mari.


Leonid Andreev - Valsul cainilor
Durata: 87 min
Distribuție: Marcel Iureș, Adrian Titieni, Mirela Gorea, Alexandru Bindea, Ada Navrot, Răzvan Vasilescu, Valentin Teodosiu, Orodel Olariu
Regie: Mihai Lungeanu

Camil Petrescu - Suflete tari

"-Domnișoară, pentru mine nu mai este întoarcere. Am jurat ca astă seară înainte de miezul nopții să vă sărut mâna. Odată cu ultima bătaie a ceasornicului, dacă nu am izbutit să fac aceasta, îmi sfărâm tâmpla.
- Și de ce îmi spui aceasta? Ca să ma înduioșezi?
- Ca să vă arăt cât sunt de hotărât."

Probabil cea mai bună piesă de teatru a lui Camil Petrescu și din punct de vedere al construcției dramatice și al psihologiei personajelor, Suflete tari este povestea unui bibliotecar ce s-a îndrăgostit de fiica patronului său. Prăpastia socială dintre ei este de netrecut pentru că în interbelic rangurile și noblețea încă mai contau într-o căsătorie, dar totuși nu diferența de rang îl oprește pe Andrei Pietraru, ci orgoliul nemăsurat al alesei sale care nici măcar la oamenii nobili ca ea nu vrea să se uite.

Piesa reprezintă un duel furibund al orgoliilor, nu este o poveste de iubire pură sau inocentă pentru că fiecare din cei doi protagoniști nu îl cunoaște cu adevărat pe celălalt. Ioana Boiu Dorcani vede în Andrei Pietraru un haiduc modern, ea are o viziune romanțată asupra lui și nu își dă seama de fapt cine este el; iar Andrei nu vede în ea decât orgoliul nemăsurat pe care el trebuie să îl învingă pentru a-și dovedi sie însuși că poate face orice. Povestea lor este ca un război și la final amândoi pierd pentru că nici unul nu a putut să vadă cine era celălalt, fiecare învins de propriul său narcisism.

Camil Petrescu - Suflete tari
Durata:85 min
Distribuție:Constantin Codrescu, Ion Manolescu, Tanti Cocea, Toma Dimitriu, Clody Bertola, Nicolae Brancomir, Nicolae Blanescu, Tina Ionescu
Regie: Elena Negreanu

Romeo si Julieta de William Shakespeare

"Supuși rebeli! Dușmani ai păcii care mânjiți cu sânge de vecin oțelul! Creștini sunteți? Nu - fiare ce vărsați izvorul purpur ce vă curge-n vine, spre-a stinge focul unei uri haine!"

Cea mai celebră poveste de dragoste din literatura lumii, Romeo și Julieta nu mai are nevoie de nici o prezentare. Montarea de față are o distribuție fenomenală cu nume mari ale teatrului românesc chiar și în cele mai mici roluri (deși la Shakespeare nu prea există roluri mici).

Piesa este printre cele mai poetice lucrări dramatice ale lui Shakespeare, o înșiruire poetică de metafore și hiperbole, comparații neobișnuite și asocieri neașteptate. Pe lângă îndrăgostiții stelari există și personaje secundare fascinante cum ar fi Mercuțio - simbolul inteligenței tinerești jucăușe și profunde, părintele Lorenzo - înțelepciunea amară și încărcată de toate dezamăgirile lumii care mai are totuși forța să creadă în promisiunea tinerilor și în curățenia lor morală. Apoi este desigur personajul doicii, echivalentul bufonului în piesa aceasta; la Shakespeare trebuie să existe bufoni în orice piesă pentru că, oricât ne-am dori-o noi, viața nu este numai solemnă și profundă, ci de multe ori ușuratică și ridiculă ca o bătrânică spoită cărând după ea o umbreluță în soare.


Romeo si Julieta
Durata: 95 minute
Distribuție: Adrian Pintea, Mariana Buruiană, Mircea Albulescu, Ileana Stana Ionescu, Silviu Stănculescu, Florian Pittiș, Petrică Lupu, Gheorghe Cozorici

Cadavrul viu de Lev Tolstoi

"Mă crezi? Mai ușor mi-ar fi fost să mă sinucid decât să mint. Mă și hotărâsem la asta dar s-a ivit o făptură de treabă care mi-a spus: la ce bun?"

