Pages

Showing posts with label Cehov. Show all posts
Showing posts with label Cehov. Show all posts

Jun 18, 2011

Platonov de A. P. Cehov

"- Răul mişună în jurul meu, murdăreşte pămintul, îi înghite pe fraţii mei întru Hristos şi întru ţară, iar eu zac şi nu fac nimic, ca după o muncă grea; stau, privesc, tac... Acum am douăzeci şi şapte de ani, la treizeci de ani am să fiu la fel, nu prevăd nici o schimbare! Iar mai tîrziu n-o să fie decît o nepăsare crasă, abrutizare, o indiferenţă deplină faţă de tot ce nu e plăcere trupească, iar mai departe e moartea. S-a dus viaţa! Mi se face părul măciucă numai cînd mă gîndese la o moarte ca asta! "

 Un învățător de țară își înșeală soția, bea, cântă la chitară, dar cel mai adesea pur și simplu zace. Se lasă trăit de viață așa cum un animal se lasă în voia timpului și a soartei. Însă Platonov nu este un om insensibil sau grosolan, ci un om foarte inteligent și cult, viața pe care o duce îl scârbește și pe el dar ... preferă să se lase dus de izbeliște fără nici o tresărire. Pe când era student și avea în el toate idealurile lumii, Platonov se îndrăgostise de o fată la fel de idealistă și luminoasă ca el, Sofia Egorovna. Într-o zi Sofia a dispărut brusc și Platonov, năucit, s-a apucat de băut și a uitat toate idealurile vieții sale. S-a însurat și s-a mutat la țară unde se lăsse în voia sorții. Într-o zi apare la țară femeia care îi distrusese viața, Sofia Egorovna, și ea măritată, și ea nefericită. Pentru Platonov întâlnirea este dureroasă, pentru Sofia este un îndemn să reia idealurile din tinerețe ca și cum s-ar mai putea repara ceva. Abia față în față cu Sofia, cu amintirea tinereții lui, Platonov își dă seama cât de mult a decăzut, cât își urăște viața, cum a ajuns într-o fundătură. Sentimentul ratării este insuportabil, Platonov nu știe ce să facă, drama lui transcende cuvintele, dar ceva trebuie făcut, ceva drastic pentru că acum nici el nu mai poate trăi așa.
  Durata: 55 minute
Distribuţie: Marcel Iureş, Stela Popescu, Irina Movilă, Valentin Uritescu, Andreea Bibiri, Constantin Codrescu, Eugen Cristea, Anca Sigartău. Înregistrare din 2008.
Regie: Dan Puican Durata: 76 minute Distributie: un colectiv artistic al teatrului national din Craiova Regie: Constantin Moruzan

Jan 29, 2011

Zvăpăiata de Anton Pavlovici Cehov

"- Toți, dar absolut toți, o adoră pe gazda noastră pe care o consideră de asemenea foarte talentată. Cântărețul face cu ea canto, violoncelistul de acolo o asigură că nimeni nu-l acompaniază mai bine decât ea, cu mine face pictură.... - Și de fapt care ar fi adevăratul ei talent? - Să nu râdeți, talentul ei cel mai mare este de a se împrieteni cu celebrități." O fată cam aiurită se mărită cu un medic bun și modest într-un elan de generozitate fără să aibă nimic în comun cu el. Viața ei este dedicată artei sau mai degrabă oamenilor celebri de care se înconjoară cu tenacitate; ea se consideră o mare iubitoare de frumos și încearcă să își organizeze viața cât mai estetic. Pictează, cântă, dansează și acordă atenție mai mare invitaților zilnici decât propriului soț despre care însă nu uită să spună mereu cât de mult îl iubește. Femeia aceasta duce o viață total paralelă cu a soțului său, nu știe nimic despre el sau preocupările sale, nu o interesează ce gândește el, în schimb apelează cu egoism la afecțiunea lui oricând are nevoie de ceva. Abia când soțul ei este pe moarte va afla uimită că el era adevăratul geniu în timp ce artiștii cu care se înconjurase toată viața nu erau decât niște nulități ca și ea de altfel. Durata: 55 minute Distribuție: Mirela Gorea, Marcel Iureș, Dan Condurache, Rodica Sanda Țuțuianu, Petre Moraru, Valentin Teodosiu Înregistrare din Republica Moldova Durata: 53 minute

