Pages

Nov 29, 2010

Cum va place de William Shakespeare (1962)

"- Îndură-te, zâmbește-mi câteodată, și-am să trăiesc din slabul tău surâs.
- Ia spune-mi, pe feciorul ce adineauri vorbea cu mine, nu cumva îl cunoști?
- Așa și-așa, l-am tot văzut pe-aicea.
- A, să nu crezi că mi-a căzut cu tronc, întreb așa... E frumușel dar nu e rupt din soare. O altă fată, de l-ar fi cercetat așa ca mine, te pomenești că-l îndrăgea. Dar eu nici nu-l iubesc, nici nu-l urăsc, cu toate că ar merita mai mult ca să-l urăsc..."

Una din cele mai melancolice comedii ale lui Shakespeare, Cum vă place spune povestea a două prințese ce fug de la palat pentru că nu mai vor să trăiască într-o dictatură și se refugiază în pădure unde dau peste fostul rege exilat, petrecându-și timpul cu o ceată de haiduci veseli. Intriga politică este însă doar canavaua pe care se țese subiectul mult mai grav și mai complicat al cunoașterii de sine. Acolo, în codrii Ardenilor, și regele și prințesele și suita lor, tot jucându-se de-a păstorii și haiducii, tot schimbând măști, ajung să se cunoască mai bine pe ei înșiși, iar ceea ce afla cu ocazia asta nu este tocmai încântător.

Rosalinda, fata deghizată în păstor, poate cel mai inteligent personaj feminin din toată opera lui Shakespeare, se îndrăgostește fără putință de împotrivire de un curtean din suita regelui. Toată drama unui om inteligent confruntat cu iraționalul îndrăgostirii se dezlănțuie în cuvintele Rosalindei, discurs reluat de Shakespeare și în alte piese sau sonete, semn că îl obseda problema aceasta.

Căci adevărul, spune Shakespeare, este că iubirea trece foarte repede, oamenii se plictisesc, iar dacă ești cât de cât inteligent nu te poți lăsa amăgit de promisiunile ei iluzorii, nu poți spera în mod real la fericire când vezi bine mizeria morală în care ajung toate cuplurile căsătorite. Rosalinda știe toate astea totuși nu se poate împiedica să se îndrăgostească de Orlando și la final să se căsătorească cu el, plină de toate speranțele îndrăgostirii, naivă și conștientă în mod dureros de aceasta. Tinerii îndrăgostiți pleacă la final cu promisiunea fericirii eterne dar ce se întâmplă după aceea cu ei nu vom afla niciodată, a avut dreptate înțelepciunea amară sau nebunia iubirii?

Montarea aceasta este foarte importantă și din punct de vedere istoric pentru că reface un moment celebru al teatrului Bulandra din acei ani, un spectacol al unui regizor genial, Liviu Ciulei, care a schimbat cu o singură piesă modul cum se juca teatru în anii 60. Până la el se jucau piese cu decoruri greoaie, cu gesturi obsedate de realismul psihologic, tirania realului plana peste teatru. Apoi a venit piesa aceasta și a spart canonul realist, pe o scenă simplă, fără decoruri, niște oameni se jucau de-a păstorii îndrăgostiți și rosteau cuvintele poetice în lumina lunii, personaje stilizate și totuși vii și strălucitoare deveneau simboluri pentru ceva mai înalt decât ei. Noul val în teatru începuse.


Durata: 94 minute
Distribuție: Clody Bertola, Victor Rebengiuc, Ileana Predescu, Liviu Ciulei, George Mărutză, Dorin Dron, Petrică Gheorghiu, Adrian Georgescu, Mircea Başta, Ana Negreanu, Rodica Suciu, Dumitru Furdui, Petrică Vasilescu, Marius Pepino, Nicolae Gafton
Regie: Liviu Ciulei şi Elena Negreanu
Înregistrare din 1962

Nov 27, 2010

Veciniada de Ion Băieșu

"- Sunt foarte astenic: noaptea vorbesc singur în somn, vorbesc și ziua în tramvaiul 14, plus că uit îngrozitor. Uite, de pildă acum, nu mai știu, ce trebuia să spun? - Poți să taci, nu te obligă nimeni să vorbești." Viața în blocurile comuniste cu toți oamenii la grămadă, înghesuiți, spionându-se lipiți cu urechea de pereții subțiri, saturați de prezența celuilalt, acea viață insuportabil de comună adăuga un grad sporit de stress traiului în comunism. Dar toată această drama a viețuirii la comun poate fi transformată în comedie de un autor ca Ion Băieșu. Personajul principal al piesei este un om astenic, obsedat de curățenie, care începe să aibă idei paranoice cum că un anumit vecin se șterge pe preșul lui. Și, cum nervii săi sunt întinși deja la maxim și toate au o limită, el se decide să îl omoare pe vecinul murdar și nesimțit. În acest scop va aduna martori oculari, avocat și fotograf pentru a imortaliza crima sa legendară de care speră totuși să fie achitat. Un război al nervilor demn de o epopee grecească, o epopee pentru un preș prețios care trebuie apărat din principiu. Durata: 28 minute Distribuție: Marin Moraru, Gheorghe Dinică, George Trestianu, Dem Rădulescu, Arcadie Donos, Astra Dan Regie: Mihai Pascal

Nov 25, 2010

Aventurile unui bărbat extrem de serios de Teodor Mazilu

"Eu, deși sunt un om cu un orizont destul de larg, iubesc viața. Poate din același sentiment fac în fiecare dimineață exerciții de înviorare. Eu, cand iubesc, nu mă uit la bani. Nu vreau să spun că am atâția bani câtă sinceritate au femeile, nu. Îmi place să am lângă mine o persoană căreia să-i cer să închidă ușa, dar n-am avut noroc.... Nu știu de ce, dar femeile se plictisesc de mine relativ repede."

Teatrul lui Teodor Mazilu este atât de original și de creativ încât e greu de încadrat într-un gen oarecare dar, dacă trebuie să îi punem o etichetă, ar putea fi numit semi-absurd. Teodor Mazilu știe să găsească bucăți mici de absurd ascunse în țesătura vieții banale, le scoate la iveală ca pe niște pietricele de aur, în lumină, și abia atunci vedem și noi, spectatorii, cât de aiuritoare sunt expresiile cotidiene, modurile în care ne aranjăm viața, idealurile aprobate de societate. Trebuie să fii înzestrat cu un geniu special al limbii ca să descoperi comorile de comic absurd dezgropate de T. Mazilu din limbajul comun, atât de respectabil la prima vedere.

În piesa de față avem un funcționar serios, om cu funcție de răspundere și administrator de bloc, care vrea să se însoare cu o fată spontană ce i-ar putea aduce puțin haos în viața lui prea ordonată. O găsește pe Gabriela, o fată romanțioasă crescută de mătușa ei, fată idealistă dar și calculată, perfectă pentru ce vrea el. Dar Gabriela dorește o răpire romantică de acasă (deși mătușica ei e perfect de acord cu nunta) altfel nu se mărită.  Asta e chiar o problemă pentru domnul extrem de serios. Cum să răpească el o fată? Habar n-are cum se face și apoi rușinea, improvizația, haosul... Totuși altă cale nu există, răpirea trebuie încercată. De aici poate începe totul.

