Pages

Showing posts with label dramaturgie engleza. Show all posts
Showing posts with label dramaturgie engleza. Show all posts

Feb 16, 2015

Mult zgomot pentru nimic de William Shakespeare (1962)

"- Pentru că o femeie m-a zămislit, îi mulţumesc; pentru că m-a crescut, îi aduc iarăşi mulţumirile mele cele mai umile; dar să mi se atârne cornuri de vînătoare în frunte sau să mi se lege goarna cu panglicuţe nevăzute, să mă ierte femeile! Şi pentru că nu vreau să le jignesc neavînd încredere în nici una, o să-mi fac singur dreptate, îndoindu-mă de toate; iar ca încheiere (aşa înţeleg eu să-mi închei socotelile), n-am să mă însor!
 - O să mai trăiesc ca să te văd la faţă galben de dragoste. 
- De furie, de boală sau de foame, poate; dar nu de dragoste." Adaptare de Isaia Răcăciuni. Traducerea : Leon Levitchi. Regia artistică : Mihai Zirra. În distribuţie: George Mărutză, Ionescu Gion, Fory Etterle, Ştefan Bănică. Regia muzicală : Romeo Chelaru. Înregistrare din anul 1962

Jan 21, 2011

Rivalii de Richard Brinsley Sheridan

"- Ce s-a întâmplat? Măcel, moarte de om, abator! El poate să dea detailuri. 
- Doamnă, despre măcel nu pot să-mi dau cu părerea, cât despre moarte de om, să vedem ce o să zică juriul."
 O comedie plină de spirit și ironie careia, din păcate, nici o traducere nu îi poate face dreptatea cuvenită. O comedie de limbaj ce o are în centru pe doamna Malaprop, un fel de cucoana Chirița engleză, o femeie foarte demnă care simte acut nevoia să folosească cuvinte despre al căror sens nu are habar, ba chiar să inventeze cuvinte ce seamănă acustic cu alte cuvinte; doamna Malaprop trebuie să se exprime pretențios și, dacă nu există cuvinte destul de complicate, le va inventa ea. Nepoata doamnei Malaprop este o tânără fată foarte romanțioasă, Lidia, care vrea neapărat să se mărite cu un tânăr sărac și să fugă cu el în lume. Din nefericire pentru ea, toți cei care o curtează sunt ori bogați, ori social respectabili pentru o căsătorie, așa că singurul om care o iubește este nevoit să se deghizeze în ofițer sărac pentru a avea o șansă la inima ei. De aici urmează o serie de încurcături și dueluri pentru că cei mai buni prieteni ai săi sunt pretendenți și ei la mâna Lidiei fără să aibă habar că și el suspina în taină după romantica fată. Richard Brinsley Sheridan - Rivalii
Durata: 152 minute Distribuție: Rodica Mandache, Șerban Cellea, Mihai Constantin, Răzvan Vasilescu, Irina Movilă, Șerban Ionescu, Dan Aștilean, Valentin Uritescu, Mihai Bisericanu, Anca Sigartău, Mitică Popescu, Regie: Cezarina Udrescu

Sep 13, 2010

Neguțătorul din Veneția de William Shakespeare

"Scrisoarea aceasta pare-a fi hârtie dar este trupul prietenului meu și-orice cuvânt din ea e rană vie scurgându-i sângele."

În Veneția sunt doi mari negustori concurenți: tânărul Antonio și bătrânul Shylock, oameni cu caractere diametral opuse. Antonio dă oricui bani cu împrumut, nu umblă după profit și în general este foarte generos; Shylock este foarte zgârcit, stoarce lumea de bani și cere dobânzi uriașe. Politica financiară a lui Antonio este umană dar nu foarte profitabilă și, când cel mai bun prieten al său are nevoie urgentă de bani, Antonio, neavând suma necesară, se vede nevoit să se împrumute chiar de la Shylock care doar atât aștepta.

