Pages

Showing posts with label dramaturgie romaneasca. Show all posts
Showing posts with label dramaturgie romaneasca. Show all posts

Sep 9, 2014

Plicul de Liviu Rebreanu (1955)

"- Adică nu s-ar putea spori prețul lemnelor cu suma ce vi-o cere dânsul? - Ar fi, dar nu e practic... - Așa-i, e greu și nu face... - Da? Atunci născociți alt mijloc! ceea ce vă doare nu e că ia șeful, ci că trebuie să dați voi! Gândiți-vă deci să plătiți, dar cu banii altuia!" Distributie: Grigore Vasiliu-Birlic ,Radu Beligan ,Ştefan Ciubotăraşu ,Nicky Atanasiu , Ion Talianu , Nicu Dimitriu , Virginica Romanovschi , Nicolae Meicu , Mircea Septilici , Mircea Constantinescu , Coca Enescu , Ion Iliescu , Puiu Dumitrescu , Leontina Ioanid , Tiberiu Simionescu regie: Constantin Moruzan

Feb 27, 2011

Criza în barou de Gib Mihăescu

"Trebuie să aibă cineva o logică specială ca a dumitale pentru ca să afirme că se pot sărbători insuccesele pe când acasă o șterg repede cei ce nu mai vor să-și vadă clienții după proces, se fofilează ușor, se ascund sub birouri și scot cartea ca să se dumirească unde au greșit..." Doi avocați într-un mic orășel de provincie sunt nevoiți să trăiască într-o concurență acerbă pentru că au puțini clienți și nu mai știu cum să și-i fure unul altuia. La rândul lor clienții știu să speculeze concurența asta și îi păcălesc pe amândoi să tot scadă onorariile spunându-i fiecăruia că celălalt cere mai puțin. Până când într-o zi, discutând colegial, amândoi au revelația că dacă ar lucra în asociație ar putea câștiga mai mult pentru că ei ar impune prețurile. Dar noua idee nici nu își face bine loc în capetele lor când suspiciunile își arată iar colții... Durata: 17 minute Distribuţie: Ştefan Ciubotăraşu, Toma Caragiu Regia artistică: Elena Negreanu Înregistrare din anul 1970

Oct 27, 2010

Monopolul alcoolului de I. L. Caragiale

"- Stăm ca blegii în berării și cafenele și lăsăm pe toți apelpisiții care ard să pună mâna pe slujbușoare ca să-și facă de cap și să răstoarne cu diferite pretexte....
- Nene, te-i supăra, nu te-i supăra, eu în politică nu mă amestec pentru că.... mi-e frică."


Un mic moment caragialian cvasi-absurd și desăvârșit în scriere care tratează o problemă românească veche de sute de ani: neimplicarea politică. Românii stau la o bere și întorc țara pe dos și critică și au idei, dar nu ar ridica un deget pentru că se simt neputincioși. Când în fine se găsesc oamenii destul de revoltați să meargă la guvern să protesteze, ca un făcut au ghinion și se împotmolesc prin cârciumi unde mai discută puțină politică la o bere până când e chiar prea târziu să mai facă ceva.


Durata: 28 min
Distribuție: Toma Caragiu, Octavian Cotescu, Stefan Banica, Marin Moraru, Lan Lorin Florescu, Alexandrina Halic
Regie: Ion Vova

Oct 23, 2010

Jocul de-a vacanţa de Mihail Sebastian

"- Ce nu faci dumneata ca să pari prost-crescut. Nu răspunzi la bună ziua, te servești primul la masă, nu spui bună seara, lupți din răsputeri să fii dezagreabil și izbutești uneori... dar cu câte eforturi, cu câtă osteneală!(...)
- La urma urmelor, ce vrei dumneata?
- Vreau să-ți spun că nu mă sperii și mai vreau să-ți spun că te cunosc și mai vreau să-ți spun că tot jocul dumitale e naiv."


Un grup de oameni își petrec vacanța la munte, la o pensiune într-o zonă sălbatică și, deși sunt străini unii de alții, toți aleg să și-o petreacă în același fel. Deși sunt departe de casele lor, de slujbele lor, ei își petrec concediul tot cu gândul la ceea ce au lăsat în urmă, la familie, colegi și prieteni. Telefonul, radioul, scrisorile sunt fire care îi leagă de casă așa cum azi internetul, telefoanele mobile și emailul nu îi lasă pe oameni să uite măcar pentru o secundă cine sunt ei și unde se află.

Identitatea e o haină obositoare și dacă o porți 11 luni pe an, măcar în vacanță ai putea să o lași deoparte, măcar în concediu ai putea încerca să fii altcineva, să fii acela pe care l-ai visat în adolescență de exemplu. Aceasta este ideea simplă a unui om care ajunge la această cabană și le strică tihna celorlalți turiști. El le propune să joace un joc simplu, jocul de-a vacanța, în care ei devin tot ce și-au dorit vreodată să fie, în care lumea din afara cabanei pur și simplu nu există. La început sceptici, oamenii se prind în acest joc și sunt atât de fascinați de el încât nu vor să mai coboare la loc în viețile lor monotone de dinainte.



Durata: 91 minute
Distribuţie: Radu Beligan, Mircea Constantinescu, Ion Ulmeni, Puiu Cristescu, Raluca Zamfirescu, Dina Cocea, Colea Răutu, Nae Roman, Silvia Dumitrescu-Timică, Mitzura Arghezi
Regia artistică: Mihai Zirra

Înregistrare din 1957

Oct 19, 2010

Tudor Mușatescu - Sosesc deseară

"- Miroși a tutun! Piei din fața mea! Ai fost la chef cu Costică și ceilalți!
- Nene, nene, nu mă judeca. M-ai pus să mă țin după băiat, nu? A trebuit să mă duc răspund la invitațiune.
- A, ai avut invitațiune? Prin urmare chestiunea cu alea 200 de lei date la intrare a fost o minciună sfruntată. Ca după ce că îți bați joc de mine, să îmi mai iei și banii pe deasupra!"