Durata: 68 minute
Distribuție: Octavian Cotescu, Rodica Mandache, Tamara Buciuceanu, George Constantin, Virgil Ogășanu
Regie: Cristian Munteanu Teodor Mazilu - Aventurile unui bărbat extrem de serios

Nov 23, 2010

Unchiul Vania de Cehov (1952)

"O,da, eram o personalitate luminoasă care nu lumina pe nimeni. Am fost o personalitate luminoasă! Altă glumă mai usturătoare nici nu mi s-ar putea spune. Am patruzeci și șapte de ani. (...) Nu dorm nopți de-a rândul de ciudă și mânie gândind ce prostește mi-am pierdut timpul, când aș fi putut avea tot ce nu-mi mai îngăduie acum bătrânețea să am!" Un om ajuns la 47 de ani are viziunea terifiantă a vieții sale lipsite de sens. A trăit pentru alții toată viața, și-a jertfit tinerețea pentru binele cumnatului său pe care îl credea un savant iar acum stă față în față cu nulitatea idolului său. O prăpastie se cască la picioarele sale, tot ce a făcut el a fost inutil, conștiința stupidității vieții sale îl copleșește, nu știe exact ce să facă, să se sinucidă sau să ucidă dar ceva trebuie făcut. Nu poate lăsa farsa asta să treacă în liniște mai departe. În plan secund se desfășoară o poveste crudă de dragoste cu doi oameni egoiști și un biet suflet de fată urâțică care speră totuși să fie și ea observată într-o zi de omul pe care îl iubește în taină. Dar sărmana fată nu poate concura cu farmecul unei doamne elegante venite de la oraș și destinul ei este zdrobit imediat fără apel exact ca și cel al unchiului său. Durata: 114 minute Distribuție: Nicolae Bălțățeanu, Elvia Godeanu, Clody Berthola, Lili Popovici, Alexandru Critico, Emil Botta, Grigore Vasiliu Birlic, Leontina Ioanid, Dobre Ene, Armand Stambuliu, Sorin Balaban Regia artistică: Radu Beligan si Titi Acs Înregistrare din 1952

Nov 21, 2010

Meșterul Manole de Lucian Blaga

"- Noapte de noapte starețul te ține de vorbă. Manole, pierzi prea mult somn. - De șapte ani pierd credință, pierd ziduri și somn. Nici tu n-ai dormit? - M-am molipsit de neodihna voastră." Un arhitect însetat de frumos vrea să construiască ceva nemaivăzut pe pământ dar zidurile i se dărâmă inexplicabil timp de șapte ani de zile. Nu există semne cum că cel pentru care construiește mânăstirea ar dori clădirea aceasta, dacă nu cumva demolarea e un semn pentru arhitect că ar trebui să se oprească. Dar frumusețea sapă adânc și Manole nu se poate opri din construcție odată ce a avut viziunea. La final va învăța că totul se plătește, chiar cu carne și sânge, că nu poți aduce pe lume frumusețe nepământeană fără să te sfâșii pe tine însuți până la nebunie, fără să dai tot ce aveai mai scump. Se sparie gândul de jertfa cerută pentru ca zidurile să stea în picioare, viață de om dată pentru frumusețe veșnică, dar oare merita făcută jertfa aceasta? Manole nu știe să răspundă la sfârșit sfâșâiat de durere, iar ce a construit nu e nici măcar o consolare, el a fost doar instrumentul prin care a venit în lume puțină frumusețe și apoi a fost aruncat la o parte. Durata: 80 minute Distribuție: Petre Gheorghiu, Ion Marinescu, Valeria Seciu, Ionescu Gion, Nicolae Botez Luchian, Ion Pavlescu, Emil Hossu, Regie: Dan Nasta

Nov 19, 2010

Moartea unui comis voiajor de Arthur Miller

"Ești atât de naiv... Crezi că poți lipsi aproape un an... Trebuie să îți intre odată în cap că într-o zi o să bați la ușa asta și o să îți deschidă altcineva."
 Willy Loman a muncit toată viața lui pentru o companie oarecare, a umblat din casă în casă vânzând lucruri ca comis voiajor și, oricât de ciudat pare, a fost încântat de slujba asta. Cu banii câștigați a crescut doi fii și a ținut o casă în picioare iar acum, ajuns la bătrânețe, este concediat pe neașteptate deși el încă știe să vândă, să convingă, să se zbată. Pentru o societate construită exclusiv pe profit, Willy Loman este un ghimpe în coastă, un pion care poate fi înlocuit cu altul mai tânăr, mai modern, mai vesel. Drama acestui om îmbătrânit este insuportabilă pentru spectator, este drama acelei zile când el înțelege cu luciditate că lumea nu mai are nevoie de el. Dar capitalismul nu se dispensează doar de bătrâni în felul acesta, ea aplică același tăvălug și celor tineri cum e fiul lui Willy, un baiat prea interiorizat, prea moale pentru a fi pe gustul companiilor de vânzări care caută ferocitatea competiției la angajații lor. Toata viața lui Willy Loman a fost convins că șomerii sunt singurii vinovați de situația lor pentru că nu se zbat, nu caută, nu se implică, toată viața lui a crezut că dacă vrei cu adevărat ceva nu se poate să nu reușești. Abia când s-a izbit de zidul negației și-a dat seama că zidul acesta existase dintotdeauna, doar el nu îl observase niciodată.
  Durata: 67 minute
  Distribuție: Jules Cazaban, Clody Bertola, Victor Rebengiuc, Mircea Albulescu, Ionescu Gion, Ion Manta, Marius Pepino, Dorin Dron
Regie: Dinu Negreanu

Nov 9, 2010

Idolul și Ion Anapoda de George Mihail Zamfirescu

"N-am să mă supăr, nimic nu mă mai poate supăra acum, dar totuși n-am să mă pot săpâni și am să dau amicului meu, mort, la morgă, cum o fi, patru perechi de palme și am să-i strig: Imbecilule! Ai sacrificat porumbelul alb al prieteniei pentru o coțofană gătită cu pene de păun!" O piesă care ar trebui ascultată după Mitică Popescu pentru că tratează aceeași temă a funcționarului interbelic mărunt și neînsemnat, a micului intelectual cu calități nebănuite care mucezește într-un post de executant. Aici însă G. M. Zamfirescu alege să rezolve altfel problema micului funcționar, într-un mod nebănuit. Ca și Mitică, Ion zis și Anapoda împinge hârtii fără rost într-un birou oarecare, și tot ca și Mitică visează la o fată frumoasă pe care nu o poate aborda - fata gazdei lui - din cauza timidității sale congenitale. Așadar avem un om mic cu o inteligență peste medie care visează să se însoare cu o fată frumoasă și să devină bogat și să trăiască fericit. La un moment dat în piesă intervine ruptura și Ion își dă seama că el de fapt nu vrea atât de tare lucrurile acestea, a crezut doar că și le dorea pentru că toți ceilalți la asta visau. Revelația lui este simplă: nu poți fi fericit visând visele altora oricât de mărețe ar fi acestea. Ion nu își dorește decât o viață liniștită alături de o femeie care să îl înțeleagă și cu care să asculte plăci de patefon. Dacă idealul său de fericire poate părea banal altora asta nu mai contează, este măcar un ideal sincer. Singurul motiv pentru al nefericirii de până acum a fost că nu știa exact ce voia de la viață. Acum când știe, Ion nu se mai lasă păcălit. O viață banală și mediocră îl așteaptă de acum încolo, dar pentru el aceasta este o viață autentică, în care el nu mai este spectator pasiv ca la cinematograf, o viață pe care și-o construiește singur. Durata: 93 minute Distributie: Radu Beligan, Raluca Zamfirescu, Silvia Dumitrescu Timică, Iarodara Negrini, Virgil Popovici, Ionescu Gion, Mițura Arghezi Regie: Mihai Zirra

Nov 3, 2010

Maria Stuart de Friedrich Schiller

"Nu podoaba o face pe regină. Noi putem fi tratate în chip josnic, dar să ne înjosească nu e în stare nimeni. Aici în Anglia am învățat să mă deprind cu multe și de aceea ce mi se întmplă acuma nu mă doare."