Nov 23, 2010

Unchiul Vania de Cehov (1952)

"O,da, eram o personalitate luminoasă care nu lumina pe nimeni. Am fost o personalitate luminoasă! Altă glumă mai usturătoare nici nu mi s-ar putea spune. Am patruzeci și șapte de ani. (...) Nu dorm nopți de-a rândul de ciudă și mânie gândind ce prostește mi-am pierdut timpul, când aș fi putut avea tot ce nu-mi mai îngăduie acum bătrânețea să am!" Un om ajuns la 47 de ani are viziunea terifiantă a vieții sale lipsite de sens. A trăit pentru alții toată viața, și-a jertfit tinerețea pentru binele cumnatului său pe care îl credea un savant iar acum stă față în față cu nulitatea idolului său. O prăpastie se cască la picioarele sale, tot ce a făcut el a fost inutil, conștiința stupidității vieții sale îl copleșește, nu știe exact ce să facă, să se sinucidă sau să ucidă dar ceva trebuie făcut. Nu poate lăsa farsa asta să treacă în liniște mai departe. În plan secund se desfășoară o poveste crudă de dragoste cu doi oameni egoiști și un biet suflet de fată urâțică care speră totuși să fie și ea observată într-o zi de omul pe care îl iubește în taină. Dar sărmana fată nu poate concura cu farmecul unei doamne elegante venite de la oraș și destinul ei este zdrobit imediat fără apel exact ca și cel al unchiului său. Durata: 114 minute Distribuție: Nicolae Bălțățeanu, Elvia Godeanu, Clody Berthola, Lili Popovici, Alexandru Critico, Emil Botta, Grigore Vasiliu Birlic, Leontina Ioanid, Dobre Ene, Armand Stambuliu, Sorin Balaban Regia artistică: Radu Beligan si Titi Acs Înregistrare din 1952

Oct 21, 2010

Măscăriciul după A. P. Cehov

"- Atunci am înțeles că eu nu eram pentru ea decât un măscărici.
- E vremea să mergem acasă, Nikolai Vasilievici...
- Atunci am înțeles, Nikitușka, publicul mă iubea, cumpăra fotografia mea, flori, autografe, dar eu rămâneam pentru dânșii un străin, o paiață, o femeie de stradă."


Un actor bătrân și hârșit în ale scenei rămâne singur în teatru după ce luminile s-au stins și au plecat toți acasă. Singur pe scenă își amintește momentele sale de glorie actoricească și de mizerie umană. Apare și un sufleur pe acolo care intră în jocul amintirilor și împreună cei doi dau un spectacol pentru ei înșiși. Spectacol amar și comic totodată despre viața chinuită a actorilor pe care toți îi admiră ca artiști dar nimeni nu vrea să aibă de a face cu ei ca oameni în afara scenei.

Spectacolul este după Cehov pentru că se bazează pe piesa acestuia Cântecul lebedei, dar textul piesei conține atât de multă improvizație încât s-ar putea spune că este de fapt 50% Cehov și 50% Horațiu Mălăele. Piesa aceasta se joacă încă și azi la teatrul Bulandra, cine vrea să meargă să o vadă nu va regreta.

Durata:59 minute
Distribuție: Horaţiu Mălăele şi Nicolae Urs
Regie: Dan Puican
Înregistrare din 2009

Aug 21, 2010

Cehov - Cerere in casatorie

"Dar nici sa nu ma insor nu se poate. Pai, intai si intai, am si eu o varsta, nu? 35 de ani, o varsta cum s-ar zice critica; in al doilea rand am si eu nevoie de o viata asezata, mai tihnita, pentru ca sunt bolnav, am intr-una palpitatii si-s totdeauna grozav de agitat."

Sceneta aceasta este inversul Ursului de acelasi Cehov: daca in Ursul doi oameni se urau cu patima si ajungeau la casatorie, aici avem un tanar care incearca sa o ceara in casatorie pe aleasa sa dar totul sfarsteste intr-o cearta oribila.