O comedie blândă de provincie cu parfum de epocă.

Puiu, student în drept la Paris, este escrocat de o cocotă pariziană și, având nevoie de mai mulți bani, vine urgent acasă în orășelul copilăriei sale ca să îi ceară tatălui său. Trebuia să fie un drum rapid dus-întors, dar oprirea în orășel e inevitabilă pentru că tatăl lui Puiu este neînduplecat: nici un ban în plus! Băiatul a tocat destul, nu se știe pe ce, și nu mai absolvește facultatea aia odată.

Părintele lui Puiu a căzut în manierismele bătrâneții și a devenit obsedat de moralitate pe care o încurajează înființând și patronând în oraș câteva societăți cu scopuri morale. Dar bătrânul nu este un om rigid, ci doar speriat de perspectiva unei vieți fără repere, așa că decis să le îmbrățișeze cu ardoare pe cele mai facile. În casa lui mai locuiesc încă două persoane: verișoara lui, Adelaida, o doamnă excentrică și foarte simpatică, și Anișoara, nepoata bătrânului și verișoara lui Puiu, îndrăgostită în secret de flușturaticul student. Ce se va alege de ei când acești patru oameni cu personalități atât de diferite vor locui în aceeași casă? Cum se va creiona conflictul și cine va câștiga până la urmă?

Piesa aceasta ar fi meritat pe puțin tot atâta faimă ca și Titanic Vals pentru că este la fel de bine scrisă și gândită, dar nu a avut acest noroc istoric. Actorii însă o joacă de fiecare dată cu multă plăcere și publicul pare să fie la fel de încântat. Vă oferim aici două montări ale acestei piese, prima de la Radiodifuziunea româna și a doua de la radiodifuziunea din Republica Moldova.


Durata: 59 minute
Distribuție: Ileana Stana Ionescu, Stefan Mihailescu Braila, Mihai Fotino, Geo Costiniu, Victoria Mierlescu, Marioara Sterian
Regie: Dan Puican



Durata: 83 minute
Distribuție: Emil Doliță, Mihai Grecu, Ileana Puiu, Iulia Șimanschi, Vitalie Toderaș
Regie: Dumitru Griciuc

Oct 15, 2010

Micul infern de Mircea Stefanescu

"- Cornel, mama, te rog eu mult nu te sinucide. Mai asteapta si tu...
- Ce?
- Asteapta si tu sa ai o nevasta, un copil, o soacra, sa aiba si pe tine cine sa te planga. Nu te sinucide cat esti singur.
- Coana Eleonoro...
- Nici o coana Eleonora! Mie sa imi spui doamna Arbore, cu nebunii nu sunt intima."


Micul infern este povestea unei casnicii petrecute de-a lungul catorva decenii. Mai intai avem tinerii casatoriti cu certuri din ambitie si neintelegeri copilaresti, apoi la varsta maturitatii intelegerea exista dar sotul simte tentatia unei aventuri cu o secretara mai tanara si sotia trebuie sa gaseasca o solutie discreta. Apoi la varsta a treia cei doi soti sunt deja bunici si certurile s-au stins lasand locul unei ciondaneli dragastoase.

Cei doi soti nu sunt singuri in aceasta piesa, ci sunt inconjurati de o galerie de personaje pitoresti: in primul rand mama soacra (jucata cu un imens succes la public de Silvia Dumitrescu Timica), apoi Cornel, vesnic soupirant care a iubit o singura femeie si, de cand aceasta s-a maritat, a urmat-o pretutindeni cu o afectiune statornica si platonica, uneori agasant ca o a doua soacra pentru tinerii casatoriti, Mielu, ordonanta devenita servitor si prieten, precum si alte personaje episodice. O piesa placuta si plina de replici comice care a facut deliciul catorva generatii de spectatori.


Mircea Stefanescu - Micul infern
Distribuţie: Silvia Dumitrescu-Timică, Ion Dichiseanu, Lucia Mureşan, Ştefan Radof, Ion Siminie, Dorin Moga, Emilia Dobrin, Gheorghe Pufulete
Regia artistică: Mihai Berechet şi Dan Puican
Înregistrare din anul 1987

Sep 29, 2010

Ultima oră de Mihail Sebastian

"- Am terminat! Uite articolul.
- Despre ce ai scris?
- Despre reforma bacalaureatului.
- Pentru sau contra?
- Pentru.
- O făcuși! Nu știi că directorul e la cuțite cu Brănescu de la Instrucție? Acu ce vrei să fac cu ăsta? La coș!"


Intelectuali versus afaceriști - iată conflictul acestei piese, conflict aproape irealizabil în lumea reală pentru că un afacerist foarte bogat îl poate strivi pe intelectual în două secunde - și atunci de unde să iei conflictul? Afaceristul nu are nevoie de intelectual, de mintea sa lucidă, de privirea obiectivă, el are nevoie de înregimentare și supunere.

În Ultima oră apare marele magnat Grigore Bucșan, omul fabulos de bogat care controlează miniștrii, industria, țara. Omul acesta se sperie însă de un profesor universitar care a scris un articol obscur. Adevărul sperie chiar și când e rezultat dintr-o banală eroare de tipar. Bucșan îl va chema la el pe aerianul profesor care nici nu știe cum de a ajuns în situația de șantajist și terorizator. O confuzie, o greșeală doar care aduce față în față omul cel mai senzual cu omul cel mai idealist. Care din ei va câștiga?