 Maria Stuart, regina Scoției, este întemnițată la Londra de către rivala ei întru putere și religie, regina Elisabeta. O situație îngrozitoare pentru o regină, un test de demnitate și curaj, dar Maria Stuart știe să arate o noblețe regească chiar și în închisoare, frumusețea ei morală nu e clintită de mizeria umană a asupritorilor săi. Testul cel mai greu de trecut este însă pentru cealaltă regină, Elisabeta. Maria Stuart este regină deci nu poate fi condamnată de un tribunal pentru popor, numai cineva egal cu ea îi poate rosti sentința, deci Elisabeta va trebui să se murdărească cu o condamnare personală la moarte dacă vrea să scape de rivala sa. Elisabeta știe că Maria Stuart nu a făcut nimic rău propriu-zis, nu o poate condamna în virtutea unor legi, singura posibilitate rămasă este echivalentul crimei: să o condamne ca un act de război, pur și simplu pentru că o are prizonieră și poate. Dar se poate înjosi Elisabeta la o astfell de crimă?
Durata: 88 minute Distribuție: Dina Cocea, Irina Răchițeanu Șirianu, Nicu Dimitriu, Toma Dimitriu, Alexandru Demetriad, Virgil Popovici, Nicolae Brancomir, Florin Piersic, Marcel Enescu, Alfred Demetriu, Liviu Crăciun, Nicolae Grigore Bălănescu, Tanți Benescu Munteanu, Igor Bardu, Traian Zecheru, Victor Dogaru. Regie: Miron Niculescu
Durata: 108 minute Distribuție: Adela Mărculescu, Lucia Mureșan, Ovidiu Iuliu Moldovan, Mircea Albulescu, Florian Pittiș, Gheorghe Cozorici, Constantin Dinulescu, Teli Barbu, Sergiu Demetriad, Mihai Cafrița, Liviu Crăciun, Șerban Cellea, Theodor Danetti, Elena Nica, Matei Gheorghiu, Sorin Gheorghiu, Boris Petroff, Gheorghe Pufulete, Violeta Berbiuc. Regie: Cristian Munteanu

Oct 30, 2010

Othello de William Shakespeare

"- Adu-mi otrava, Iago! 
- Nu folosi otrava, mai bine s-o sugrumi în pat, în patul pe care l-a pângărit. 
- Da, cel mai bine așa."

 O poveste shakesperiană de inspirație italiană, Othello este tragedia unui om prea încrezător și prea bun. Othello, general venețian de origine străină, este un maur căsătorit cu Desdemona, fiica unui senator venețian. Un străin dăruit cu putere politică, o soție minunată și stima unui întreg oraș nu putea stârni decât invidie. De multe ori oamenii se consideră superiori unui om doar pentru că acesta face parte dintr-o rasă străină și toate succesele sale, altfel dobândite prin muncă cinstită, li se par furate pentru că el nu trebuia să trăiască acolo, la Veneția, pentru că nu s-a născut acolo. În ochii lor impostura locală merită mai multe drepturi decât geniul venit de peste mări. 

Încrezător în prietenie și oameni, Othello ar crede orice i se spune deci devine o jucărie în mâna unui om ambițios și fără scrupule cum este subalternul său, Iago. Au fost de ajuns câteva cuvinte veninoase și furtul unei batiste pentru ca Othello să își piardă încrederea în fidelitatea soției sale din prea mare încredere în cuvântul lui Iago. Othello nu este obișnuit cu gelozia, el nu știe să trăiască în umbră, să spioneze, pe el îl dezgustă astfel de tertipuri fățarnice așadar din clipa când a aflat de infidelitate, Othello a și condamnat-o la moarte pe Desdemona fără drept de apel.

 Distribuţia Othello – Toma DIMITRIU Iago – Fory ETTERLE Desdemona – Clody BERTHOLA Roderigo – George MARCOVICI Casio – Gabriel DANCULESCU Brabantia – Gheorghe STORIN Dogele – Vladimir MAXIMILIAN Mantano – Constantin BĂRBULESCU Emilia – Tanţi SOVIANI Gratiano – Mihai BERECHET Ludovico – George COSTIN Crainicul – Alfred DEMETRIU
 Regia artistică: Paul STRATILAT

Oct 27, 2010

Monopolul alcoolului de I. L. Caragiale

"- Stăm ca blegii în berării și cafenele și lăsăm pe toți apelpisiții care ard să pună mâna pe slujbușoare ca să-și facă de cap și să răstoarne cu diferite pretexte....
- Nene, te-i supăra, nu te-i supăra, eu în politică nu mă amestec pentru că.... mi-e frică."


Un mic moment caragialian cvasi-absurd și desăvârșit în scriere care tratează o problemă românească veche de sute de ani: neimplicarea politică. Românii stau la o bere și întorc țara pe dos și critică și au idei, dar nu ar ridica un deget pentru că se simt neputincioși. Când în fine se găsesc oamenii destul de revoltați să meargă la guvern să protesteze, ca un făcut au ghinion și se împotmolesc prin cârciumi unde mai discută puțină politică la o bere până când e chiar prea târziu să mai facă ceva.


Durata: 28 min
Distribuție: Toma Caragiu, Octavian Cotescu, Stefan Banica, Marin Moraru, Lan Lorin Florescu, Alexandrina Halic
Regie: Ion Vova

Oct 25, 2010

Nepotul lui Rameau de Denis Diderot

"- Gramatică, mitologie, geografie, puțin desen și mai multă morală.
- Ce de ușor mi-ar fi să îți dovedesc cât de nefolositoare sunt cunoștințele astea într-o lume ca a noastră, și nu numai nefolositoare, periculoase chiar."


Ce ne poate spune azi o piesă scrisă de unul din enciclopediștii francezi? Un om de acum aproape 300 de ani care credea cu tărie în puterea rațiunii de a domoli prostia și care vedea neîngrădirea cunoașterii ca o condiție esențială a libertății? Era o altă lume atunci, o lume interesantă și ipocrită, închisă în formalisme sufocante din care însă ieșea la fel ca și azi triumfătoare prostia. Sub alte aspecte, cu alte metode, vedem și azi același triumf al nulităților prefăcute, al lingușirii și ignoranței. La fel ca acum 300 de ani.

Doar că noi azi privim cu dispreț toate aceste forme maladive ale succesului, îi demonizăm în bloc fără să ne aplecăm asupra lor, fără să încercăm măcar să privim monștrii morali în față. Diderot însă a făcut asta. Cine s-ar fi gândit să analizeze fluxul de gândire al unei mici lichele mondene? Care om înzestrat cu virtute s-ar fi uitat măcar la nepotul lui Rameau? Virtuoșii își pleacă ochii cu rușine din fața unui astfel de om. Diderot s-a apropiat cu fascinație și ne-a povestit ce a văzut acolo.

Nepotul lui Rameau este o mică lichea lingușitoare care s-a băgat sub pielea puternicilor zilei și îi distrează cu bârfe și glumițe, încurajându-le viciile în același timp. O scuză are și el totuși, tot ce face e rezultatul foamei și al sărăciei. Doar că omul acesta nu este lipsit de mândrie, ba chiar de un simț ciudat al virtuții: el știe perfect de partea cui e dreptatea chiar dacă alege să nu o urmeze. Acest om simpatic dar perfect imoral are totuși mândria să nu se lase călcat în picioare de cei care îl hrănesc. De aici rezultă și dilema lui: el nu știe să muncească, oamenii virtuoși nu l-ar primi în societatea lor, el e făcut să trăiască numai printre vicioși - dar s-a certat cu aceștia și nu își poate cere scuze de la ei pentru că totuși li se consideră superior.