Viata la tara in Rusia imperiala era monotona si lipsita de distractii iar pentru un tanar care voia sa se insoare ea oferea o disperanta lipsa de optiuni. Tanarul din aceasta sceneta pur si simplu nu are cu cine sa se insoare in afara de vecina sa de mosie - e tanara si e femeie, atat ajunge. Si pentru ca nu exista optiuni, se convinge si singur ca ea trebuie sa fie sotia lui, ca ea are calitatile necesare... Dar minciuna lui nu il convinge nici macar pe el pentru ca in chiar scena cererii in casatorie fata ii gaseste o mie de cusururi si de contradictii, il chinuieste si se cearta cu el aproape sa il ia la bataie. Este doar inceputul fericirii conjugale dupa cum ii sfatuieste batranul tata, certurile astea timide anunta uraganele de mai tarziu cand vor fi deja casatoriti.


Durata: 22 minute
Distribuție: Virgil Ogășanu, George Constantin,Virginia Mirea
Regie: Dan Puican

Aug 17, 2010

Cehov - Ursul

"- Dați-mi banii și plec.
- V-am mai spus odată, așteptați până poimâine.
- Și eu v-am mai spus odată: am nevoie de bani azi și nu poimâine.
- Dar ce pot să fac dacă nu am bani?
- Așadar nu mi-i dați?
- Nu!
- Ei, în cazul ăsta stau aici până îmi plătiți. Îmi plătiți poimâine, stau așa până poimâine. Nici nu mă urnesc din loc."


Doi oameni căpoși, o tânără văduvă și un moșier înglodat în datorii, se întâlnesc în circumstanțe potrivnice. Tânăra văduvă îi datorează bani irascibilului moșier și nu vrea sau nu are cum să îi plătească imediat. Omul este încăpățânat și misogin așa că refuzul ei îl aduce într-o stare de furie de nedescris și toate frustrările adunate de el împotriva femeilor izbucnesc deodată. Femeile sunt plângăcioase, mincinoase, prefăcute și mai ales infidele.
Tânăra văduvă izbucnește și ea cu injurii la adresa bărbaților, ei sunt cei infideli și insensibili, ei sunt cauza tuturor relelor. Dar cum cei doi nu sunt genul meditativ, mica lor dispută escaladează într-o ceartă cu țipete care duce direct la duel. Stăpâna casei vrea să se bată în duel cu oaspetele nepoftit și el acceptă cu plăcere. Sunt gata gata să tragă când...moșierul observă șocat cât de mult se aseamănă ei doi, cât de bine se potrivesc în gândire și mai ales cât de frumoasă e tânăra văduvă. Impulsiv, o va cere în căsătorie. Ce va răspunde ea unei cereri atât de spontane?


Durata: 34 minute
Distribuţie: Cella Dima, Aurel Munteanu, Costache Antoniu, Sorin Balaban
Regia artistică: Moni Ghelerter
Înregistrare din 1954


Durata: 24 minute
Distributie: George Constantin, Dana Dogaru, Mitica Popescu
Regie: Dan Puican

Aug 13, 2010

Cehov - Nelegitimul

"- Nimic, dă-i banii și gata. Noapte bună.
- Dar chiar dacă îi dau banii, înțelege că șantajul va continua.
- Firește, păi ce, vrei să crești un copil cu 5000 de ruble până se însoară?
- Și asta n-ar fi nimic, dar nebuna o să umple târgul, toată lumea o să vorbească...
- Ei și ce? Vorbește cât vorbește și obosește."


Un om găsește pe treptele casei sale un bebeluș părăsit. În mintea bietului Semion se învălmășesc gânduri negre și toate converg spre un punct: fosta servitoare i-a lăsat lui copilul să îl crească sub pretextul că ar fi al lui. El se știe nevinovat dar ce poate să facă?

Disperat aleargă la cel mai bun prieten, un avocat, să îi ceară sfatul. Dar prietenul său negativist și foarte relaxat (George Constantin într-un rol magistral) nu îi lasă nici o speranță: trebuie să accepte copilul ca fiind al său, nu are cum dovedi că e nevinovat.