Mihail Sebastian, Ultima ora
Durata:90 minute
Distribuţie: Octavian Cotescu, Ion Finteşteanu, Nichi Atanasiu, Rodica Suciu-Stroescu, Mircea Balaban, Florin Scărlătescu, Mihai Fotino, Vili Ronea, Dem Rădulescu, Dan Damian, Nicolae Neamţu-Ottonel, Doruleţ Căpraru, Vali Voiculescu, Elena Antonescu, Graziela Albini.
Regia artistică: Mihai Zirra
Înregistrare din anul 1963



Mihail Sebastian - Ultima ora
Durata:91 minute
Distribuţie: Marin Moraru, Dana Dogaru, Victor Rebengiuc, Mihai Fotino, Cornel Vulpe, Petre Gheorghiu, Ştefan Mihăilescu Brăila, Lucia Mureşan, Şerban Cellea, Radu Panamarenco, Aimee Iacobescu,Victoria Mierlescu, Theodor Danetti, Gheorghe Pufulete, Cristian Molfeta.
Regia artistică: Dan Puican
Înregistrare din 1988

Sep 19, 2010

Aurel Baranga - Siciliana

"Eu, de când era mică, i-am zis: fată, s-au dus vremurile când domnișoara stătea acasă și cânta la clavir. Tu să-ți iei o meserie! O vrea bărbatul să te țină acasa, cucoana? Îl privește, treaba lui. Tu să ai meseria ta!"

O piesă comunistă scrisă la comandă de un dramaturg foarte popular în comunism. Tema piesei: viața la țară a tinerilor intelectuali. Avem doi tineri proaspăt absolvenți de facultate care vor să se angajeze în București. Regimul le pune piedici și îi trimite la țară iar ei decid să fenteze cumva sistemul: se căsătoresc de conveniență și se duc la țară temporar cât își așteaptă numirile pentru care luptă vajnicii părinți la București. Doar că, odată ajunși la țară, tinerii noștri constată că viața nu e chiar așa de rea acolo, ba chiar dimpotrivă.

Piesa este evident urmare a unei comenzi politice la fel ca și filmele Toamna bobocilor sau Buletin de București. Cea mai mare tragedie a intelectualilor îngropați de vii la țară este singurătatea, lipsa de comunicare cu ceilalți, burlăcia. Dar vine Aurel Baranga și ne asigură că există dragoste și la sat, există și alți absolvenți tineri ca și tine care au fost aruncați acolo și împreună puteți să vă găsiți fericirea...trecând peste faptul că nu ai de ales decât între 2-3 oameni din sat care au același nivel de educație ca tine și dacă nu îți place nici unul, asta e, ghinion, dar astea sunt doar detalii. Piesa are o distribuție de aur și unele replici comice astfel încât merită salvată de la uitare și ascultată.


Durata:80 minute
Distribuție: Alexandru Giugaru, Coca Andronescu, Grigore Vasiliu Birlic, Natașa Alexandra, Mihai Fotino, Florin Vasiliu, Rodica Tapalagă, Armand Stambuliu
Regie: Sică Alexandrescu și Mihai Zirra

Sep 11, 2010

Patima rosie de Mihail Sorbul

"Adevarul nu insultă, ci servește dușuri reci prostiei calde"

Patima roșie a fost un experiment literar care i-a adus glorie autorului său la premieră; este vorba de o tragedie modernă în care personajul principal este o femeie de la 1916, Tofana, puternică și independentă, dar marcată adânc de moștenirea sa genetică. (Genetica este noua sursă de tragic în literatura secolului XX spunea un critic)

Deși revoluționară la vremea ei, piesa este foarte stângaci scrisă și gândită, caracterele sunt schematice, aproape lipsite de viață pentru că ideile din spatele lor sunt mai puternice decât personajele și autorul a preferat să sacrifice veridicul pentru idee sau panseu.

Avem două cupluri în piesă care se înșeală unul pe altul formând un straniu pătrat al relațiilor în care nimeni nu este iubit de cel pe care îl iubește. Tofana este singura din acest pătrat care este dispusă să ucidă pentru a-l obține pe cel drag și, dacă el nu îi răspunde la sentimente, să îl ucidă chiar pe el pentru ca nimeni altcineva să nu îl aibă. Un personaj puternic, asemănător în multe privințe cu Domnișoara Nastasia, Tofana este femeie curajoasă dar a cărei putere vine din ghinionul genetic de a fi nepoata unui criminal.


Durata: 98 minute
Distributie: Fory Etterley, Olga Tudorache, Constantin Barbulescu, Radu Beligan, Tina Ionescu
Regie: Paul Stratilat



Durata: 90 minute
Distributie: George Constantin, Maia Morgenstern, Dana Dogaru, Dan Condurache, Adrian Pintea
Regie: Dan Puican

Aug 19, 2010

Caragiale - Un pedagog de școală nouă

"- Mă, cum îi pământul, mă?
- Mare, dom-le.
- Pe dracu mare, l-o măsurat mâni-ta să vază mare-i? Mă, pe lângă alte aștre bunăoară Saturnus sau Neptunus au Iupiter, pământul nostru îi o scârbă, mă, nici cât să chiorăști un șoarece."