Contractul între cei doi este cel puțin ciudat: Shylock nu vrea daune în caz de neplată la timp, ci chiar o livră din carnea lui Antonio. Încrezător în soartă și în oameni, Antonio semnează acest contract absurd convins că este doar o glumă a lui Shylock. Dar, când banii nu ajung și Antonio nu poate plăti la expirarea contractului, toată lumea vede cu groază că Shylock chiar vrea să primească ce a cerut: o livră din carnea lui Antonio, de oriunde și-ar dori Shylock să o taie, adică din inimă.

Rolul lui Shylock este extraordinar scris dar piesa se montează rar pentru că regizorii au o anumită jenă să se apropie de acestă operă a lui Shakespeare din teama de a nu fi catalogați drept antisemiți. Shylock nu poate fi jucat ironic sau în cheie postomodernă, omul este pur și simplu rău și zgârcit, solid în lipsa sa de milă. Mulți au spus că această piesă ar arăta antisemitismul lui Shakespeare pentru că Shylock ar fi prototipul evreului - dar asta este o prostie pe puțin.

Shylock era un evreu din atâtea milioane, este un om cu o personalitate originală dar care în fața istoriei literaturii se reprezintă doar pe sine. Că are o ocupație specific evreiască? Dar și Antionio era negustor și nimeni nu spune că el ar fi reprezentantul tuturor negustorilor din lume sau al creștinilor. Antonio e Antonio așa cum Shylock e Shylock dar unii oameni suferă de o orbire ciudată doar pentru că personajul e evreu. Cum ar fi să spunem că Hamlet reprezintă spiritul danez sau Romeo spiritul italian? Ar fi o jignire adusă lui Shakespare care a creat mereu cu personaje unice, nu cu tipologii sau șabloane


Durata: 84 minute
Distribuție: Constantin Codrescu, Octavian Cotescu, Alexandru Repan, Ion Caramitru, Rodica Tapalagă, Vali Voiculescu Pepino, Emil Hossu, Valeria Seciu, Marin Moraru, Virgil Ogăşanu, Florian Pittiş, N. Botez Luchian, Mitică Popescu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Ion Pascu, Constantin Diplan
Regie: Dan Puican
Înregistrare din anul 1974

Jul 9, 2010

Salomeea de Oscar Wilde

"S-a omorât tânărul sirian, cel ce-mi era prieten! N-am proorocit eu oare că se va întâmpla o nenorocire? Știam eu că luna căuta moartea cuiva dar nu știam că pe el îl căuta. De ce nu l-am ascuns de lună? Daca l-aș fi ascuns intr-o peștera nu l-ar fi văzut."

O piesă ca un văl greu de aur presărat cu pietre prețioase, așa este Salomeea presărată cu diamantele metaforelor și hiperbolelor, o piesă grea ca de catifea, sofisticată și simplă în același timp. Piesa prezintă momentul tăierii capului lui Ioan Botezătorul și cum s-a ajuns la el. Dacă istoria o face vinovată pe Irodiada și o prezintă pe Salomeea drept un simplu pion al mamei sale, Oscar Wilde vine cu o ipoteză de poet perfect plauzibilă literar: Salomeea s-a îndrăgostit de Ioan Botezătorul și i-a cerut un sărut. Omul îndârjit de predici și viziuni a refuzat-o dar prințesa nu era obișnuită cu refuzul așa că și-a luat sărutul dorit chiar dacă de pe buzele unui mort.



Durata: 75 minute
Regia artistică: Titel Constantinescu
Distribuţie: Valeria Seciu, Adela Mărculescu, George Constantin, Dan Condurache, Mihai Bisericanu, Răzvan Ionescu, Ion Pavlescu, Theodor Danetti, Ion Siminie, Ion Punea, Radu Duda, Petre Dinuliu, Gheorghe Pufulete, Nicolae Crişu. Redactor Mircea Popescu
Înregistrare din 1992

May 21, 2010

A cui e viața asta în definitiv? de Brian Clark

 "- Ai să depășești sentimenul ăsta.
- Asta nu schimbă valabilitatea hotărârii mele de acum(...) dacă ar fi după doctori, ar trebui să devin letargic; să fiu fericit când vine o soră să îmi schimbe plosca sau să mă întoarcă pe o parte... astea vor fi cele mai interesante momente dintr-o zi.(...) Eu nu vreau să fiu fericit prin faptul că voi deveni o secțiune dintr-o mașinărie complexa iar dumneata moralmente trebuie să accepți hotărârea mea."