Una din puținele piese de teatru ale lui Tolstoi, Cadavrul viu este drama unui om care, deși este integrat social la un nivel formal, se simte un ratat care nu mai poate juca comedia asta. El fuge de acasă pentru a-și elibera soția și familia de suferințele cauzate de firea lui ciudată. Sfătuit de cineva își înscenează sinuciderea pentru ca soția lui să fie liberă să își reconstruiască viața iar el își duce traiul prin cârciumi ca un anonim. Dar peste ani este descoperit și adus la judecată, soția lui este obligată de lege să se întoarcă la el deși ea se recăsătorise și avea copii cu al doilea soț. Personajul principal constată că el nu este bun de nimic în viață, că mereu stă în calea fericirii altora orice ar face și numai moartea îi va elibera pe ceilalți de povara lui.

Tolstoi era un gânditor anarhist și în piesa aceasta el prezintă o idee foarte dragă lui: aceea că statul nu ar trebui să aibă nici un cuvânt de spus în privința căsătoriei oamenilor și a relațiilor dintre ei. În Rusia secolului 19 un divorț era foarte greu de obținut, aproape imposibil, și Tolstoi nu înțelegea de ce trebuie să își dea Statul un acord pentru despărțirea a doi oameni care se uniseră de bunăvoie, de ce trebuie siliți oamenii să rămână împreună doar pentru că li se pun niște piedici absurde, legale. Tolstoi mai abordase această temă colateral în Anna Karenina când arătase cât de imposibil era pentru Anna să obțină divorțul de la soțul ei doar pentru că era femeie și nu avea aceleași drepturi în fața legii ca și soțul ei. În multe privințe Tolstoi era un gânditor mult prea modern pentru vremea sa, cam cu 100 de ani înainte în mentalități, contemporan cu noi mai degrabă decât cu rușii secolului 19.


Lev Tolstoi - Cadavrul viu (Teatrul la microfon)
Durata: 111 minute
Distribuție: Alexandru Critico, Clody Bertola, Sandina Stan, Catița Ispas, George Măruță, Nelli Sterian, Aurel Rogalski, Maria Voluntaru, Emil Botta, Nucu Păunescu, Ionescu Gion
Regie: Val Moldoveanu

Umiliti si obiditi de Dostoievski

"- Aș vrea să îți spun o anecdotă: am iubit o fată, și am iubit-o aproape sincer...
- Aceea pe care ai jefuit-o și ai părăsit-o?
- Ia te uită, ce bine ești informat!"

Dramatizare a unui roman de tinerețe al lui Dostoievski, Umiliți și Obidiți vestește marile teme dostoievskiene de mai târziu. Pentru prima dată în opera scriitorului rus apare figura demonului reprezentată aici de prințul Valkovski; din plămada lui vor fi creați mai târziu ceilalți mari demoni dostoievskieni ca Versilov, Stavroghin, Svidrigailov.

Piesa este palpitantă ca acțiune, ca un mare păpușar Dostoievski ne amăgește în continuu că poate totul va fi bine în viața năpăstuitelor personaje, că mai există speranță, că poate totuși... iar în acest timp personajele cad tot mai jos, iremediabil învinse de figura prințului Valkovski care manevrează toate personjele din carte până ajung cu toții să facă exact ce voia el. Singur un copil nu poate fi supus marilor manevre, singură inocența rămâne de neînduplecat și îl acuză pe prințul care poate cumpăra orice dar nu și iertarea unui copil muribund.


Dostoievski-Umiliti si obiditi

Durata: 80 min
Distribuție: Fory Etterley, Vasile Hulubei, Ileana Predescu, Costache Antoniu, Ana Barcan, Matei Gheorghiu, Alexandrina Halic, Adela Marculescu, Sorin Gabor, Nelli Nicolau, Jean Reder, Virginia Stoicescu
Regie: Mihai Pascal

Strigoii de Henrik Ibsen

"Eu cred că toți suntem niște strigoi. Nu-i vorba numai de sângele care ne curge în vine, de cele ce moștenim de la mama și tatăl nostru, ci și de ideile lor vechi, moarte, de tot felul de credințe vechi..."