Marius Chicoș Rostogan este un profesor ardelean de pe vremea lui Caragiale și nu atât ardelenismele lui sunt ținta ironiei caragialiene (deși discursul lui e plin de cuvinte fascinante și pronunții ciudate),ci pur și simplu omul. Dacă despuiem de regionalisme portretul lui Marius Chicoș Rostogan, ne rămâne în loc un om dezgustător, un om laș și mult prea binevoitor cu notabilitățile locale, frustrat, folosind poziția de profesor pentru a se răzbuna pe elevi, lingușitor cu orice superior, tiran cu orice inferior. Primul lucru pe care vrea să îl afle despre elevii săi este "ce e tac-tu?" - și în funcție de rangul social al părintelui se modifică și atitudinea sa față de elev.

Un om îngrozitor și stupid, folosind puținele sale cunoștințe pentru a da la cap și a se făli cu ele, un om de nimic așa cum nu ar trebui să fie nici un profesor niciodată. În altă schiță Caragiale descria drama unei mame care se tânguia ce zbir e profesorul de morală pentru că nu vrea să treacă elevii de familie bună; Marius Chicoș Rostogan nu este genul de profesor după care aleargă disperate mamele în preziua examenelor, dimpotrivă, este atât de slugarnic încât se duce el la ele, practic omul e visul oricărui părinte care nu vrea decât o diplomă acolo pentru copilul său.

În rolul lui Marius Chicoș Rostogan nimeni nu își imaginează un alt actor decât pe Florin Piersic, rolul acesta este proprietatea sa în imaginarul colectiv românesc; el interpretează aici magistral vocea dascălului ardelean.

Durata: 52 minute
Distribuţie: Florin Piersic, Eugen Cristea, Vasile Muraru, Ionuţ Kivu, Dan Burghelea, George Grigore, Julieta Strâmbeanu, Sorin Gheorghiu, Mircea Constantinescu.
Regia artistică: Ion Vova

Jul 19, 2010

George Mihail Zamfirescu - Domnisoara Nastasia

"Într-o seară venea singură și am oprit-o, i-am spus tot focul inimii. Mi-a dat două palme. Tata din groapă să mă fi pălmuit îl făceam fărâme, ei nu i-am zis nimic.(...) Am zis așa: nu se uită la mine că sunt scandalagiu și betiv, să mă fac om cumsecade să vadă cât mi-e de dragă. De 6 luni n-am mai băut în cârciumă și n-am zis nimanui "dă-te mai incolo" cel puțin. Și după 6 luni am venit s-o cer de nevastă."

Prin interbelic, când literatura românească era aproape sincronizată cu cea din Occident, scriitorii români își puneau probleme serioase de genul: cum poți să ai o dramă modernă dar cu specific românesc? Se săturaseră de imitat modele străine și voiau să dea ceva original dar valoros. G. M. Zamfirescu a găsit un răspuns original la această întrebare și s-a axat pe explorarea mahalalei în literatură.

Periferia sau mahalaua mai fusese exploatată literar de Caragiale dar în cheie comică. Zamfirescu însă a abordat din alt unghi filonul acesta literar, el s-a gândit că pur și simplu dacă oamenii vorbesc stricat sau analfabet asta nu înseamnă că ei nu pot avea probleme foarte grave sau adânci. Așa s-a născut Domnișoara Nastasia, piesa lui cea mai cunoscută.

Acțiunea piesei este simplă, o avem pe Nastasia, o tânără care a crescut în mahala dar s-a delimitat clar de mediul ăsta, ea citește cărți, visează să plece din mahala, are alte idealuri și numai dispreț pentru oamenii din jurul ei. Visele ei sunt stereotipe într-un fel, nu vrea decât să se mărite și să aibă o casă curată într-o zonă cu oameni civilizați, dar faptul că asemenea gânduri s-au născut fără nici o influență exterioară arată că Nastasia are o personalitate foarte puternică. Singură a stat și s-a gândit că oamenii din jurul ei trăiesc urât, singură împotriva tuturor s-a izolat și și-a judecat semenii,apoi a ales un om cu care să se mărite și l-a izolat și pe el de lumea proastă din jur.

Tocmai unicitatea Nastasiei, raritatea acestui caracter o face dezirabilă pentru șeful interlopilor din mahala, Vulpașin. Vulpașin este tot ce disprețuiește ea mai mult, încarnarea înrăși a spiritului de mahala - așa că fata îi va refuza cererea în căsătorie. Dar un om ca Vulpașin nu este obișnuit să fie refuzat, el nu se poate lăsa călcat în picioare. Se înfruntă astfel două caractere puternice și încăpățânate iar ceea ce iese din asta are la final aproape accente de tragedie greacă.


Durata: 80 minute
Distributie: Raluca Zamfirescu, Costache Antoniu, Constantin Rautchi, Silviu Stanculescu, Stefan Banica, Neli Dordea, Dan Damian, Mircea Micu
Regie: Constantin Moruzan

Jul 17, 2010

Matei Millo - Prapăstiile Bucureștilor

"-Domnule Lică, am o întrebare: dacă v-aș fi cerut 100 de galbeni din punga aceasta pentru vreun bătrân sarman, vreo văduvă cu copii, vreun biet artist, știu eu, vreo carte de tipărit, m-ai fi refuzat, nu-i așa?
- Domnule, eu....
- O clipa, nu te învinovățesc. Ai fi crezut pesemne că sunt vreun șarlatan, dar pentru domnul baron pe care l-ai văzut pentru întâia oară aveai toată confiența dumitale."