Zdrobit, Semion se întoarce acasă cu bebelușul dar nu are curajul să intre și să îi arate soției noul membru al familiei. Așsezat pe scară, el se gândește cum ar fi totuși dacă ar adopta copilul mai ales că ei nu au nici unul, oare ar fi atât de rău? Și începe să viseze o viață fericită până când cineva îl întrerupe...


Durata: 32 minute
Distribuție: Octavian Cotescu, George Constantin, Victor Ștrengaru, Ruxandra Sireteanu, Lili Nica, Monica Ghiuță, Atena Demetriad, Dorina Lazăr, Ionuț Puican, Mihai Fotino
Regie: Dan Puican

Aug 9, 2010

Cehov - Jubileul

"- Ai un caracter admirabil,dar cu femeile ești imposibil, te porți mai rău ca Jack Spintecătorul. Zău, nu înțeleg de ce le urăști atât.
- În timp ce eu nu înțeleg de ce țineți atât la ele."


O schiță cehoviană despre oamenii mărunți care duc lumea pe umerii lor și suferă nedreptățile fără să crâcnească, un crochiu comic despre un mic colț din imperiul birocratic țarist.

Un birou de bancă în Rusia imperială, funcționari mărunți, un șef, agitație mare cu ocazia aniversării băncii. Trebuie sărbătorit grandios și cum altfel poți felicita banca decât în persoana directorului său? Care director e un om fără calități, un parazit care primește laudele absolut degeaba fiindcă toată munca au dus-o funcționarii mărunți din subordine iar el doar i-a încurcat.

Unul din acești funcționari, un om retras și muncitor dar ros de toată nedreptatea asta, mai primește și sarcina să scrie discursul de mulțumire al directorului - pentru că nici un speech nu știe să scrie singur domnul șef. Chinuit de munca adunată, de povara de a scrie despre o fericire care nu e a lui, măruntul funcționar care mai e și misogin se trezește pe cap cu două femei deodată care îl înnebunesc cu sporovăiala lor. Va termina la timp discursul pentru jubileu? Se va răzvrăti oare sub atâta presiune și nedreptate?


Durata: 34 minute
Distribuție: Costache Antoniu, Nicolae Gardescu, Maria Wauvrina, Cella Dima, Nineta Gusti, Aurel Munteanu, Jenica Constantinescu, Ion Ulmeni, Mircea Constantinescu, Ion Vova, Sorin Balaban
Regie: Moni Ghelerter
Înregistrare din anul 1954

Aug 5, 2010

Cehov - Masca

"- Smulgeți ziarul din mâna omului, cum vă permiteți? Dar nu știți cu cine aveți de a face! Eu sunt Jestiakov, directorul băncii!
- Puțin îmi pasă că ești Jestiakov, uite ce fac eu cu ziarul tău, îl rup și îl calc în picioare."


La o serată de provincie notabilitățile locale se adună într-o cămăruță să citească ziarele și să discute departe de tumultul dansurilor. Se simt bine, se cunosc între ei, sunt importanți, lumea are o structură și ei sunt vârfurile respectabile ale ierarhiei. Peste ei dă însă buzna un om cu o mască pe față și începe să îi dea afară cu vorbe grosolane. Indignați pentru că li s-au încălcat drepturile și mai ales jigniți de lipsa de respect, toți se adună și vor să îl aresteze pe vizitatorul obraznic. Vine poliția, se stârnește un tămbălău întreg până când necunoscutul își dă jos de pe față masca.

Toți oamenii respectabili se fac mici și devin mieroși în fața omului fără funcții dar putred de bogat aflat în spatele măștii. Dostoievski spunea cândva că banii au nesuferita proprietate că te fac chiar și om de talent - dar aici nu e cazul. Omul bogat din piesă care îi batjocorea pe toți nu are absolut nici un talent însă nici nu are nevoie de asta pentru că toți cei din jur îi scuză grosolăniile de la sine. La ce bun să fii amabil când lumea te admiră și fără asta? O piesă scurtă despre puterea banilor și orbirea pe care o dau aceștia oamenilor de rând.