Ciudată creatură, un om care dinamitează orice delimitări morale, un om care te pune în situația de a-ți reconsidera prejudecățile despre viciu. Acest om evident inteligent nu poate fi disprețuit așa ușor, dar nici admirat nu poate fi. Rămâne un mister în carne și oase, un paradox umblător care își râde de toată logica lumii.


Durata: 34 minute
Distribuție: Fory Etterle, Gheorghe Dinică, Coca Andronescu.
Înregistrare din anul 1966

Oct 23, 2010

Jocul de-a vacanţa de Mihail Sebastian

"- Ce nu faci dumneata ca să pari prost-crescut. Nu răspunzi la bună ziua, te servești primul la masă, nu spui bună seara, lupți din răsputeri să fii dezagreabil și izbutești uneori... dar cu câte eforturi, cu câtă osteneală!(...)
- La urma urmelor, ce vrei dumneata?
- Vreau să-ți spun că nu mă sperii și mai vreau să-ți spun că te cunosc și mai vreau să-ți spun că tot jocul dumitale e naiv."


Un grup de oameni își petrec vacanța la munte, la o pensiune într-o zonă sălbatică și, deși sunt străini unii de alții, toți aleg să și-o petreacă în același fel. Deși sunt departe de casele lor, de slujbele lor, ei își petrec concediul tot cu gândul la ceea ce au lăsat în urmă, la familie, colegi și prieteni. Telefonul, radioul, scrisorile sunt fire care îi leagă de casă așa cum azi internetul, telefoanele mobile și emailul nu îi lasă pe oameni să uite măcar pentru o secundă cine sunt ei și unde se află.

Identitatea e o haină obositoare și dacă o porți 11 luni pe an, măcar în vacanță ai putea să o lași deoparte, măcar în concediu ai putea încerca să fii altcineva, să fii acela pe care l-ai visat în adolescență de exemplu. Aceasta este ideea simplă a unui om care ajunge la această cabană și le strică tihna celorlalți turiști. El le propune să joace un joc simplu, jocul de-a vacanța, în care ei devin tot ce și-au dorit vreodată să fie, în care lumea din afara cabanei pur și simplu nu există. La început sceptici, oamenii se prind în acest joc și sunt atât de fascinați de el încât nu vor să mai coboare la loc în viețile lor monotone de dinainte.



Durata: 91 minute
Distribuţie: Radu Beligan, Mircea Constantinescu, Ion Ulmeni, Puiu Cristescu, Raluca Zamfirescu, Dina Cocea, Colea Răutu, Nae Roman, Silvia Dumitrescu-Timică, Mitzura Arghezi
Regia artistică: Mihai Zirra

Înregistrare din 1957

Oct 21, 2010

Măscăriciul după A. P. Cehov

"- Atunci am înțeles că eu nu eram pentru ea decât un măscărici.
- E vremea să mergem acasă, Nikolai Vasilievici...
- Atunci am înțeles, Nikitușka, publicul mă iubea, cumpăra fotografia mea, flori, autografe, dar eu rămâneam pentru dânșii un străin, o paiață, o femeie de stradă."


Un actor bătrân și hârșit în ale scenei rămâne singur în teatru după ce luminile s-au stins și au plecat toți acasă. Singur pe scenă își amintește momentele sale de glorie actoricească și de mizerie umană. Apare și un sufleur pe acolo care intră în jocul amintirilor și împreună cei doi dau un spectacol pentru ei înșiși. Spectacol amar și comic totodată despre viața chinuită a actorilor pe care toți îi admiră ca artiști dar nimeni nu vrea să aibă de a face cu ei ca oameni în afara scenei.

Spectacolul este după Cehov pentru că se bazează pe piesa acestuia Cântecul lebedei, dar textul piesei conține atât de multă improvizație încât s-ar putea spune că este de fapt 50% Cehov și 50% Horațiu Mălăele. Piesa aceasta se joacă încă și azi la teatrul Bulandra, cine vrea să meargă să o vadă nu va regreta.

Durata:59 minute
Distribuție: Horaţiu Mălăele şi Nicolae Urs
Regie: Dan Puican
Înregistrare din 2009

Oct 19, 2010

Tudor Mușatescu - Sosesc deseară

"- Miroși a tutun! Piei din fața mea! Ai fost la chef cu Costică și ceilalți!
- Nene, nene, nu mă judeca. M-ai pus să mă țin după băiat, nu? A trebuit să mă duc răspund la invitațiune.
- A, ai avut invitațiune? Prin urmare chestiunea cu alea 200 de lei date la intrare a fost o minciună sfruntată. Ca după ce că îți bați joc de mine, să îmi mai iei și banii pe deasupra!"


O comedie blândă de provincie cu parfum de epocă.

Puiu, student în drept la Paris, este escrocat de o cocotă pariziană și, având nevoie de mai mulți bani, vine urgent acasă în orășelul copilăriei sale ca să îi ceară tatălui său. Trebuia să fie un drum rapid dus-întors, dar oprirea în orășel e inevitabilă pentru că tatăl lui Puiu este neînduplecat: nici un ban în plus! Băiatul a tocat destul, nu se știe pe ce, și nu mai absolvește facultatea aia odată.

Părintele lui Puiu a căzut în manierismele bătrâneții și a devenit obsedat de moralitate pe care o încurajează înființând și patronând în oraș câteva societăți cu scopuri morale. Dar bătrânul nu este un om rigid, ci doar speriat de perspectiva unei vieți fără repere, așa că decis să le îmbrățișeze cu ardoare pe cele mai facile. În casa lui mai locuiesc încă două persoane: verișoara lui, Adelaida, o doamnă excentrică și foarte simpatică, și Anișoara, nepoata bătrânului și verișoara lui Puiu, îndrăgostită în secret de flușturaticul student. Ce se va alege de ei când acești patru oameni cu personalități atât de diferite vor locui în aceeași casă? Cum se va creiona conflictul și cine va câștiga până la urmă?

Piesa aceasta ar fi meritat pe puțin tot atâta faimă ca și Titanic Vals pentru că este la fel de bine scrisă și gândită, dar nu a avut acest noroc istoric. Actorii însă o joacă de fiecare dată cu multă plăcere și publicul pare să fie la fel de încântat. Vă oferim aici două montări ale acestei piese, prima de la Radiodifuziunea româna și a doua de la radiodifuziunea din Republica Moldova.


Durata: 59 minute
Distribuție: Ileana Stana Ionescu, Stefan Mihailescu Braila, Mihai Fotino, Geo Costiniu, Victoria Mierlescu, Marioara Sterian
Regie: Dan Puican



Durata: 83 minute
Distribuție: Emil Doliță, Mihai Grecu, Ileana Puiu, Iulia Șimanschi, Vitalie Toderaș
Regie: Dumitru Griciuc

Oct 17, 2010

1001 de nopți - Micul cadiu

"- Ce vrei să te faci când vei ajunge mare?
- O, aș vrea să devin cadiu dar acesta e un vis prea îndrăzneț, așa spune și mama.
- Pentru tine visul nu e deloc îndrăzneț, ai o minte isteață."


Într-un oraș din poveștile arabe exista o pricină de judecată între doi oameni, un caz încurcat în care nu existau dovezi decât cuvântul unuia contra celuilalt. Jduecătorul nu știa cum să iasă din impas până când a văzut cum se jucau copiii în praful uliței de-a judecata și micuții judecau exact cazul controversat. Ce-ar fi dacă ar lăsa un copil isteț să judece în locul său? Oare ce ar putea să iasă? Copiii văd lucruri de care adulții nu au habar și privesc totul dintr-o perspectivă mai dezinteresată. Cum se va descurca micul cadiu cu judecata? Rămâne să ascultăm povestea și să aflăm.