În a doua jumătate a secolului 19 lumea citea cu fervoare romanele foileton care erau pline de crime, răpiri și personaje deghizate (știm de pildă că Zița din O noapte furtunoasă era o cititoare fidelă a Dramelor Parisului) - era un mod de a consuma telenovele avant la lettre. Ei bine, Matei Millo, director de trupă de teatru, s-a gândit să scrie o piesă de teatru cu intrigi împrumutate din romanele foileton; în Prăpăstiile Bucureștilor apare un personaj misterios, diavolul, care dă lecții de viață unor tineri naivi veniți din provincie să își piardă averile la cărți și în mâinile femeilor vicioase. Bucureștiul este în această piesă un adevărat oraș periculos, asemeni Parisului, înghițind viețile și averile junilor naivi, un oraș care te distruge defintiv cu ispitele sale. Piesa este foarte interesantă pentru noi, cei de azi, care nu mai știm cum arăta un roman foileton, și beneficiaza de o montare excelenta la radio rasplatita cu premiul Uniter in acel an.


Durata: 87 minute
Distributie: Ion Caramitru, Florin Anton, Ion Chelaru, Mihai Dinvale, Gabriela Popescu, Virginia Mirea, Mihai Bisericanu
Regie: Mihai Lungeanu

Jul 15, 2010

Gaițele de Alexandru Kirițescu

"- Mi-a spus doftoroaia că i-ar fi spus Tanța Bălan că ai fi spus la primirea de la Valerica Avramescu că l-ai luat pe Ianache numai cu condiția să te ducă odată pe an la Paris.
- Și n-am dreptate? De când m-a luat nu m-a dus nici măcar până la Mehadia.
- Dacă o să am o recoltă bună anul asta, o duc pe Colette in Septembrie la Pucioasa.
- Nu merg la Pucioasa! Să mă duci la Paris, eu vreau să văd Parisul!
- De ce nu te-a dus tactu la Paris, că e boier? De noi spuneți în toate părțile că suntem țărani îmbogățiți. Mai bine țărani îmbogățiți ca noi decât boieri care n-au după ce bea apa că voi."


Încă o bijuterie a dramaturgiei comice românești, o piesă des jucată pentru că permite actrițelor să desfășoare un adevărat regal de interpretare la fiecare spectacol. Este un echivalent al piesei Tache, Ianke și Cadâr pentru actrițe. Ceea ce este însă cu adevărat interesant este că piesa aceasta nu a fost gândită de autorul ei neapărat ca o comedie, ci ca o dramă cu accente grotești uneori insuportabile; comicul este atroce pe alocuri, nemilos și inuman. Spectatorii fascinați de spectacolul mahalagismelor de provincie oferit de gaițe uită să fie atenți la povestea de iubire care împinge acțiunea înainte și dă toate semnificațiile morale acestei piese.

Regăsim drama cuplului în piesa aceasta dar așa cum puțini, foarte puțini autori dramatici s-au încumetat să o prezinte. Avem cuplul de tineri căsătoriți și viața lor monotonă. Ce se întâmplă după nuntă? se întreabă Kirițescu. Mai durează fericirea aceea extatică de la nuntă care nu lăsa loc pentru îndoieli? Cum se erodează o relație și de ce?

Margot, tânără venită la București, s-a îndrăgostit nebunește de ziaristul Mircea Aldea și s-a dus pur și simplu la el acasă ca să i se ofere. Tânărul, impresionat de atâta inocență, motivat și de cavalerism, a cerut-o în căsătorie. Apoi s-au mutat la ea acasă, la Craiova, unde familia ei de arendași, putred de bogată, l-a luat pe noul ginere sub aripa ocrotitoare. Din om muncitor, Mircea se simte ajuns un parazit. Reflexul cavaleresc și de milă se șterge treptat și Mircea se trezește lângă o femeie pe care nu o iubește. Da, a fost o clipă de impresie, da, s-a lăsat fermecat, dar pe un moment nu se poate construi o viață. Totuși Mircea nu își poate accepta atât de ușor eșecul sentimental, se încăpățânează să creadă că totul e la fel, doar soția s-a schimbat, e numai vina ei. Micșorat, redus de mediul sufocant provincial, Mircea începe să piardă simțul realului, al proporțiilor. O femeie ușoară cu iz parizian rătăcită prin oraș, Vanda, îl scoate din minți. Dacă ar fi întâlnit-o la București probabil nu i-ar fi dat atenție dar aici ea e un eveniment, ea e seducția, e libertatea, e păcatul, e tot ce nu are el acum.

Mircea era un om slab care nu a știut să se oprească la timp din elanul lui generos cu Margot, trebuie să fii un om foarte puternic ca să poți refuza tentația gesturilor mari, apoi a fost slab când s-a lăsat sedus de Vanda în loc să plece demn dintr-o căsnicie falsă, a fost slab când a aruncat toată vina eșecului pe soția sa, dar un singur moment de curaj a avut și el la finalul piesei, un gest de curaj față de toată gașca de rubedenii și gaițe care îi tocaseră până atunci nervii cu cuvinte otrăvite, gestul de a pleca demn condamnându-i pe toți. Condamnarea unui om slab și laș poate că nu valorează prea mult, dar dacă odată cu ea el devine mai puternic și se trezește la realitate....

Durata: 87 minute
Distribuţie: Tamara Buciuceanu-Botez, Dorina Lazăr, Raluca Zamfirescu, Stela Popescu, Virgil Ogăşanu, Maia Morgenstern, Ileana Stana Ionescu, Maria Popistaşu, Adrian Pintea, Monica Mihăescu, Ion Lucian, Gheorghe Pufulete. Regia de studio: Violeta Berbiuc şi Milica Creiniceanu
Regia artistică: Dan Puican
Înregistrare din anul 2002

Durata: 74 minute
distribuţie: Silvia Dumitrescu Timică, Maria Wauvrina, Nineta Gusti, Stela Popescu, Carmen Stănescu, Nataşa Alexandra, Eugenia Popovici,Alexandru Giugaru, Colea Rădulescu, Coca Andronescu
Regia artistică: Mihai Pascal
Înregistrare din anul 1966