Durata: 27 minute
distribuţie: Mircea Albulescu, Virgil Ogăşanu, Radu Panamarenco, Ion Anghel, Şerban Cellea, Jorj Voicu, George Oprina, Cornel Vulpe, Nicolae Pomoje, Sanda Ulmeni, Violeta Berbiuc, Cristian Molfeta
Regia artistică: Titel Constantinescu
Înregistrare din 1987

Aug 1, 2010

Cehov - Opera de arta

"- Nici șarpele care a îmbiat-o pe Eva nu putea să născocească așa ceva. Dacă rămâne aici, ar murdări tot apartamentul.
- Curioasă idee aveți, domnule doctor, despre artă. Nu se poate, dumneavoastră sunteți un intelectual, un om de gust!"


Un medic primește un candelabru cadou de la un pacient recunoscător doar că acest candelabru reprezintă o femeie care dansează can-can. Toată drama burghezului mediocru care crede că apreciază arta (dar să fie decentă!) se desfășoară aici. Medicul și soția sa pur și simplu nu își dau seama dacă sculptura de pe candelabru este artă sau nu, dar șocați de indecența sculpturii ei se văd nevoiți să o dea cadou pentru a scăpa de ea. Doar că primitorul cadoului este alt burghez decent cu rezervele lui față de arta libertină. Ce va face el cu acest cadou? Nu se poate arunca o operă de artă, deci trebuie făcut cadou.... Și așa mai departe, candelabrul se va plimba din om în om până când ajunge de unde a plecat.


Durata: 29 minute
distributie:Matei Alexandru, Tamara Buciuceanu, Mitica Popescu, Cornel Vulpe, Violeta Berbiuc, Mihai Mereuta, George Oprina, Serban Cellea
Regia artistica: Leonard Popovici
Înregistrare din anul 1990

Jul 27, 2010

Cehov - Judecata

"- Mucosul ăla să mă judece pe mine! Nu îndrăznește el, n-avea frică. Asta a scris-o așa, în glumă...
- Ba nu-i deloc în glumă, cum de nu înțelegi? Uite, stă scris aici negru pe alb: injurii cu lovire. L-ai bătut pe Grișka și acum te-a dat în judecată, asta e."


Rusia, secolul 19 spre sfârșit, oameni cu idealuri luminoase vor să introducă justiția universală și egalitatea în drepturi peste tot, chiar și în cele mai mici cătune. Dar cum înțelege justiția un boier al pământului obișnuit de zeci de ani să facă ce vrea el cu mujicii lui? Un om bătrân, obișnuit cu obiceiurile lui vechi și care nu înțelege ce e cu egalitatea asta ba, mai mult, e și încuscrit cu judecătorul de pace. Ce va face bietul judecător tânăr în fața acestui om de modă veche care se crede stăpân absolut pe oameni mai ales când omul vine la judecată și îl ia la rost de față cu toți martorii cum că de ce a îndrăznit să îl deranjeze? Se va face justiție sau vechile obiceiuri vor triumfa?

O mică piesă despre greutățile nespuse pe care oamenii le-au avut întotdeauna când au încercat să impună idealuri nobile și generoase societăților patriarhale și tradiționaliste.


Durata: 21 minute
distribuţie: Alexandru Giugaru, Florin Scărlătescu, Octavian Cotescu, Sandu Sticlaru, Cornel Vulpe, Mihai Stoenescu, Ştefan Florescu, Tedi Dimitriu.
Regia artistică: Ion Vova

Jul 25, 2010

Cehov și Caragiale


Cehov și Caragiale au mai multe lucruri în comun decât ochelarii și privirea ironica din fotografii. Acești doi oameni contemporani fără să se fi cunoscut vreodată reprezintă fiecare în felul său specificul național: Cehov este Rusia toată așa cum Caragiale ne-a dat România în esența ei pură. Amândoi geniali, amândoi ironici și amari, melancolici și depresivi, îngroziți de lumea în care trăiau dar reușind să facă din absurd umor pur, cei doi autori mai au ceva în comun: geniul schiței. Știau să scrie scurt și concis lucruri izbitor de comice sau de profunde. Oricine poate scrie prolix, nu e mare lucru, ba chiar cu cât un scriitor e mai prost cu atât nu se poate îndura să taie din cuvintele scrise de el, dar ei doi știau să taie fără milă, să distileze cuvintele până la esență, puteau să redea o situație cu toate implicațiile ei în câteva vorbe, câteva gesturi care rămâneau întipărite în creierul cititorului mai mult decât acțiunea unui roman fluviu.