Un sculptor este rănit într-un accident și rămâne paralizat pe viață, nu-și poate mișca nimic mai jos de gât. Imobilizat pe un pat de spital, cel care înainte fusese un artist creator, independent și plin de viață, se vede ajuns la mila celorlalți, dependent în totalitate de medici, asistente, prieteni. Tot ceea ce îi dăduse sens vieții și identitate îi este luat brusc, definitiv. Atunci acest om decide că vrea să moară demn. Restul piesei este lupta între el și oamenii care nu vor să îl lase să moară. Toți știu mai bine decât el, toți vor să îl ajute să trăiască dar la final el nu este pentru ei decât un vehicol prin care ei își pot arăta bunătatea și mila și ce mai au ei. El va exista doar pentru ca niște oameni miloși să își demonstreze lor înșiși ce minunați sunt pentru că îl ajută. Dar el nu vrea asta: cu demnitatea și independența de gândire specifică unui artist el vrea să fie lăsat să moară; dacă nu vor să îl ajute să se sinucidă, măcar să îl lase în pace cu îngrijirile lor.

Este spectacolul luptei unui om paralizat și fără putere care nu are decât ascuțimea minții lui în ajutor împotriva tuturor făcătorilor de bine care știu totul mai bine decât el. Toți știu ce o să vrea el în viitor, au mai văzut cazuri, știu că se va resemna, așa că ei nu îl pot lăsa să moară acum, cât șocul accidentului este proaspăt. Și el acceptă că s-ar putea resemna și tocmai de aceea vrea să fie euthanasiat acum, cât încă mai are demnitate, cât încă mai este el însuși. Iar toți bigoții și miloșii vor trebui să accepte că dacă un om poate decide cum să își trăiască viața pentru că doar el știe ce îl face fericit, atunci el poate decide și când să și-o curme dacă această fericire devine imposibilă. O concluzie pe care ei nu vor să o accepte dar pe care un om neputincios îi va sili să o adopte în cele din urmă.


Durata: 74 minute
Distribuție: Adrian Pintea, Victor Rebengiuc, Geore Constantin, Irina Mazanitis, Constantin Dinulescu, Simona Bondoc, Alfred Demetriu, Iarina Demian, Gheorghe Cozorici, Silviu Stănculescu, Ana Ciontea, Matei Gheorghiu
Regie: Cristian Munteanu

May 7, 2010

William Shakespeare - Hamlet

"Oh, carnea asta, mult, prea mult vârtoasă, de s-ar topi și s-ar preface-n rouă..."

"toţi vor să joace Hamlet!"
Mai toţi actorii, indiferenţi la cele întîmplate părinţilor,
vor să ia un craniu în mînă şi stînd într-un peş
să se întrebe: să dormi? să mori?
toţi ţin să dea sfaturi altor actori,
s-o alunge pe Ofelia " chit că în viaţa lor nu au refuzat nimic "
să se lăfăie între înţelepciunile lui Polonius şi Horaţiu,
toţi vor să joace Hamlet " (poem de Carl Sandburg tradus și parafrazat de Radu Cosașu)

Despre Hamlet, minunăția asta strivitoare de piesă, nu mai trebuie spus nimic, toată lumea cunoaște acțiunea. Se poate glosa eventual pe un subiect particular, cum ar fi nehotărârea lui Hamlet. Mulți spectatori se întreabă de ce Hamlet, odată ce are dovada crimei unchiului său, nu se răzbună odată, de ce trage atâta de timp. Sursa dilemei sunt chiar actorii care îl joacă pe Hamlet: sunt ceva mai în vârstă decât o cere rolul și au în ei o anumită inflexibilitate, o duritate și asprime date de rolul de justițiar asumat, strigă și fac morală celorlalte personaje, arată cu degetul. Mulți actori îl joacă așa pe Hamlet și publicul pierde ceva esențial. Un adevăr simplu și modest.