Nu se poate nega că Ibsen este un dramaturg greu de jucat, piesele lui sunt puțin cam plictisitoare pentru gusturile noastre moderne. Conflictul la el se construiește lent, prin acumulare, este mai ales un conflict de idei, explozia este lentă sau uneori nici nu se observă. Sunt piesele unui raisonneur mai ales, conflictul ideilor la Ibsen sacrifică personajele în sensul că le ia carnea de pe ei transformându-i în purtători de idei și valori. La vremea sa Ibsen a provocat multe scandaluri pentru că piesele sale de teatru negau aproape orice idee era la modă în societatea burgheză a secolului 19.

În Strigoii Ibsen încearcă se exprime ideea cum că prejudecățile, ideile fixe, canoanele se transmit din om în om ca și cum ar fi niște strigoi care locuiesc temporar corpurile oamenilor, nu noi fiind acelea care le gândim. Ibsen se referă aici doar la ideile fixe și proaste, nu la gândurile originale sau personale. Piesa este și un atac indirect și contra religiei vremii sale.

În plan dramatic, piesa este despre drama unui fiu și a mamei sale care trebuie să îi mărturisească acestuia ceea ce îi ascunsese toată viața: că tatăl lui era un desfrânat josnic și că fiul îi seamănă oarecum. Mai mult, fiul se va îmbolnăvi din cauza păcatelor tatălui, blestemul transmițându-se ereditar și implacabil ca în tragediile antice.

Durata: 83 min
Distribuție: Irina Răchițeanu Șirianu, Vasile Gheorghiu, Fory Etterley, Stela Popescu, Boris Ciornei
Regie: Elena Negreanu

Don Carlos de Friedrich Schiller

"Am 23 de ani și n-am făcut nimica pentru nemurire..."

Piesă de teatru ce se înscrie în curentul romantic, Don Carlos este povestea prințului Spaniei, fiul regelui Filip al doilea, care încearcă să construiască o lume mai bună decât ceea ce a lăsat tatăl său (Filip al II-lea este celebru pentru înflorirea inchiziției în vremurile sale și pentru opresiunile politice asupra coloniilor spaniole - de pildă asupra Țărilor de Jos adică Olanda și Belgia de azi). Avântul lui tineresc este curmat repede de camarila din jurul regelui care nu se decide încă să cedeze puterea în mâinile fiului său. Piesa vorbește în versuri frumoase (geniala traducere a lui Alexandru Philippide) despre noblețe, sacrificiu, curaj, iubire și mai ales despre prietenie. Cele mai frumoase pagini despre prietenie s-au scris poate aici când Schiller ne arată prietenia dintre Don Carlos și Marchizul de Posa dusă până la sacrificiul de sine și dincolo de moarte.


Friederich Schiller-Don Carlos

Durata: 103 minute
Distribuție: Constantin Codrescu, George Vraca, Nicolae Brancomir, Aurel Rogaski, Gina Petrini, Nicu Dimitriu, Tanți Cocea, Cleo Pan Cernățeanu, George Demetru, Marcel Gingulescu, Gheorghe Ciprian, Ludovic Antal
Regie: Mihai Zirra

Cavalerul din Olmedo de Lope de Vega

"Sunt ca un fluture, lumina sufletului tău mă atrage..."

Un fel de Romeo și Julieta spanioli, mai puțin expansivi în declararea sentimentelor pentru că Spania secolului 17 era o societate foarte rigidă și închisă în canoane religioase. Eroii poveștii sunt mai puțin liberi să se vadă dar totuși povestea lor are aceeași intensitate a sentimentelor ca a eroilor shakesperieni.




Durata: 67 minute
Distribuție: Adrian Pintea, Dana Dogaru, George Constantin, Mirela Gorea, Gheorghe Cozorici, Stela Popescu, Mihai Mălaimare, Dan Condurache, Florian Pittiș, Alfred Demetriu, Violeta Berbiuc, Candid Stoica, Radu Panamarenco
Regie: Dan Puican

A.P. Cehov - Drama la vanatoare

"- Domnule Kamâșev, mi-e tare silă de dumneata.
- Și mie, dar ce pot face? Așa e viața asta..."