Genii ale conciziei, și Cehov și Caragiale au creat capodopere ale genului scurt, mici piese, schițe, povestiri. Radiodifuziunea română a dramatizat câteva din acestea și apoi niște oameni pasionați le-au pus pe net acolo unde le-am găsit și noi ca să vi le servim în această vară toridă. În zilele următoare vă propunem o serie de piese scurte de teatru, dramatizări după Cehov și Caragiale interpretate extraordinar (ca întotdeauna) de actori mari și regizate cu măiestrie.

Începem seria cu o piesă de vară, Căldură mare de Caragiale. Cui nu i s-a întâmplat să vorbească cu cineva (un funcționar, un străin) și să constate cu stupoare că celălalt pur și simplu nu îl înțelege deși i se spune ceva simplu? Și atunci primul tot încearcă să îi mai explice odată, celălalt opac ca un zid răspunde mereu cu aceeași chestie și toată discuția devine absurdă, intrată parcă într-un cerc vicios. Bizară situație dacă nu am întâlni-o la tot pasul chiar și acum... Titlul este desigur ironic pentru că nu căldura determină tâmpenia interlocutorilor din piesă, ci altceva fără legătură cu condițiile meteo.


Durata: 7 minute
Distribuție: Marin Moraru, Gheorghe Dinică, Sandu Sticlaru, Neli Coman, Mihai Stoenescu, Dumitru Furdui, Ion Igorov
Regia artistică: Ion Vova
Înregistrare din 1971

May 23, 2010

Livada cu vișini de Cehov

"Dulapul a fost făcut exact acum o sută de ani. Ce spui? Am putea să-i serbăm jubileul! Fără îndoială, e un lucru neînsuflețit, totuși, oricum ar fi, e un dulap de cărți. (...) Dulap scump și stimat! Salut existența ta, care de 100 de ani e destinată idealului luminos al binelui și dreptății! Chemarea ta tăcută pentru o muncă rodnică n-a slăbit de-a lungul unui veac întreg... "

Livada cu vișini este piesa cel mai greu de povestit din toată dramaturgia lui Cehov. La prima vedere nu se întâmplă nimic acolo: o moșiereasă se întoarce de la Paris la moșie, găsește o lume mică, prieteni vechi, multă paragină și mucegai, dar mai ales anumite amintiri pe care voia să le evite. Apoi moșia se vinde la licitație, Ranevskaia suferă dar de fapt se simte eliberată de tot trecutul ei și se reîntoarce la Paris la un om care nu o iubește dar care o stoarce de bani. În clipa plecării și-a rupt tot trecutul, nu va mai avea la ce să se întoarcă vreodată, dar ea, cu o frenezie nervoasă, pare grăbită să plece odată, să se termine totul mai repede. În urma ei rămâne o superbă livadă de vișini care cade sub topoarele noului proprietar.

Cehov nu lucrează cu simboluri detectabile așa cum ar lucra să zicem un poet obișnuit: marea este simbolul infinitului, albul pentru puritate, în fine, simboluri care sar în ochi și pot fi decriptate de cel mai leneș elev. La Cehov nu găsim simboluri, el nu ne scoate ochii cu nimic, situația în sine este simbolică dar când totul e un simbol atunci nimic nu mai este. Situațiile din Livada cu vișini sunt foarte banale dar și puternice în același timp, încercăm mai mult dintr-un reflex de criptografi să găsim semnificația, ne agățăm de interpretările de până acum (interpretarea politică e cea mai lejeră, clasa nobililor decade, se scufundă, vine Lopahin care reprezintă burghezia puternică, triumfătoare, Cehov a fost un vizionar politic etc - deși nu apare nici un proletar pe acolo) dar Cehov e prea complex pentru o interpretare liniară.

