În Pescărușul, la un nivel formal, avem o luptă între generații: pe de o parte tânărul scriitor Treplev și tânăra actriță Zarecinaia, pe de alta bătrânii: scriitorul Trigorin și actrița Arkadina.
Tânărul scriitor îl acuză pe bătrân de un succes nemeritat, de mediocritate și de valori învechite, de folosirea șabloanelor. În același timp noi nu putem ști cu siguranță dacă tânărul scriitor este un geniu sau doar altă mediocritate veleitară așa cum nu putem ști nici dacă bătrânul scriitor chiar este mediocru. Este o confuzie cultivată atent de Cehov care nu vrea să facă lucrurile prea ușoare pentru spectatori, nu vrea să existe baricade ale binelui și răului. Indiferent că suntem de partea lui Treplev sau a lui Trigorin, nu putem fi siguri dacă nu cumva celălalt avea dreptate. Cehov le împrumută amândurora din ideile și experiențele sale de scriitor.
Conflictul dintre cele două actrițe este mult mai subtil și niciodată pe față - aici Cehov a fost cavaler și discret pentru că nu le-a pus să se confrunte direct. Nina Zarecinaia nu are o viziune proprie despre teatru, ea nu vrea decât glorie și alte frivolități. Arkadina are glorie în schimb își dorește să fie iar tânără și să poată păstra mai ușor afecțiunea lui Trigorin. Lupta între cele două se dă pentru inima lui Trigorin care, laș, se lasă atras temporar de tânăra fată pentru a o părăsi mai apoi.
Cele două montări radiofonice prezentate mai jos au fiecare calitățile proprii și sunt două viziuni regizorale foarte diferite.
În 1954 avem un Treplev inteligent și sensibil dar ros de îndoieli jucat cu multe nuanțe de Liviu Ciulei, iar în 1980 îl avem pe Ion Caramitru în același rol cu un Treplev impetuos și revoltat, fără îndoieli față de genialitatea sa.
În rolul Arkadinei însă Gina Patrichi face un rol mult mai nuanțat și mai profund decât Neli Sterian. Arkadina sa este vicleană și meschină dar în exact același timp sensibilă și nesigură pe ea, profund maternă. Arkadina din 1954 este pur și simplu rea, fără nuanțe.
Nina Zarecinaia este jucată la o distanță de 26 de ani de Clody Bertola și Valeria Seciu dar jocurile lor nu pot fi ierarhizate, pur și simplu sunt amândouă foarte bune în feluri diferite. Marea întrebare despre Zarecinaia este dacă ea este în pragul nebuniei în actul 4: Valeria Seciu pare să spună că da, în schimb Clody Bertola spune că nu, este doar singură și foarte puternică.
La fel, nu se pot ierarhiza interpretările lui Trigorin realizate de Fory Etterley și de Victor Rebengiuc - să zicem doar ca Etterley este mai meditativ și lipsit de voință pe când Rebengiuc este mai puternic în caracter - dar amândoi fac niște roluri memorabile.
Inregistrarea din 1954
Durata: 109 minute
Distributie: Neli Sterian, Liviu Ciulei, Fory Etterley, George Iliescu, Clody Bertola, Ion Manta, Marieta Rares, Dan Nasta, Nicoale Tomazoglu, Puiu Mirea, Sorin Balaban
Regie: W. Siegfried
Inregistrarea din 1980
Durata: 79 minute
Distributie: Gina Patrichi, Ion Caramitru, George Constantin, Valeria Seciu, Victor Rebengiuc, Stefan Radof, Radu Panamarenco, Dorina Lazar, Dana Dogaru, Mitica Popescu
Regie: Dan Puican
No comments:
Post a Comment