Durata: 72 minute
Distributie: Silvia Dumitrescu Timica, Cela Dima, Marieta Deculescu, Viorica Petrescu, Natasa Alexandra, Marina Vauvrina, Maria Filotti, Olga Tudorache, George Maruta, Ion Talianu, Nicu Dimitriu, Alexandru Demetriad
regia: Constantin Moruzan
Înregistrare din anul 1956

Jul 11, 2010

Costache Caragiale - O repetiție moldovenească sau noi și iar noi

"Toate greșelile domniilor voastre se rapoartă asupra mea. Pe de o parte îngrijesc de rolul meu, pe de alta a vă împinge de la spate la replică, a mă sfădi cu mașiniștii, cu lampiștii, cu toți bețivii ăștia trebuitori. Eu sufăr înzecit și tot sunt mai exact decât toți și nu vin, ia uite, cât e ceasul, 11 și jumătate, la repetiție!"

O repetiție moldovenească este o piesă foarte originală pentru vremea în care a fost scrisă (1844) pur și simplu pentru că nu are nici un model străin. C. Caragiale descrie aici cum se petrecea o repetiție obișnuită a trupei sale cu tot tacâmul de șicane ale directorului teatrului, cu toanele actrițelor și părerile mașiniștilor. O piesă de teatru despre teatru - un concept cu adevărat avantgardist pentru vremea sa. Piesa este plăcută și interesantă de ascultat și pentru un spectator contemporan, deschide ușa spre o lume care ar fi rămas poate un total mister pentru noi, lumea actorilor români de teatru de la 1840.


Durata: 54 minute
Distributie: Stefan Iordache, Valentin Teodosiu, Sorin Gheorghiu, Eugen Racotzi, George Ivascu, Dumitru Rucareanu, Virgil Ogasanu, Ruxandra Sireteanu, Silvia Codreanu, Dumitru Chesa, Ioana Chelaru
Regie: Cristian Munteanu

Jul 7, 2010

Capul de ratoi de Gheorghe Ciprian

"- De ce persiflați oamenii și de ce vă legați de darurile sau cusururile lor naturale?
- Dacă barba domniei sale ar fi fost naturală, nu ne-am fi îngăduit nici cea mai nevinovată glumă. Noi îndrăgim natura, domnule inspector, dar am ghicit dintr-o ochire că domnia sa poartă barbă falsă! Vedeți dumneavoastră, o barbă naturală e o întregire firească a feței, treci pe lângă cel ce o poartă ca pe lângă orice alt muritor, barba dânsului însă țipă la vedere, e ca un semnal de alarmă, ca o firmă luminoasă, ca un om pe picioroange."


O piesă interbelică puțin absurdă, comedie non-conformistă și ciudată dar fundamental o utopie. Patru prieteni, foști colegi de liceu, decid să reinstanțieze starea de grație din adolescență și să se ia de lumea oamenilor mari uitând că ei înșiși sunt acum adulți. Patru oameni care trăiesc într-un copac ca și cum ar fi niște pirați, patru oameni care aruncă peste bord respectabilitatea, ierarhiile sociale, tot ce înseamnă stabilitate, patru oameni care decid să prelungească conștient și asumat revolta adolescenței.

Revolta lor nu este una metafizică, ei nu urăsc lumea, ci mai degrabă fac niște șotii unor oameni importanți și de aici rezultă consecințele grave. Ce urăsc acești patru adolescenți tomnateci? Impostura mai ales, importanța pe care și-o atribuie oamenii cu funcții, dezumanizarea, rutina, lipsa de veselie sau spontaneitate, dezobișnuința de a mai visa. Pe parcursul piesei ei vor încerca să scoată din rutină locuitorii unui mic orășel, le vor spune că trăiesc urât și conformist, vor face farse și vor mustra burghezii adormiți și, pentru că piesa este totuși o utopie, orășelul se va trezi din amorțeală și va trece de partea lor. Oamenii vor îmbrățișa non-conformismul și își vor trăi viețile puțin mai conștient de acum încolo.

Totuși, piesa nu este revoluționară într-un sens politic, acești oameni nu schimbă mentalitățile fundamental, nu se adresează cauzelor meschinăriei umane, ei doar luptă cu manifestările ei imediate, în fond războiul cel mare al piesei se dă cu barba unui ministru... O piesă foarte nonconformistă, unică în literatura românească, ceva nou ca idee chiar și pentru spectatorii de azi.


Înregistrare din 1982
Durata: 82 minute
Distribuţie: Radu Beligan, Marin Moraru, Virgil Ogăşanu, Mihai Fotino, Mircea Albulescu, George Constantin, Ştefan Mihăilescu - Brăila, Victor Ştrengaru, Mihai Mereuţă, Tamara Buciceanu - Botez, Rodica Mandache, Ileana - Stana Ionescu, Jorj Voicu, Victoria Mierlescu, Dorina Lazăr
Regia artistică: Dan Puican

Jul 5, 2010

Mircea Cartarescu - Levantul

"Măria-ta, slăvite, ai fost prevăzător
Să îndoiești cu țărnă tot ce-i pentru popor,
Cahvea și praf dă pușcă. Sîrmane, soitare,
Doar cu moloz tu vrut-ai pre vodă a-mpușcare..."


Cine a citit Levantul de Mircea Cărtărescu știe ce bijuterie literară filigranată, ce nebunie de detalii și aluzii zace acolo și mai știe că așa ceva nu se poate dramatiza ușor (deși acum câțiva ani montase Cătălina Buzoianu cu succes o adaptare a Levantului la teatrul Bulandra). Montarea de față de la teatrul radiofonic nu reprezintă o dramatizare a întregului roman, ci doar capitolul 11 care este chiar scris sub forma unei mici piese de teatru în genul comediilor pașoptiste, o jucărie dramatică cu aspect arhaic dar plină de aluzii spre actual.