Piesa se petrece ca prin ceață, un văl fin de trecut acoperă totul sub un cer plumburiu care nu lasă loc pentru fericire. Toți sunt apăsați și neliniștiți, fiecare are alte probleme, nimeni nu îl ascultă pe celălalt, toți se strâng în jurul Ranevskăi să o distreze (așa cum făceau altădată personajele din Pescărușul când o înconjurau pe Arkadina cu admirația lor sufocantă), debitează enormități, se enervează, toți trăiesc aiurea dar nu par să își dea seama de asta. Singur valetul Firs la final exprimă acest gând nerostit: viața lui a fost fără sens, nu a făcut nimic util și toți l-au uitat înăuntru în conacul închis. Un târâie-brâu.


Durata:84 minute
Distribuție: Gina Patrichi, George Constantin, Mircea Albulescu, Ion Caramitru, Mariana Mihut, Mariana Buruiana, Dana Dogaru, Mitica Popescu, Mihai Fotino, Ileana Stana Ionescu, N. Luchian Botez
Regie: Dan Puican
Înregistrare din anul 1983

Feb 26, 2010

A. P. Cehov - Rău de gură

"- Cum să nu-l zvârl afară dacă făcea pe filosoful?
- Cum pe filosoful?
- Chiar așa! În timpul repetițiilor chiar și în timpul liturghiei îi dădea mereu zor cu Bismark și colac peste pupăză se abonase chiar la o revistă!"


Comedie scurtă dramatizare după o schiță a lui Cehov, Rău de gură este povestea unui om care este dat în judecată și aproape băgat la închisoare doar pentru că nu își putea ține gura și spunea tot ce gândea. În rolul principal joacă Toma Caragiu cu o interpretare memorabilă.


A.P.Cehov-Rau de gura (1970)

Durata: 33 minute
Distribuție:Toma Caragiu, Tamara Buciuceanu, Dem Savu, Emil Popescu, Stefan Mihailescu Braila, Dem Radulescu
Regie: Dan Puican

Feb 15, 2010

Pescarusul de Anton Pavlovici Cehov

"Sunt un pescăruș. Nu, nu e asta... Eu sunt actriță...Da! Și el e aici! Da, da.. nu face nimic.. El nu credea în teatru, râdea de visurile mele, și încetul cu încetul n-am mai crezut nici eu și mi-am pierdut curajul. (...)Acum știu, înțeleg, Costea, că în ceea ce facem noi, ori că am juca pe scenă, ori că am scrie, principalul nu e gloria, nu e strălucirea, nu e ceea ce visam eu, ci puterea noastră de a îndura."

În Pescărușul, la un nivel formal, avem o luptă între generații: pe de o parte tânărul scriitor Treplev și tânăra actriță Zarecinaia, pe de alta bătrânii: scriitorul Trigorin și actrița Arkadina.
Tânărul scriitor îl acuză pe bătrân de un succes nemeritat, de mediocritate și de valori învechite, de folosirea șabloanelor. În același timp noi nu putem ști cu siguranță dacă tânărul scriitor este un geniu sau doar altă mediocritate veleitară așa cum nu putem ști nici dacă bătrânul scriitor chiar este mediocru. Este o confuzie cultivată atent de Cehov care nu vrea să facă lucrurile prea ușoare pentru spectatori, nu vrea să existe baricade ale binelui și răului. Indiferent că suntem de partea lui Treplev sau a lui Trigorin, nu putem fi siguri dacă nu cumva celălalt avea dreptate. Cehov le împrumută amândurora din ideile și experiențele sale de scriitor.

Conflictul dintre cele două actrițe este mult mai subtil și niciodată pe față - aici Cehov a fost cavaler și discret pentru că nu le-a pus să se confrunte direct. Nina Zarecinaia nu are o viziune proprie despre teatru, ea nu vrea decât glorie și alte frivolități. Arkadina are glorie în schimb își dorește să fie iar tânără și să poată păstra mai ușor afecțiunea lui Trigorin. Lupta între cele două se dă pentru inima lui Trigorin care, laș, se lasă atras temporar de tânăra fată pentru a o părăsi mai apoi.

Feb 7, 2010

Trei surori de Cehov


"Ce copaci minunați! Viața ar trebui să fie neasemuit de frumoasă în preajma lor. Ia te uită la copacul ăsta uscat! Se leagănă în vânt împreună cu ceilalți. Mi se pare că dacă voi muri, voi avea totuși, ca și el, partea mea de viață, într-un fel sau altul."

