Pages

Showing posts with label teatru absurd. Show all posts
Showing posts with label teatru absurd. Show all posts

Mar 25, 2010

Șambelan la viezuri de Urmuz

"Eu i-am dat tainul obișnuit, cei 50 de bănuți pe zi, dar cu obligația să îmi servească de șambelan la viezuri. Om l-am făcut! Era săracul ventilator pe la diverse cafenele murdare pe Covaci-Gabroveni, pe la greci."

Piesa aceasta este o dramatizare extraordinară făcută de Pușa Roth după proza lui Urmuz, iar pentru cine știe cine este Urmuz nu mai este nevoie de nici un cuvânt în plus. Scriitor genial, având un stil ce îmbina suprarealismul cu absurdul și dadaismul într-un stil foarte personal, Urmuz era un funcționar mărunt ca și Kafka. Ca și cum oamenii se apropie periculos de tare de absurdul existenței când lucrează într-un birou anost cu hârtii fără sens.

Șambelan la viezuri nu poate fi descrisă fără a i se strica din farmec, nimic nu are sens în ea dar totul se leagă perfect, personajele de acolo trăiesc în lumea lor cu reguli ciudate, o lume în care are sens ca un copil de 4 ani să fie subșef de birou sau ca un șambelan la viezuri să călătorească până în insulele Majorca și Minorca pentru a spânzura o șopârlă de clanța ușii căpităniei portului. Textul nu are vreun mesaj subversiv sau ironic, pur și simplu este perfect în lipsa de sens atât de comică. Umor gratuit și fără mesaj dar perfect și genial - acesta este stilul lui Urmuz.


Pusa Roth-Sambelan la Viezuri

dramatizare de Pușa Roth
Durata: 69 minute
Distribuție: Cornel Vulpe, Magda Catone, Eugen Cristea, Ion Haiduc, Alexandru Bindea, Florin Tănase, Candid Stoica, Sorin Gheorghiu, Rudy Rosenfeld
Regie: Leonard Popovici

Feb 20, 2010

Carol de Slawomir Mrozek

"- Mai întâi, bunicul nu știe să citească!
- Cum adică? Bunicul e analfabet?
- Ia vezi! Fără jigniri personale! Dumneata ești alfabet și ce-i cu asta? Îi e cuiva frică de dumneata? Dimpotrivă, dumitale iți e frică de noi..."


Sławomir Mrożek este un dramaturg polonez celebru pentru piesele sale absurde iar Carol, piesa de față, este o bijuterie a teatrului absurd.

În cabinetul unui medic oftalmolog intră un domn cu bunicul său pentru o rețetă de ochelari. Dar de ce are nevoie bunicul de ochelari? Ca să îl vâneze pe Carol! În acest scop bunicul, aproape orb, cară peste tot cu el o pușcă. Doar că bunicul nu îl poate descrie pe acest Carol, nu știe cum o să îl identifice, doar o să simtă el cine e ticălosul de Carol.

Medicul este amuzat în primă instanță, apoi nepăsător si dezgustat așa cum suntem cu toții când niște nebuni umblă cu arme și idei fixe pe lângă noi pentru că nu o să cădem tocmai noi victime, nu-i așa? Apoi survine îngrijorarea pentru că bunicul a căpătat convingerea cum că doctorul oftalmolog este Carol. Și cum nu există criteriu de verificare pentru identitatea lui Carol, pur și simplu medicul este însuși Carol dacă așa decide bunicul. Ce va face intelectualul în fața prostiei imense care îl condamnă fără drept de apel? Veți vedea.

Alegorie politică dar și existențială, Carol este o piesă care rostește un adevăr crunt: prostia celorlalți poate fi o piedică în calea libertății umane. Îi lăsăm pe proști să își întrețină ideile lor fixe, îi ignorăm ca și cum ar fi de pe altă planetă, le întoarcem spatele sperând că ei vor dispărea, dar ei nu dispar și se întorc împotriva noastră. Naziștii mărșăluind să distrugă non-arienii, proletarii în lupta lor plină de ură cu toate clasele sociale nu erau altceva decât niște bunici analfabeți și orbi căutând cu îndârjire un Carol pe care îl urau sincer fără să știe nici ei de ce.


Durata: 43 minute
Distribuție: Virgil Ogășanu, Mihai Dinvale, Valentin Teodosiu
Regie: Adrian Pintea