Așadar doar un capitol din Levantul - pentru ascultătorul care nu a citit întregul roman e mai greu să își dea seama cine e cine, ce caractere se ascund sub nume, dar capitolul e gândit în așa fel încât nu prea contează. O lovitură de palat pe la anii 1800, un domnitor tiran care ține țara sub jug, niște revoluționari care vor să îl asasineze pe tiran, apoi dezamăgirea când află că moartea unui om nu înseamnă neapărat libertatea unei țări... Comedie politică ce face o reverență spre prezentul comunist (prezentul scrierii) montată cu pasiune și amuzament la radio.


Înregistrare din anul 2003
Durata: 65 minute
Distributie: Mircea Cărtărescu, Florian Pittiş, Valentin Teodosiu, Mircea Constantinescu, Radu Amzulescu, Petre Nicolae, Diana Dumbravă, Annemarye Ziegler, Bogdan Caragea, ş.a
Regie: Gavril Pinte

Jun 23, 2010

I. L. Caragiale - D-ale carnavalului

"Cu costumul ăsta de turc nu mă pot duce să îmi iau hainele mele... Cum să dau eu ochi cu nenea Iancu așa turc?... Mă ia la Ploiești, îmi zdobește cariera de la percepție."

La premiera piesei D-ale carnavalului s-a stârnit un adevărat scandal, lumea pleca din sală revoltată, a fost o cădere. Pentru timpul ei, D-ale carnavalului a fost o piesă revoluționară: nimeni nu se mai gândise să aducă mahalaua pe scenă deși mahalaua era omniprezentă, toți se împiedicau dezgustați de ea și nu voiau să recunoască cum că ea exista. Nouă azi ni se pare o piesă inocentă, nu ne jignește nimic în ea, dar să ne imaginăm cum ar arăta azi o piesă de teatru despre maneliști în mediul lor - cam acesta a fost impactul piesei la public. O categorie socială ignorată și disprețuită irumpea pe scenă, cerea atenție cu violență pentru că și ea exista, nu dispărea odată cu întoarcerea privirii în altă parte. Violența textului a fost intuită de Lucian Pintilie care a montat piesa în anii comunismului și apoi a realizat un film inspirat de ea; intuiția lui Pintilie a fost că același gen de oameni care apăreau în piesa lui Caragiale au preluat puterea după venirea comuniștilor, au îmbrățișat revoluția sovietică cu aceeași pasiune politică și au ieșit în față.

Azi noi vedem numai aspectul comic al piesei, farsa unor mitocani care își îșeală amantele cvasi-oficiale pentru altele ascunse, care schimbă costumele la un bal mascat și fug unii de alții - și vedem asta pentru că genul acela de oameni nu mai există azi, prostia lor nu ne mai poate face nici un rău. Am mai râde oare de ei dacă erau maneliști și consumatori de telenovele, ultrași fanatici iar balul mascat era înlocuit de un disco de la țară?

Durata: 74 minute
Distributie: Niky Atanasiu, Alexandru Giugaru, Grigore Vasiliu-Birlic, Radu Beligan, Marcel Anghelescu, Costache Antoniu, Cella Dima, Carmen Stanescu, Dem Radulescu, Coca Andronescu, Armand Stambuliu, Puiu Mirea, Misu Fotino
Regia artistica: Sica Alexandrescu
Înregistrare din anul 1961


Durata: 99 minute
Distributie: Mircea Rusu, Dan Astilean, Marian Râlea, Mihai Constantin, Ion Chelaru, Paul Talasman, Manuela Ciucur, Dana Dogaru, Lucian Ifrim, Felicia Pinte si Horia Serbanescu
Regia artistica: Gavriil Pinte

Jun 21, 2010

Mihail Sebastian - Steaua fara nume

"- Cum? Dumneata nu te uiţi niciodată pe cer?
- Ba da, uneori, ca să văd daca e înnorat, dacă nu plouă, ca să ştiu cum sa ma îmbrac. Ca să ştiu ce pantofi să pun.
- Ce pantofi să pui? Bine, dar la stele dumneata nu te uiţi, nu le vezi?
- Nu am timp, sunt foarte ocupată.(...)
- E îngrozitor. Ce fel de viaţă duci dumneata dacă nici Ursa Mare nu ai avut timp să o priveşti?"


Într-un orăşel de provincie un profesor de matematică şi astronomie a descoperit o stea nouă pe cer. Nimeni nu ştie, nici măcar nu bănuieşte, de descoperirea lui. Singurătatea cercetătorului se poate consuma oriunde în lume, şi într-un mare oraş, şi în orăşelul de provincie consumat de bârfe şi probleme locale. Profesorul Miroiu ignoră lumea în care trăieşte, este despărţit de comunitatea locală ca de o perdea nevăzută. În orășelul lui poposește o femeie superbă din lumea bună, apariție exotică și luxoasă care orbește cu frumusețea ei strălucirea orașului. Și imposibilul se produce: femeia străină rămâne acolo și se îndrăgostește de visătorul profesor. Doi oameni care nu erau potriviți unul cu altul, doi oameni din două lumi paralele se întâlnesc și se privesc față în față. Pentru lumea lor mică, evenimentul acesta este asemănător schimbării de orbită a unei stele: ceva imposibil, ireal aproape.

Montarea aceasta radiofonică, pe lângă calitatea excelentă, mai are un atuu: interpretul lui Miroiu este Radu Beligan, actorul care l-a jucat pe profesorul Miroiu la premieră, supervizat de Sebastian însuși. Când auzim replicile rostite de Beligan ne putem imagina că exact așa și-a dorit Sebastian să sune... O montare canonică.