Durată: 19 minute

Oct 15, 2010

Micul infern de Mircea Stefanescu

"- Cornel, mama, te rog eu mult nu te sinucide. Mai asteapta si tu...
- Ce?
- Asteapta si tu sa ai o nevasta, un copil, o soacra, sa aiba si pe tine cine sa te planga. Nu te sinucide cat esti singur.
- Coana Eleonoro...
- Nici o coana Eleonora! Mie sa imi spui doamna Arbore, cu nebunii nu sunt intima."


Micul infern este povestea unei casnicii petrecute de-a lungul catorva decenii. Mai intai avem tinerii casatoriti cu certuri din ambitie si neintelegeri copilaresti, apoi la varsta maturitatii intelegerea exista dar sotul simte tentatia unei aventuri cu o secretara mai tanara si sotia trebuie sa gaseasca o solutie discreta. Apoi la varsta a treia cei doi soti sunt deja bunici si certurile s-au stins lasand locul unei ciondaneli dragastoase.

Cei doi soti nu sunt singuri in aceasta piesa, ci sunt inconjurati de o galerie de personaje pitoresti: in primul rand mama soacra (jucata cu un imens succes la public de Silvia Dumitrescu Timica), apoi Cornel, vesnic soupirant care a iubit o singura femeie si, de cand aceasta s-a maritat, a urmat-o pretutindeni cu o afectiune statornica si platonica, uneori agasant ca o a doua soacra pentru tinerii casatoriti, Mielu, ordonanta devenita servitor si prieten, precum si alte personaje episodice. O piesa placuta si plina de replici comice care a facut deliciul catorva generatii de spectatori.


Mircea Stefanescu - Micul infern
Distribuţie: Silvia Dumitrescu-Timică, Ion Dichiseanu, Lucia Mureşan, Ştefan Radof, Ion Siminie, Dorin Moga, Emilia Dobrin, Gheorghe Pufulete
Regia artistică: Mihai Berechet şi Dan Puican
Înregistrare din anul 1987

Oct 13, 2010

Bulat Okudjava - Calatoria diletantilor

"Azi dimineata cand m-am trezit cuprinsa de deznadejde m-am gandit: ce-ar fi daca as da buzna in cabinet, la Alexandr Vladimirovski cand se afla la masa de scris in halat si i-as spune totul pe sleau, sa plesneasca? Eu stiu ca sunteti puternic si nefericit, prieten scump, furati-ma, ascundeti-ma, nu mai pot indura."

O poveste de iubire in Rusia imperiala. Un print scufundat in mocirla vietii, dezabuzat si plictisit, inglodat in vicii, lasandu-se trait de viata, si o tanara fata casatorita impotriva vointei ei cu un nobil oarecare, o casatorie aranjata de mamica ei pentru ca trebuia sa aiba si fata ei un viitor. Acesti doi oameni au ceva in comun, un punct luminos in trecutul lor la care se intorc obsedant: cand ea era mica a navalit in salonul printului (care ii era vecin) deghizata in baiat si s-a dat drept un cavaler ce lupta pentru dreptate. Acea mica scena vesela si pura a ramas singura lor amintire care i-a sustinut moral in mizeria in care traiau fiecare. Dar cat se poate supravietui din amintirea unui singur moment de fericire?

Pana cand intr-o zi amandoi decid ca nu mai pot trai asa si fug impreuna spre un taram pe care il visau amandoi, spre Georgia, locul unde toti oamenii sunt buni si fericiti. Dar poate fi permisa o asemenea evadare? Societatea are norme, are legi stricte, si haitasii nu intarzie sa apara pe urmele celor doi.


Durata: 105 minute
Distributie: Adrian Pintea, Mariana Buruiana, Razvan Ionescu, Dana Dogaru, Monica Ghiuta, Mihai Dinvale,Irina Mazanitis, Jeanine Stavarache, Petre Lupu, Iarina Demian, Radu Duda, Ion Pavlescu, Ion Chelaru
Regie: Adrian Pintea
Inregistrare din 1991

Oct 11, 2010

Anton Holban - Jocurile Daniei

"Au facut din ea o minunata papusa, dar numai o papusa, o papusa care nu tine nici o socoteala de banii pe care ii are la indemna. Eu trebuie sa fac anumite calcule, ma simt meschin(...) Ma doboara bogatia ei fata de care ma simt neinsemnat si in acelasi timp este neinchipuit de cat de putina libertate se bucura Dania. Orice gest pe care l-ar face mai liber se interpreteaza."

O poveste interbelica de iubire in stilul lui Camil Petrescu adica introvertita, reflexiva, anxioasa. Un joc al oglinzilor din care nu putem vedea decat unghiul povestitorului si atat.

Dania este o fata bogata si de familie buna care a fost pregatita cu grija de familia sa in vederea unei casatorii reusite, o capcana umblatoare de seductie inocenta. Insa ceea ce nu ia in considerare familia ei este ca Dania s-ar putea indragosti de capul ei de un scriitor sarac de exemplu. Dania este destul de cuminte insa sa ascunda povestea asta de familia ei si isi ia mii de precautii cand se intalneste cu baiatul ales de ea. Pentru el insa totul e o tortura continua, nu o poate vedea decat cand vrea ea, nu o poate cauta la ea acasa, nu se pot intalni oriunde, nimic nu sta in puterea lui si asta il frustreaza necontenit. Lumile lor atat de diferite ii despart chiar si cand sunt impreuna.

Povestea este spusa de protagonist, nu aflam decat gandurile lui, framantarile lui, indoielile care il cuprind treptat, obsesia lui ca Dania de fapt nu il iubeste. Nu stim nimic despre ce gandeste ea cu adevarat si nici el nu are idee si asta il innebuneste. Ipoteze peste ipoteze despre comportamentul ei, de ce nu scrie, de ce nu il cauta, de ce a vorbit asa? Nevoiti sa aflam toate faptele de la el, suntem inevitabil atrasi de partea lui in jocul acesta incat chiar si noi incepem sa vedeam in Dania un monstru de indiferenta. Povestea ei ramane un mister si nu vom afla niciodata daca era doar o fata bogata si egoista sau o fata care suferea sfasaiata intre o familie de vaza si un om prea posesiv si bolnav de indoiala.



Durata: 59 minute
Distributie: Mirela Gorea, Dragos Paslaru, Eugenia Bosanceanu, Ruxandra Sireteanu, Jeanine Stavarache, Marina Maican, Rodica Sanda Tutuianu, Stefan Velniciuc, Petre Dinuliu

Oct 9, 2010

1001 de Nopți - Ali Baba și cei 40 de hoți

"Allah, ce-mi văd ochii? În grotă sunt ascunse neasemuite comori, mătăsuri, borcarturi, covoare persiene, tapițerii de mare preț și aur, muți saci cu aur. Toate astea sunt desigur de furat. Am să iau și eu câțiva saci cu aur. Nu pot fi socotit un hoț atâta timp cât iau de la hoți."

Toată lumea știe povestea lui Ali Baba, omul sărac care are norocul să dea peste o peșteră magică unde își ascundeau niște tâlhari comorile; toată lumea știe și cuvintele magice cu care se deschide o astfel de peșteră. Dar mai puțin cunoscută este partea a doua a poveștii, ce face Ali Baba după ce s-a îmbogățit? Acei 40 de hoți nu stau degeaba și vor să îl găsească pe cel care i-a prădat în lipsa lor. Aici s-a vădit inteligența lui Ali Baba și caracterul său: nu era doar un norocos și atât, ci un om cu curaj și istețime care a știut să iasă dintr-o primejdie neașteptată și a dovedit că merita acea comoară spre deosebire de cei 40 de hoți.