Dramatizare după un roman cehovian mai puțin cunoscut (dar care l-a inspirat și pe Emil Loteanu când a făcut filmul Bestia mea dragă după același roman), Dramă la vânătoare este povestea unui judecător de instrucție din Rusia imperială care ajunge să comită o crimă pe care va trebui să o și ancheteze singur.

Poveste de dragoste dar și dramă psihologică a unui om împietrit care știe despre sine că este un monstru dar nu poate face nimic în această privință decât să scrie despre asta.

În fine, romanul e mai complex decât atât, are cel puțin două straturi de interpretare, pe de o parte avem romanul propriu zis scris de criminalul cu veleități de scriitor - și la nivelul acesta Cehov ironizează romanele foileton de pe vremea lui, pline de mistere artificiale și palpitante cu orice preț, iar pe de alta avem romanul care închide romanul - aici sensurile sunt mai grave, este povestea omului care scrie pentru a-și mărturisi crima. Dramă și comedie îmbinate în aceeași scriitură cum numai Cehov știa să o facă.

Piesa folosește muzica lui Evgheni Doga de pe coloana sonoră a filmului menționat mai sus.


Durata: 84 minute
Distributie: Alexandru Repan, George Constantin, Mariana Buruiana, Stefan Radof, Alexandrina Halic
Regie: Titel Constantinescu

Jucatorul de Dostoievski

"Trăiesc într-o continuă neliniște, până și în somn visez că sunt în fața ruletei, parcă sunt blestemat. Simt cum mă scufund în mocirlă..."

Dramatizare după cel mai scurt roman al lui Dostoievski (roman scris în timp record când Dostoievski era hăituit de creditori) piesa prezintă căderea treptată și ireparabilă a unui om sărac și mândru în patima jocului de noroc. Personajul principal mânat de ambiții mari dar constrâns de poziția sa socială să rămână în slujbe insignifiante, tratat superior de oamenii nobili, decide că singura sa scăpare este să dea lovitura, să câștige o sumă uriașă la ruletă pentru a obține implicit respectul lumii și inima alesei sale. Dar calculul nu se adeverește, banii câștigați îl îndepărtează de prieteni și de fata pe care o iubea, iar el se blochează în dependența sa de jocul de noroc, condamnat pe viață să joace într-una fără să știe nici el de ce o mai face.


Jucatorul - F.M. Dostoievski

Durata: 68 minute
Distribuție: Dan Condurache, Mirela Gorea, George Constantin
Regie: Silviu Jicman

Ludmila Razumovskaia - Santaj

"- Noi, oamenii anilor 60 eram altfel. Nu ne gândeam la noi, ci la alte lucruri, la sensul vieții, la sensul istoriei...
- Da, și ce lucru minunat ați realizat voi, oamenii anilor 60? Unde sunteți acum?"

Piesă de teatru intensă și palpitantă despre încercarea unor liceeni de a-și șantaja diriginta pentru a obține schimbarea lucrărilor de BAC cu unele fabricate de acasa. Spre uimirea lor, profesoara modestă și bună le rezistă eroic cu un curaj moral la care nu se așteptau. Este o piesă despre conflictul dintre generații în Rusia comunistă, despre limitele răului ce par atât de ușor de trecut înainte de a o face și care apoi îi îngrozesc pe cei care au trecut dincolo, despre prăpăstiile etice care despart oamenii contemporani.


Ludmila Razumovskaia-Santaj

Durata: 67 minute
Distribuție: Sanda Toma, Cristian Iacob, Delia Nartea, Marius Rizea, Claudiu Bleonț
Regie: Dan Puican

Legaturi primejdioase de Choderlos de Laclos

"Slujești de bună seama moravurile când dai în vileag mijloacele de care se folosesc cei cu moravuri proaste ca să corupă pe cei cu moravuri bune."

Dramatizare după un roman epistolar francez de secol 18, piesa reprezintă o palpitantă aventură a unor oameni decăzuți și imorali care reușesc să strice totul în jurul lor, la început cu cinism indiferent, apoi cu groază când observă că propria lor corupție morală îi afectează și pe ei într-un mod neașteptat.

La anii 1700 scriitorii avea obiceiul desuet azi de a scrie clar și simplu despre imoralitate și dezmăț, despre viciu și virtute, dar romanul lui Choderlos de Laclos nu este o predică plictisitoare și savantă despre beneficiile virtuții, nu, este o scriere palpitantă plină de detalii psihologice și personaje puternice care acționează neprevăzut, cititorul (în acest caz ascultătorul) este ținut cu sufletul la gură în fiecare moment ca și cum ar fi vorba de un veritabil roman de aventuri.