Hamlet era tânăr iar criminalul era unchiul său, un membru al familiei sale. Un tânăr de vârsta lui Hamlet nu poate fi atât de sigur pe sine încât să ia un cuțit și să își facă dreptate, pur și simplu încă era la faza când mai evalua lumea, când valorile impuse de familie, cum ar fi respectul ierarhic, îl dominau. Este un șoc pentru orice tânăr să afle că familia sa e populată de criminali și de femei ușoare, nimeni nu vrea să creadă asta, trebuie să mai cerceteze, nu poate fi adevărat... Hamlet este un tânăr nesigur care își respectă unchiul și care încă mai caută sensurile vieții. Și șoapta unei fantome sau un leșin la o piesă de teatru nu sunt de ajuns pentru a trece la fapte. Cine dintre spectatorii din sală și-ar ucide rudele chiar având certitudinea că sunt criminale? Cine măcar i-ar denunța la poliție? Îi cerem lui Hamlet să fie mai puternic decât am putea fi noi vreodată, îi pretindem chiar.

Apoi mai este o chestiune delicată, cea a puterii. În Danemarca, ca și în Țările Românești o bună vreme, succesiunea la tron nu se făcea de la tată la fiu, ci de la rege la frații săi. Multă lume crede că unchiul lui Hamlet a ajuns rege pentru că s-a însurat cu regina când de fapt el era succesorul legal și regina de fapt și-a păstrat poziția căsătorindu-se cu noul rege. Hamlet era abia al doilea la succesiune și dacă s-ar fi grăbit să își ucidă sau denunțe unchiul, multă lume ar fi interpretat asta ca o grăbită poftă de putere, ca și cum Hamlet o făcea doar pentru a ajunge rege.

Montarea de față, cu Constantin Codrescu în rolul titular, are această virtute extraordinară: ne prezintă un Hamlet tânăr și nehotărât, chinuit de îndoială și respect, un Hamlet cât mai aproape de adevărul istoric cu cât se putea; o montare aproape canonică.


Durata: 151 minute
Distribuţie: Constantin Codrescu, Ludovic Antal, Tanţi Cocea, Silviu Stănculescu, Ion Marinescu, Elena Sereda, Willy Ronea, Aurel Ghiţescu, Marcel Anghelescu, Teo Partiş, Marius Pepino, Mircea Corbu, Mihai Mateescu, Jean Reder, Jean Lorin Florescu, Ion Iliescu, Ion Anastasiad, Nicky Rădulescu
Regie: Mihai Zirra

Apr 27, 2010

Masură pentru masură de William Shakespeare

"- Mai e deci o scăpare!
- Da, firește, scăparea ta cu cinstea se plătește! Să fi cerut doar viața mea, frate, cu drag i-aș fi jertfit-o pentru tine... Deci pregătește-te de moarte, e mai bine."


Este o piesă de cameră - dacă se poate spune așa - cu o singură acțiune liniară, o singură poveste, fără nevoia de decoruri fastuoase, dar tocmai simplitatea și unicitatea intrigii fac din ea o piesă foarte intensă. Shakespeare era maestrul intrigilor paralele care se ramifică și se unesc sofisticat dar aici arată câte se pot face cu o singură poveste din câteva personaje. O poveste adâncă despre natura umană, despre moraliștii acestei lumi care lovesc cu sete în păcătoșii care îndrăznesc să facă ceva ce primii doar visează pe ascuns.

Ducele Vienei trebuie să plece din oraș cu treburi urgente, pe cine va lăsa judecător și legislator suprem în absența sa? Pe Angelo, cel mai bun prieten al său, un om de o moralitate ireproșabilă, un drept neprihănit, singurul om în care ducele are încredere ca în sine însuși. Dar Angelo nu a mai cunoscut puterea și primul lui act este unul de cruzime: el ordonă ca toți oamenii care au copii din flori să fie condamnați la moarte. Legea exista, nu a inventat-o el, dar nimeni nu o mai aplicase până atunci. Prima victimă este aleasă întâmplător, un oarecare Claudio care va servi de exemplu. Dar Claudio are o soră frumoasă și cinstită care se duce la Angelo să îl roage pentru viața fratelui ei iar Angelo, neprihănitul, îi cere fetei la schimb cinstea ei: o noapte cu el și fratele ei va trăi. Angelo este gata să săvârșească singur păcatul pentru care îi condamnă pe alții la moarte. Cine s-ar fi așteptat?