Durata: 29 minute
Distribuţie: Ştefan Mihăilescu Brăila, Nicolae Gărdescu, Nucu Păunescu, Coca Andronescu, Mircea Constantinescu, Marian Hudac, Magda Popovici.
Regia artistică: Paul Stratilat
Înregistrare din anul 1965

Oct 7, 2010

Tennessee Williams - Vară și fum

" Fata aceea care ți-a spus nu nu mai există, a murit asfixiată de fumul unui lucru ce ardea în ea. Ea nu mai există dar mi-a lăsat inelul ei."

Alma este o tânără intelectuală cu aspirații prea înalte pentru orășelul micuț în care trăiește. Un singur om este pe placul ei, unul singur se ridică la nivelul ei intelectual și uman, dar propunerea lui de căsătorie o sperie și cumva îi jignește puritatea idealului ei de iubire. Un an trece, omul acela se întoarce, Alma regretă că l-a refuzat și acum îl vrea de soț. Dar pe el refuzul acela l-a schimbat și Alma se simte acum bătrână pe lângă fetișcana voioasă și superficială aleasă de el să o înlocuiască.

Piesele lui Tennessee Williams sunt întotdeauna atroce pentru că el nu își proteja personajele în fața destinului niciodată, ba mai mult le arunca în calea sa. Alma nu înțelege, nu poate pricepe că singurul om pe care l-a iubit vreodată se va căsători cu alta și se duce la el, îi oferă mâna ei, aproape îl roagă dar face asta cu o infinită demnitate.

Toți oamenii visează la o iubire absolută și ajung să se mulțumească doar cu compania cuiva. Ce te faci însă când ești o domnișoară bătrână pe care nimeni nu o mai vrea? Alma nu mai e tânără, nu e nici veselă sau plină de viață, pur și simplu ea nu mai atrage pe nimeni pentru că cel mai mare handicap al ei este chiar superioritatea sa. Este prea inteligentă, prea demnă, prea intransigentă și oamenii nu vor să se simtă inferiori în prezența ei. Alma nu poate renunța la standardele ei dar nici nu poate trăi în singurătate; nu vrea să își refacă viața cu altcineva, ea vrea un singur om, unul singur. Situația ei este fără ieșire. Încă unul din personajele create doar ca să fie arse pe rug sub ochii noștri.


Tennessee Williams - Vara si fum

Durata: 118 minute
Distribuţie: Irina Petrescu, Dan Condurache, Mirela Gorea, Petre Lupu, Ion Pavlescu, Ileana Predescu, Tatiana Iekel, Magda Popovici, Virginia Mirea, Jeanine Stavarache, Corado Negreanu, Mihai Niculescu.
Regia artistică: Titel Constantinescu
Înregistrare din anul 1991

Oct 5, 2010

Mateiu Caragiale - Craii de Curtea Veche

"- Și-acum să ne unim în hagialâc. La pas ori pe cai?
- Nici una nici alta: în caleașca de vise. Pas de porniți!"


Roman sofisticat și rafinat scris parcă printr-o perdea de fum, Craii de curtea veche ne spune povestea a trei oameni nobili înoțiți de un bufon ce colindă mahalalele Bucureștilor și se scufundă în mizerie și oroare dar, exact în același timp, călătoresc prin vise și umblă după idealuri purtând cu ei mereu spectrul melancoliei.

Ce caută niște oameni nobili și esteți rafinați prin mahalale? De ce niște oameni înzestrați cu inteligență și educație aleasă își pierd timpul prin mocirle? Acesta e un paradox care se deschide în fața noastră brusc când unul din cei trei crai găsește într-o mahala exact ceea ce căuta inconștient: cea mai de preț perlă, o tânără fată ce arată identic cu logodnica sa moartă mai demult. Un crin crescut în noroi care își aștepta salvatorul. Dar poți iubi un om doar pentru că este identic cu un altul? Pantazi nu știe răspunsul dar nici nu vrea să înfrunte întrebarea.


Durata: 194 minute
Distributie: Ion Caramitru, Adrian Pintea, Dan Condurache, Constantin Codrescu, Gabriela Popescu, Radu Panamarenco, Coca Bloos, Mihai Dinvale, Candid Stoica, Tatiana Iekel, Alfred Demetriu, Liviu Craciun, Constantin Dinulescu, Irina Movila, Elena Nica Dumitrescu, Ion Pavlescu, Marina Velecescu, Mircea Constantinescu, Traian Stanescu, Irina Mazanitis, Sanda Toma, Dorina Lazar, Jeanine Stavarache.
Regie: Cristian Munteanu

Oct 2, 2010

1001 de nopti - Lampa lui Aladin

"- Lampa este a ta și are neasemuita putere de a-ți împlini orice dorință.
- Orice dorință? În ce fel?
- O ciocănești în vârf și sclavul ei se va strădui să-ți împlinească toate voile."


Lampa lui Aladin este povestea unui tânăr sărac ce este păcălit într-o zi de un vrăjitor care îl trimite să îi aducă o lampă dintr-o peșteră secretă. Lampa însă este fermecată și, când Aladin află asta, el alege să păstreze lampa pentru sine. Lampa norocoasă conține un duh care împlinește dorințe, dar toată puterea duhului nu îl va feri pe Aladin de răzbunarea vrăjitorului păcălit.


Povesti - 1001 de Nopti - Lampa lui Aladdin
Durata: 30 minute
Distribuţie: Simona Bondoc, Ştefan Mihăilescu Brăila, Fory Etterle, Ion Caramitru, Marcela Demetriad, Petru Dem Dragoman, Traian Moraru, Rodica Suciu, Ion Anghel, Paul Nadolski
Regia artistică: Paul Stratilat
Înregistrare din anul 1968

Oct 1, 2010

Molière - Prețioasele ridicole

"- Ce minunat oraș e Parisul, în fiecare zi se petrec aici sute de lucruri noi de care habar n-ai avea în provincie.
- Ei, gata, draga mea, cu provincia, ne-a ajuns destul."


Piesa aceasta care a fost modelul lui Alecsandri pentru Chirița în Ieși ne prezintă două fete venite din provincie la Paris dornice de căsătorie și de viață mondenă. Dar, așa cum se întâmplă în toate timpurile, nu doar pe vremea lui Molière, micuțele proviciale au o imagine cu totul distorsionată despre ce îneamnă bun gust sau noblețe în capitală și fără să vrea cad în ridicol. Visul lor este să se mărite cu doi nobili dar domnii prezentați lor nu le sunt pe plac, pur și simplu noblețea lor nu este destul de ostentativă, de țipătoare, și tocmai pentru că nu au habar de noblețe ele nu înțeleg legătura intrinsecă între aceasta și discreție.

Dați afară de domnișoarele înfumurate, cei doi nobili se răzbună trimițânu-și valeții în pețit la cele două fete deghizați în oameni de viță nobilă. Gustul total ridicol al valeților este în perfect acord cu nălucirile domnișoarelor de provincie, se produce un acord armonios între cele două tabere, fetele sunt pur și simplu năucite de lăudăroșeniile și vulgaritățile valeților, aproape gata gata să se mărite cu ei.