Dramatizarea a fost gândită ca un serial radiofonic și de aceea episoadele adunate toate la un loc mai jos durează puțin mai mult decât o piesă obișnuită.

Legaturi primejdioase - teatru radiofonic
Durata: 178 minute
Distribuție: Irina Mazanitis, Adrian Pintea, Ilinca Goia, Lucia Muresan, Mihai Bisericanu, Mihai Dinvale, Mircea Constantinescu
Regie: Cristian Munteanu

Victor Ion Popa - Ciuta

"Vezi ce vorbareata ma face pe mine fericirea? Eu n-am vorbit niciodata ca in seara asta; pastram vorbele pentru cineva, pentru tine."

Prima piesă a lui Victor Ion Popa, nu lipsită de anumite stângăcii literare în privința construcției personajelor, este o scriere intensă, cu o acțiune foarte bine construită spre punctul culminant. Este o piesă oarecum romantică, despre niște oameni puri și idealiști care sunt înfrânți de o lume meschină și veroasă. Personajul principal din Ciuta - Carmen Anta trăiește totul la o intensitate incandescentă, se aruncă cu capul înainte în iubire, nu acceptă nici un compromis cu lumea impură și la final va plăti pentru intransigența aceasta.

Carmen Anta este un personaj special în literatura română unde, după cum spunea Călinescu, personajele feminine sunt ori tinere inocente și neștiutoare, ori femei virilizate de dorința de putere (gen Doamna Chiajna, Vidra etc). Ei bine Carmen Anta nu este nici o ingenuă deși vârsta o recomandă, este o tânără care gândește singură, are principii și idealuri, are o morală de la care nu cedează când toți ceilalți încearcă să o corupă, iar despre setea de putere nici nu poate fi vorba. Carmen Anta anunță femeile complexe ce vor apare mai târziu în literatura interiorizantă a unui Camil Petrescu sau Mihail Sebastian.


Victor Ion Popa - Ciuta
Durata: 63 minute
Distribuție: Victor Rebengiuc, Irina Petrescu, Eugenia Popovici, Costache Antoniu, Toma Caragiu, Elvira Godeanu, Mircea Anghelescu
Regie: Constantin Moruzan

Idiotul de Dostoievski

"Ai o fire mandra, Nastasia Filipovna, dar poate esti atat de nefericita pentru ca te crezi vinovata cu adevarat. Ai nevoie de multa ingrijire, Nastasia Filipovna, eu te voi ingriji. Adineauri ti-am vazut portretul si am regasit in el trasaturi cunoscute si mi s-a parut ca ma chemi de mult..."

Dramatizare după romanul lui Dostoievski, piesa este foarte lungă dar tocmai de aceea fidelă originalului, fără sa ciuntească din ideile esențiale asa cum ar fi făcut-o o dramatizare mai compactă.

Romanul dostoevskian îl are în centru pe prințul Mâșkin, un om ideal, perfect, un personaj gândit de Dostoievski cât mai asemanator cu Hristos în încercarea de a vedea cum s-ar descurca în lume un astfel de om desăvârșit (dar lipsit de puterile divine). Ce se întamplă este că lumea nu îl respinge, ba chiar îl admiră dar el nu este în stare să îndeplinească așteptările lor, îi dezamăgește pe toți și la final, învins de o lume mai mult decât imperfectă, înnebunește.

Nu așa ar fi trebuit să evolueze personajul, acțiunea i-a scăpat din mână lui Dostoievski, nevoit să scrie romanul de mai multe ori, să piardă o copie, să o ardă singur pe alta de teama perchizițiilor de la vama ruseasca... Deși nu este construit perfect din punctul de vedere al acțiunii și al al intrigii, Idiotul rămane un roman fascinant chiar și numai prin faptul că are în el unul din cele mai luminoase personaje din literatura universală.