În Trei surori, Cehov împinge până la extrem experimentul lui literar cu care a revoluționat dramaturgia: a arăta oameni obișnuiți în ipostaze de viață banale, în conversații obișnuite, în situații cotidiene în care nimic nu se petrece și totuși totul se întâmplă acolo.

Piesa descrie scufundarea unor oameni nobili și generoși în mocirla vieții cotidiene, înghițiți de un mic oraș de provincie cu toate meschinăriile caracteristice - doar că micul orășel nu este decât o metaforă pentru lumea întreagă fiindcă viața este la fel de urâtă și la Moscova și oriunde în altă parte, același noroi al compromisului egoist doboară oamenii pretutindeni. Niște oameni culți și idealiști sunt frânți de viață lent, milimetric dar implacabil într-un proces de prăbușire care se petrece sub ochii noștri în cele 4 acte.

Jan 30, 2010

Cehov - Chibritul suedez

"Ați văzut ce e în stare să facă un om care a citit romane polițiste? Ei bine, de azi încolo mă stimez pe mine însumi!"

Încă o dramatizare după Cehov, de data asta un roman pseudo-polițist în care un moșier dispare subit și cadavrul său este căutat de poliție cu tot tacâmul unei anchete judiciare: martori, dovezi ale crimei, indicii sub formă de chibrite suedeze, sânge pe pereți etc. Cel mai înflăcărat anchetator este grefierul care citise multe romane polițiste și vede indicii peste tot, conducându-i în deducții pe superiorii săi.

Romanul este pseudo-polițist pentru că Cehov ironizează (ca în Dramă la Vânătoare) mania contemporanilor săi de a citi și a scrie romane polițiste proaste, misterul se adâncește până la final când aflăm că Cehov ne-a păcălit pe toți. Este un roman ca o palmă dată scriitorilor de mistere dar totodată o scriere foarte amuzantă prin personajele și situațiile sale.


Anton Pavlovici Cehov - Chibritul suedez
Durata: 60 minute
Distribuție: George Vroner, George Voinescu, Nicolae Meicu, Ionescu Gion, Sandu Sticlaru, Dem Savu, Nicolae Neamțu Otonel, Niki Atanasiu, Nineta Gusti, Nucu Paunescu, Olga Tudorache, Radu Beligan

Jan 7, 2010

A.P. Cehov - Drama la vanatoare


"- Domnule Kamâșev, mi-e tare silă de dumneata.
- Și mie, dar ce pot face? Așa e viața asta..."

Dramatizare după un roman cehovian mai puțin cunoscut (dar care l-a inspirat și pe Emil Loteanu când a făcut filmul Bestia mea dragă după același roman), Dramă la vânătoare este povestea unui judecător de instrucție din Rusia imperială care ajunge să comită o crimă pe care va trebui să o și ancheteze singur.

Poveste de dragoste dar și dramă psihologică a unui om împietrit care știe despre sine că este un monstru dar nu poate face nimic în această privință decât să scrie despre asta.

În fine, romanul e mai complex decât atât, are cel puțin două straturi de interpretare, pe de o parte avem romanul propriu zis scris de criminalul cu veleități de scriitor - și la nivelul acesta Cehov ironizează romanele foileton de pe vremea lui, pline de mistere artificiale și palpitante cu orice preț, iar pe de alta avem romanul care închide romanul - aici sensurile sunt mai grave, este povestea omului care scrie pentru a-și mărturisi crima. Dramă și comedie îmbinate în aceeași scriitură cum numai Cehov știa să o facă.

Piesa folosește muzica lui Evgheni Doga de pe coloana sonoră a filmului menționat mai sus.


Durata: 84 minute
Distributie: Alexandru Repan, George Constantin, Mariana Buruiana, Stefan Radof, Alexandrina Halic
Regie: Titel Constantinescu

Dec 24, 2009

In ajunul Craciunului de A.P. Cehov

Dramatizare după o schiță a lui Cehov, piesă luminoasă și veselă despre visul unor copii de a fugi în America și tot tărăboiul stârnit în casă de fuga lor. O piesă despre copii dar nu doar pentru ei.

Durata: 21 minute

Cehov - "In ajunul Craciunului"