Angelo nu este un ipocrit în genul lui Tartuffe, el nu folosește masca virtuții pentru a obține foloase materiale, nu, el chiar crede în dreptate și puritate, dar este orbit de propria neprihănire. Tocmai curățenia lui îl face neîndurător și orb, tocmai din cauză că era atât de îndârjit moral Angelo nu observă cum cade singur în viciu și minciună.




Durata: 81 minute
Distribuţie: Victor Rebengiuc, Ion Caramitru, Silviu Stănculescu, Mirela Gorea, Mariana Buruiană, Magdalena Cernat, Răzvan Vasilescu, Mircea Anghelescu, Marcel Iureş, Valentin Teodosiu, Nicolae Urs, Ştefan hagimă, Aurelian Napu, Tudor Heica, Dana Cosma, Crânguţa Mnea, Gheorghe Pufulete, Constantin Botez
Regie: Silviu Jicman

Apr 11, 2010

George Bernard Shaw - Pygmalion

"- Dacă fata asta se lasă în voia ta pentru 6 luni pentru un experiment pedagogic, ea trebuie să înțeleagă ce face...
- Cum să înțeleagă? Nu e în stare. În afară de asta, înțelegem vreunul din noi ce facem? Daca ar fi așa, ne-am mai apuca vreodată de o treabă?"


Un lingvist și profesor particular de pronunție face un pariu cu un prieten: va învăța în 6 luni o florăreasă agramată să vorbească perfect astfel încât va putea trece drept o ducesă la balul palatului. Problema cu tânăra și naiva florărească este că are un accent foarte puternic de suburbie londoneză și acest accent trebuie gonit și înlocuit cu un accent perfect cum numai o prințesă ar putea avea. Apoi mai e desigur și problema educației și a vocabularului, dar acestea sunt aspecte secundare pentru distratul profesor Higgins.

Pentru un ascultător român nu prea pare o problemă transformarea aceasta de limbaj pur și simplu pentru că limba română nu are o varietate de accente și pronunții cum are cea engleză. Sunt câteva pronunții regionale dar în București de pildă nu întâlnim varietatea de accente specifice fiecărui cartier cum e cazul în Londra. Un accent se învață în primii ani de viață și apoi e foarte greu de eliminat de aceea sarcina profesorului Higgins este aproape imposibilă și tocmai de aceea și-o și asumă. E fascinat de ideea de a da o identitate complet nouă cuiva doar prin vorbire.

Din cauza limbajului piesa aceasta este un coșmar pentru orice traducător, pur și simplu nu ai cum echivala nuanțele și greșelile de vorbire pe care le face Eliza, toate modurile în care pocește ea limba. Dar și fără jocurile de limbaj piesa este fascinantă. În primul rând pentru că este scrisă de Shaw care era un om foarte inteligent și care adora paradoxurile și vorbele de spirit, ironiile inteligente. În al doilea rând, piesa nu este o simplă lecție de vorbire, nici pe departe; este povestea transformării spirituale a unei fete de condiție modestă, de la mahala, într-o domnișoară perfectă dar care nu își mai găsește locul în lume.

Pygmalion este legenda grecească a unui sculptor care s-a îndrăgostit de propria sa creație, o statuie feminină. Shaw se arată ironic chiar și în alegerea titlului pentru piesa sa deoarece aici raportul dintre personaje este invers: Eliza se îndrăgostește cu ciudă de creatorul ei pe când el rămâne rece și perfect mulțumit cu singurătatea sa de burlac. Experimentul uman i-a reușit, este mulțumit de asta, nu mai are nevoie de Eliza pentru că ea nu mai este o ciudățenie cu accent de mahala; odată ce a devenit perfectă, Eliza a devenit și inutilă.