Durata: 78 minute
Distribuţie: Ştefan Mihăilescu-Brăila, Radu Beligan, Simona Bondoc, Silvia Dumitrescu-Timică, Sandu Sticlaru, Marcel Anghelescu, Ion Iliescu, Rodica Suciu, Florin Scărlătescu, Nucu Păunescu, Constantin Brezeanu
Regia artistică: Mihai Zirra

Jun 17, 2010

Barbu Stefanescu Delavrancea - Apus de soare

"Oh! pădure tânără!... Unde sunt moşii voştri? Presăraţi... la Orbic, la Chilia, la Baia, la Lipnic, la Soci, pe Teleajen, la Racova, la Războieni... Unde sunt părinţii voştri? La Cetatea-Albă, la Cătlăbugi, la Scheia, la Cosmin, la Lenţeşti... Unde sunt... bătrânul Manuil şi Goian, şi Ştibor, şi Cânde, şi Dobrul, şi Juga, şi Gangur, şi Gotcă, şi Mihai Spătarul, şi Ilea Huru comisul, şi Dajbog pârcălabul, şi Oană, şi Gherman, şi fiara paloşului... Boldur?... Pământ!... Şi pe oasele lor s-a aşezat şi stă tot pământul Moldovei ca pe umerii unor uriaşi!"

Nu întotdeauna scriitorii sunt de vină dacă operele lor sunt prost înțelese. Cazul lui Delavrancea este emblematic: piesa aceasta celebrissimă a fost luată și băgată în mașina de propagandă națională, tocată mărunt și s-a stors din ea cât patriotism s-a putut, cât nu era acolo. Oamenii se uitau la Apus de soare ca la o pagină de istorie reală, îl admirau pe Ștefan ca pe un super-erou cu aceeași admirație ca a personajelor din piesă, luau un personaj literar drept referință pentru cel istoric. În anii de când s-a scris piesa, figura lui Ștefan a crescut exponențial, a fost folosit în comunism pentru propagandă naționalistă, apoi după revoluție a devenit cel mai mare român și totul a culminat apoteotic cu canonizarea personajului. Delavrancea nu știa că românii învață istorie din literatură, că sunt mari consumatori de istorii romanțate și prferă o poveste fictivă adevărului istoric. De aceea nu Delavrancea terbuie învinovățit pentru cultul acesta deșănțat acordat unui personaj istoric atât de puțin cunoscut.

Le propun ascultătorilor un experiment: nu ascultați piesa aceasta ca și cum este vorba de un personaj real, ascultați-o ca și cum Ștefan este un împărat de poveste, un împărat din Harap-Alb, împăratul Verde sau un văr al lui, și abia atunci veți putea aprecia piesa la valoarea ei literară, curățată de orice ideologie. Delavrancea avea o vâna shakesperiană foarte puternică în modul cum își construia personajele și mai ales discursul lor. Apoi se vede ca Delavrancea era om de teatru și gândea piesele ca un regizor, adică nu scria replici lungi în fraze articulate, pentru că nu așa se vorbește în lumea reală: oamenii vorbesc fără verbe, cu interjecții, cu fraze tăiate la jumătate - iar o piesă scrisă în stilul acesta ajută mult un actor în interpretare. Apus de soare este o piesă bine scrisă cu personaje puternice și replici ingenioase care trebuie scoasă de sub monopolul ideologiei și apreciată pur și simplu ca bucată literară.


Durata: 95 minute
Distribuţie: George Calboreanu, Mircea Anghelescu, Ion Manta, Aurel Athanasiu, Sorin Gabor, Dan Nasta, Nicu Dimitriu, Aurel Ghiţescu, G. Ionescu Gion, George Carabin, Fory Etterle, Clody Berthola
Regia artistică: Constantin Moruzan

Durata: 85 minute
Distribuție: Gheorghe Cozorici, Adela Mărculescu, Mariana Buruiană, Mircea Albulescu, George Constantin, Corado Negreanu, Ion Punea, Ion Henter, Ion Siminie, Daniel Tomescu, Răzvan Ionescu, Mihai Fotino, Ica Matache, Ruxandra Sireteanu
Regie: Dan Puican

Jun 1, 2010

Tudor Musatescu - Cheful suprem

"Sigur că e mai multe, soro, că nu era să gătesc o singură ciupercă!"

O comedie scurtă cu o distribuție excepțională, acțiunea se petrece într-o mahala de la început de secol. La o masă dată de o familie se adună diverși prieteni și rude care vor să petreacă până la ziuă. La masă se servesc și ciuperci iar metoda gazdei de a determina dacă acestea sunt otrăvitoare este originală: dă câinelui să mănânce câteva cu o oră înainte de masă și dacă nu moare...

De data asta câinele care trecuse testul se prăbușește în mijlocul chefului și toți sar panicați pentru că mâncaseră deja ciupercile. Convinși că vor muri, ei încep să își facă diverse confesiuni, ies la iveală adevăruri neașteptate și nebănuit de ridicole, micile mizerii cotidiene, răutățile ascunse ies la suprafață ca niște gunoaie. Dar cum aceasta este o comedie, nimeni nu moare la final, doar se fac cu toții de râs.


Durata: 25 minute
Distribuţie: Virginica Romanovschi, Nae Roman, Sanda Toma, Alexandru Giugaru, Nineta Gusti, Dem Rădulescu, Nataşa Alexandra, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Rodica Sanda Ţuţuianu, Horia Şerbănescu
Regie: Constantin Moruzan
Înregistrare din anul 1969