Fiodor M.Dostoievski -Idiotul(Inocenta iubirii)
Durata: 247 minute
Distribuție: Adrian Pintea, Dana Dogaru, Mircea Albulescu, George Constantin, Constantin Dinulescu, Victor Rebengiuc
Regia: Cristian Munteanu

Nopti albe de Feodor Mihailovici Dostoievski

"un vis, o fericire, o noua doza de rafinata si voluptuoasa otrava..."

Dramatizare după o nuvelă a lui Dostoievski în care acesta vorbește despre tipul visătorului pentru prima oară în literatura universală; nu e vorba despre visătorul romantic, eminescian, cu viziuni mărețe, ci de micul visător, umilit de lume, retrăgându-se în micul lui ungher pentru a visa o viață la care nu are și nu va avea acces niciodată. Micul visător al lui Dostoievski se visează Napoleon sau Alexandru Macedon, măreția visurilor sale e în contrast flagrant cu viața lui umilă de mărunt funcționar. Incapabil să rănească o muscă, micul visător își permite uneori să fie monstruos în visurile sale rămânând totuși perfect de inocent și naiv.

În Nopți albe se întâmplă un eveniment neașteptat în viața visătorului, brusc este pus într-o situație reală, i se oferă o șansă să iasă din singurătatea sa și să trăiască pentru prima oară cu adevărat iar el acceptă aventura. Dar fata care trebuia să îl scoată la lumină nu reușește să îl salveze în final, micul visător se va retrage iar în ungherul lui stingher, reluându-și visele acum îmbogățite cu o experiență de viață.

Nopti albe - F.M. Dostoievski
Durata:89 minute
Distribuție: Florian Pittis, Mirela Gorea, Victoria Mierlescu, Dan Condurache
Regia artistica: Eugen Todoran

Iona de Marin Sorescu

"Daca nu exista ferestre, ele trebuiesc inventate"

Piesa existențialistă despre condiția umană ca întemnițare, despre limitarea fiecărui orizont metafizic. Iona este simbolul omului care, deși reușește să scape dintr-un loc mai strâmt în altul mai larg, este mereu nemulțumit de întemnițarea sa.
Câți dintre noi nu se mulțumesc mereu cu un pic mai multă libertate, câți nu se opresc din luptă la prima concesie? Iona nu este așa - deși înainte de a fi înghițit de balenă trăia inconștient, în imediat, după ce a fost confruntat cu experiența limitării a fost transformat de ea radical și nu a mai putut accepta ceea ce înainte i se părea firesc: jumătatea de libertate, jumătățile de măsuri.

Iona (1992)
Piesa inregistrata in anul 1992
Durata: 59 min
Distributie: George Constantin
Regia: Dan Puican

Insula de Mihail Sebastian

"- Nu-mi vine a crede. Mi se pare ca nu e adevarat. Ma uit la mainile astea doua care o viata intreaga au rasfoit carti si au mangaiat femei, ma uit la ele si nu le recunosc.
- Esti un snob.
- Un snob, da, un snob care acum o jumatate de ora cara pietre in port, un snob care s-a invatat sa culeaga mucuri de tigari de pe jos, un snob care curata cartofi!"

O piesă mai puțin cunoscută a lui Sebastian, neterminată dar completă într-un fel ciudat. Este vorba de trei oameni (europeni) rămași fără voia lor într-o țară din America de Sud aprinsă brusc de un război civil. Cei trei străini devin prieteni și se sprijină reciproc în acea lume devenită ostilă lor, în acea lume în care convențiile sociale s-au răsturnat total și un bancher milionar este tratat de toți ca un cerșetor; odată cu prietenia aceasta neprevăzută cei trei descoperă lucruri nebănuite despre ei înșiși, se schimbă treptat și nu în mod negativ. Întrebarea este daca vor putea păstra schimbarea aceasta și după ce se vor întoarce acasă...

Sebastian a apucat să scrie doar două acte din cele trei planificate inițial, piesa se termină suspendată într-un moment de speranță luminoasă ceea ce o face cea mai optimistă piesă a lui Sebastian fără să apară neterminată unui spectator ce nu cunoaște povestea scrierii ei.

Mihail Sebastian - Insula
Durata: 64 minute
Distribuție: Dana Dogaru, Adrian Pintea, George Constantin, Ștefan Mihăilescu Brăila, Tamara Buciuceanu Botez, Radu Panamarenco, Ana Cionte
Regie: Dan Puican