Actualitatea piesei? Poate că azi lumea nu se mai deghizează în ranguri înalte, dar există încă acea imagine distorsionată a capitalei văzută halucinant dinspre provincie. Nu contează unde este această capitală, fie ea la București, Iași sau Timișoara, mereu vor exista oameni fascinați de ea care se vor comporta ridicol pentru a se integra cumva între orășeni deși tocmai efortul lor îi va face tot mai stridenți. Cine nu a văzut în zilele noastre acele fete sărmane îmbrăcate ca pe centură și vorbind tare în public, repezindu-se în cluburi să petreacă de cum ajung în capitală (pentru că asta cred ele că fac orășenii non stop), disperate să se distreze, să pară, să apară, să fie altcineva decât sunt? Sunt peste tot şi vor continua să fie şi peste o sută de ani, atâta timp cât unor oameni li se va părea că alţii trăiesc mai frumos şi mai interesant în altă parte a lumii.


Înregistrare din 1959
Durata: 74 minute
Distribuție: Nicolae Gărdescu, Eugenia Popovici, Nineta Gusti, Radu Beligan, Grigore Vasiliu Birlic, Mircea Constantinescu, Alexandra Polizu, Vizona Dumitrescu, Armand Stambuliu, Ion Pascu, Ion Lucian
Regie:Constantin Moruzan

Sep 29, 2010

Ultima oră de Mihail Sebastian

"- Am terminat! Uite articolul.
- Despre ce ai scris?
- Despre reforma bacalaureatului.
- Pentru sau contra?
- Pentru.
- O făcuși! Nu știi că directorul e la cuțite cu Brănescu de la Instrucție? Acu ce vrei să fac cu ăsta? La coș!"


Intelectuali versus afaceriști - iată conflictul acestei piese, conflict aproape irealizabil în lumea reală pentru că un afacerist foarte bogat îl poate strivi pe intelectual în două secunde - și atunci de unde să iei conflictul? Afaceristul nu are nevoie de intelectual, de mintea sa lucidă, de privirea obiectivă, el are nevoie de înregimentare și supunere.

În Ultima oră apare marele magnat Grigore Bucșan, omul fabulos de bogat care controlează miniștrii, industria, țara. Omul acesta se sperie însă de un profesor universitar care a scris un articol obscur. Adevărul sperie chiar și când e rezultat dintr-o banală eroare de tipar. Bucșan îl va chema la el pe aerianul profesor care nici nu știe cum de a ajuns în situația de șantajist și terorizator. O confuzie, o greșeală doar care aduce față în față omul cel mai senzual cu omul cel mai idealist. Care din ei va câștiga?


Mihail Sebastian, Ultima ora
Durata:90 minute
Distribuţie: Octavian Cotescu, Ion Finteşteanu, Nichi Atanasiu, Rodica Suciu-Stroescu, Mircea Balaban, Florin Scărlătescu, Mihai Fotino, Vili Ronea, Dem Rădulescu, Dan Damian, Nicolae Neamţu-Ottonel, Doruleţ Căpraru, Vali Voiculescu, Elena Antonescu, Graziela Albini.
Regia artistică: Mihai Zirra
Înregistrare din anul 1963



Mihail Sebastian - Ultima ora
Durata:91 minute
Distribuţie: Marin Moraru, Dana Dogaru, Victor Rebengiuc, Mihai Fotino, Cornel Vulpe, Petre Gheorghiu, Ştefan Mihăilescu Brăila, Lucia Mureşan, Şerban Cellea, Radu Panamarenco, Aimee Iacobescu,Victoria Mierlescu, Theodor Danetti, Gheorghe Pufulete, Cristian Molfeta.
Regia artistică: Dan Puican
Înregistrare din 1988

Sep 27, 2010

Căsătoria de Nikolai Vasilievici Gogol

"- Ah, ce m-ai speriat! Ai spart oglinda și încă pe asta în care nu se vedea nici un fir de păr alb.
- Va să zică ți-ai pus în gând să te însori și te ascunzi de mine.
- Fleacuri, nici nu-mi trece prin minte să mă însor."


Podkoliosin este un funcționar din Rusia imperială ajuns flăcău tomnatec, un om moale, visător și mai ales leneș. Parcă s-ar însura și el, mai ales că toți îl bat la cap cu asta, dar parcă e prea mare efortul. În abstract căsătoria i se pare realizabilă, în concret însă, Podkoliosin nu e în stare să facă nici măcar primul pas, pînă la trăsură. Fiind un om comod, orice schimbare a felului său de viață îl înspăimântă și preferă să viseze ceasuri întregi pe divan cam cum ar arăta viața lui de om căsătorit.

Podkoliosin are însă norocul de un prieten descurcăreț care este îngrozit când vede pețitoarea în casa lui Podkoliosin: baba asta l-a însurat pe el și l-a nenorocit pe viață, nu o poate lăsa să îi nenorocească și prietenul, așa că va lua el asupra sa toate formalitățile procesului. Dar un bărbat nu știe cum se fac lucrurile astea, țipă pețitoarea și se pare că are dreptate pentru că Podkoliosin, ajuns în ajunul nunții, se panichează foarte tare când rămâne singur și fuge pe fereastră. Este probabil că un om așa de sucit ca Podkoliosin n-ar fi putut fi însurat nici măcar de pețitoare, dar nu vom afla asta niciodată pentru că șansa a fost ratată de prietenul său pețitor amator binevoitor.


Durata: 56 minute
Distribuţie: Ninetta Gusti, Nataşa Alexandra, Sonia Cluceru, Florin Scărlătescu, Ion Finteşteanu, Radu Beligan
Regia artistică: Paul Stratilat
Înregistrare din 1952

Sep 25, 2010

De la Apenini la Anzi de Edmondo de Amicis

"Mamă dragă, unde ești? Oare ce faci în clipele astea? Te gândești oare la băiatul tău, la Marco al tău care e atât de aproape?"

O poveste simplă despre un copil italian care pleacă să își caute mama plecată la muncă în America de Sud. Și la 1900 oamenii emigrau în masă din țări sărace la fel cum azi, în anul 2010, copii rămân singuri acasă și așteaptă disperați să le vină părinții înapoi de prin Europa.

Majoritatea copiilor rămași fără supravegherea părinților se înrăiesc, devin violenți și abandonează școala dar, comportându-se astfel, ei nu urmează decât tendința general umană de a ceda la presiune. Trebuie să ai un caracter extraordinar ca tocmai în adversitate să devii mai bun, mai responsabil, mai generos.

Un astfel de erou se ascunde și în Marco, copilul curajos care trebuie să își aducă mama acasă pentru că familia lui e atât de săracă încât tatăl său nu poate pleca de la muncă nici măcar o zi. Un copil singur care traversează mări și oceane apoi străbate Argentina în lung și în lat căutându-și speriat mama, dar în același timp făcându-și prieteni și inamici, cunoscând oameni și povești, învățând ce înseamnă solidaritatea umană.

Durata: 53 minute
Distribuție: Alexandrina Halic, Mihai Dinvale, Valentin Uritescu, Monica Ghiuță, Jeanine Stavarache, Violeta Berbiuc, Ionuț Antonie, Romeo Stavăr
Regie: Boris Petroff

Sep 23, 2010

Peripetiile bravului soldat Svejk de Jaroslav Hasek

"- Nu vrei să spui de ce ești aici, de ce te-au închis?
- Am onoarea să vă raportez, domnule judecător, că eu mă aflu aici la comenduire ca un prunc găsit."


Romanul comic al unui război prea mare și prea absurd văzut prin ochii unui om ori foarte naiv ori foarte viclean - soldatul Svejk. Când a început primul război mondial, cehii erau parte a Imperiului Austro-Ungar și drept urmare au fost recrutați să lupte și ei pentru o cauză de care nu le păsa nici cât negru sub unghie.