Durata: 94 minute
Distribuție: Alexandru Critico, Cloe Pan Cernățeanu, Virginica Romanovski, Alexandru Giugaru, Ion Manolescu, Silvia Fulga, Julieta Mărculescu, Florin Vasiliu, Lili Popovici
Regie: Mihai Zirra

Mar 13, 2010

Priveste inapoi cu manie de John Osborne

"Am totul în cap, e scris cu litere de foc lungi de un kilometru. Și nu o sa fie plăcut de citit, nu o să fie un cules de crizanteme ca la nenea Woodsworth. O să fie citit cu foc și sânge, cu sângele meu."

Provește înapoi cu mânie este o piesă celebră din motive mai degrabă politice decât artistice. Este piesa unei generații de tineri revoltați care observă că societatea nu le rezervase nici un loc în structura ei.

Acțiunea se petrece in anii 1950 în Anglia când Imperiul Britanic se prăbușise pierzâdu-și coloniile și istoria cerea o regândire a claselor sociale după al doilea război mondial. Personajul principal, Jimmy Porter, este un tânăr cult și inteligent, a absolvit o facultate dar își irosește viața vânzând dulciuri la o tarabă. Pentru că un om ca el nu ăși găsește locul în societate, nu i se oferă nici o șansă de a-și folosi inteligența sau talentul.

Jimmy Porter este un om incomod și neplăcut, teribilist chiar dar foarte sincer în teribilismul său, de-a lungul piesei aruncă aforisme și cântă la trompetă, este grosolan dinadins cu toată lumea, își manifestă revolta cu orice ocazie, inclusiv de față cu prietenii săi care nu au nici o vină pur și simplu pentru că sunt și ei în aceeași situație. Piesa are și niște intrigi sentimentale fără rost pe acolo dar trebuiau băgate pentru că altfel piesa ar fi băltit în mod îngrozitor și s-ar fi transformat într-un monolog. Oamenii din piesă iubesc fără vlagă, se despart moale și se întorc nu se știe de ce. Singura forță autentică din piesă este Jimmy Porter, restul sunt personaje satelit care stau acolo ca să aibă el de cine să își izbească replicile. Este o piesă celebră pentru ideile din ea, nu pentru scriitură sau frumusețe dar și pentru personajul principal aici jucat excelent de Ștefan Iordache.


john osborne - priveste inapoi cu manie

Durata: 78 minute
Distribuție: Ștefan Iordache, Valeria Seciu, Florian Pittiș, Irina Mazanitis, Fory Etterley
Regie: Cristian Munteanu

Jan 23, 2010

Romeo si Julieta de William Shakespeare

"Supuși rebeli! Dușmani ai păcii care mânjiți cu sânge de vecin oțelul! Creștini sunteți? Nu - fiare ce vărsați izvorul purpur ce vă curge-n vine, spre-a stinge focul unei uri haine!"

Cea mai celebră poveste de dragoste din literatura lumii, Romeo și Julieta nu mai are nevoie de nici o prezentare. Montarea de față are o distribuție fenomenală cu nume mari ale teatrului românesc chiar și în cele mai mici roluri (deși la Shakespeare nu prea există roluri mici).

Piesa este printre cele mai poetice lucrări dramatice ale lui Shakespeare, o înșiruire poetică de metafore și hiperbole, comparații neobișnuite și asocieri neașteptate. Pe lângă îndrăgostiții stelari există și personaje secundare fascinante cum ar fi Mercuțio - simbolul inteligenței tinerești jucăușe și profunde, părintele Lorenzo - înțelepciunea amară și încărcată de toate dezamăgirile lumii care mai are totuși forța să creadă în promisiunea tinerilor și în curățenia lor morală. Apoi este desigur personajul doicii, echivalentul bufonului în piesa aceasta; la Shakespeare trebuie să existe bufoni în orice piesă pentru că, oricât ne-am dori-o noi, viața nu este numai solemnă și profundă, ci de multe ori ușuratică și ridiculă ca o bătrânică spoită cărând după ea o umbreluță în soare.


Romeo si Julieta
Durata: 95 minute
Distribuție: Adrian Pintea, Mariana Buruiană, Mircea Albulescu, Ileana Stana Ionescu, Silviu Stănculescu, Florian Pittiș, Petrică Lupu, Gheorghe Cozorici