Un astfel de soldat întâmplător este negustorul de câini furați Svejk, un praghez care își petrecea vremea prin cârciumi și care întâmpină vestea războiului cu entuziasm și patriotism pe când toți se uită la el uimiți: e nebun sau se preface? Dilema asta va rămâne mereu în mintea cititorului pentru că tot ce face Svejk este cu dublu înțeles. Vorbește ca un copil cu poliția secretă care căuta cel mai mic motiv să aresteze cehi nepatrioți, spune mereu snoave și istorioare fără șir unor ofițeri care îi pot decide viața sau moartea, se lasă încarcerat sau spitalizat fără proteste și așa mai departe. Tot romanul dramatizat aici este o serie de întâmplări ghinioniste sau norocoase în care eroul nostru este aruncat dintr-un strat social în altul, din loc în loc, dar mereu tot mai aproape de front.

Însoțiți de Svejk ajungem și noi să cunoaștem marele aparat de război austriac, oamenii din spatele său, ofițerii, preoții, soldații, dar mai ales dăm nas în nas cu deruta și nepăsarea tuturor. Nimeni nu știe de ce luptă dar toți sunt convinși că așa trebuie și că o să câștige. Dar cu oameni care mimează patriotismul se câștigă cam greu un război.


Durata: 100 minute
Distribuție: Grigore Vasiliu-Birlic, Silvia Dumitrescu-Timică, Radu Beligan, Alexandru Giugaru, Nataşa Alexandra, Nicolae Gărdescu, Ion Lucian, ş.a
Regie: Paul Stratilat
Înregistrare din 1959

Sep 21, 2010

Evantaiul de Carlo Goldoni

"- Dă-mi să văd evantaiul!
- Ce evantai?
- Ce ți-a dat senior Evaristo!
- Nu mi-a dat nimic.
- Ți-am mai spus-o, hangiule!
- Nu așa trebuie să te porți cu fetele cinstite.
- Eu, eu am dreptul să știu.
- Ia-o din loc și, dacă te mai apropii de mine, îți dau cu furca de tors în cap!"


Dramaturgi ca Molière, Goldoni, Shakespeare sau Lope de Vega scriau pentru un public foarte divers, scriau piese care trebuiau să placă și regilor dar și spectatorilor de mahala. A scrie teatru pentru o trupă ambulantă este poate cea mai bună școală de teatru. Scenele lor nu aveau decoruri, totul era stilizat la maxim și atunci toată fascinația piesei venea din replicile în sine. Trebuia să scrii concis și palpitant, trebuia să ții pe loc un public neliniștit și incult, trebuia să îi țintuiești cu intrigile tale, să îi amuțești pur și simplu pentru că publicul de acum câteva secole putea huidui foarte ușor. La școala asta dură a publicului incult s-a format Shakespeare și i-a prins foarte bine. Noi azi vedem în Shakespeare un semn de mare cultură (ceea ce și este) dar uităm că la piesele lui veneau mahalalele Londrei și oamenii aceia erau țintuiți de replicile din Hamlet la fel cum suntem noi azi.

Goldoni este un autor jucat prea puțin azi pe scenele noastre pentru că regizorii nu găsesc destul subtext interpretabil în piesele sale deși textele sale abundă de subtexte mai mult decât la Molière de pildă - doar că nu sunt politice. Goldoni este un maestru al psihologiei umane. În piesele lui nu găsim mesaje politice sau sociale, ci doar mult umanism și mereu o poveste. Personaje diferite, cu temperamente contradictorii, oamenii vii care suferă și aleargă pentru a-și împlini povestea de iubire. Evantaiul este o astfel de poveste despre oameni isteți și îndrăgostiți, despre o încurcătură cu un evantai dăruit cadou unei fete dar care ajunge în alte mâini, despre agonia și fericirea așteptării.


Durata: 78 minute
Distribuție: Damian Crâşmaru, Tanţi Cocea, Rodica Suciu-Stroescu, Ion Lucian, Nicolae Brancomir, Coca Andronescu, Nineta Gusti, Dumitru Rucăreanu, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Nicolae Enache, Dem Savu, Mihai Stoenescu
Regie: Paul Stratilat
Înregistrare din anul 1962

Sep 19, 2010

Aurel Baranga - Siciliana

"Eu, de când era mică, i-am zis: fată, s-au dus vremurile când domnișoara stătea acasă și cânta la clavir. Tu să-ți iei o meserie! O vrea bărbatul să te țină acasa, cucoana? Îl privește, treaba lui. Tu să ai meseria ta!"

O piesă comunistă scrisă la comandă de un dramaturg foarte popular în comunism. Tema piesei: viața la țară a tinerilor intelectuali. Avem doi tineri proaspăt absolvenți de facultate care vor să se angajeze în București. Regimul le pune piedici și îi trimite la țară iar ei decid să fenteze cumva sistemul: se căsătoresc de conveniență și se duc la țară temporar cât își așteaptă numirile pentru care luptă vajnicii părinți la București. Doar că, odată ajunși la țară, tinerii noștri constată că viața nu e chiar așa de rea acolo, ba chiar dimpotrivă.

Piesa este evident urmare a unei comenzi politice la fel ca și filmele Toamna bobocilor sau Buletin de București. Cea mai mare tragedie a intelectualilor îngropați de vii la țară este singurătatea, lipsa de comunicare cu ceilalți, burlăcia. Dar vine Aurel Baranga și ne asigură că există dragoste și la sat, există și alți absolvenți tineri ca și tine care au fost aruncați acolo și împreună puteți să vă găsiți fericirea...trecând peste faptul că nu ai de ales decât între 2-3 oameni din sat care au același nivel de educație ca tine și dacă nu îți place nici unul, asta e, ghinion, dar astea sunt doar detalii. Piesa are o distribuție de aur și unele replici comice astfel încât merită salvată de la uitare și ascultată.


Durata:80 minute
Distribuție: Alexandru Giugaru, Coca Andronescu, Grigore Vasiliu Birlic, Natașa Alexandra, Mihai Fotino, Florin Vasiliu, Rodica Tapalagă, Armand Stambuliu
Regie: Sică Alexandrescu și Mihai Zirra

Sep 17, 2010

Leonce si Lena de Georg Buchner

"Acești ochi dumnezeiesc de stupizi, această divină gură neroadă, acest profil grecesc de oaie, această moarte spirituală în acest trup lipsit de spirit."

Să nu ne temem de cuvinte mari, piesa aceasta este genială. Scrisă de un geniu tânăr care a murit foarte devreme, Leonce și Lena spune povestea revoltei adolescentine care sfârșește prin a confirma și continua lumea adulților. Ironia romantică, limbajul scânteietor, spiritele și dublul înțeles al cuvintelor - toate astea fac din piesă o capodoperă dar tot ele o și împiedică oarecum să aibă succes la public. E prea inteligentă, prea subtilă, glumele ei sunt amare, nu te dau pe spate de râs, pur și simplu e un alt nivel de înțelegere și asta o face inaccesibilă marelui public. Dacă o piesă poate fi acuzată de prea mult spirit și inteligență, acesta este cazul piesei de față. Apoi mai este ironia supremă în ideea de bază a piesei, tinerețea învinsă de rutină, tradiția care învinge mereu și fără scăpare, o idee prezentată atât de sprințar încât nici nu îți dai seama câtă amărăciune se află îngropată acolo.

Prințul Leonce nu vrea să se însoare pentru interesele regatului cu prințesa Lena din regatul vecin - nu a văzut-o niciodată, nu vrea să se așeze la casa lui, nu vrea să domnească, nu vrea decât să fugă în lume și să își râdă de toate. Prințesa Lena nu vrea să se mărite cu un necunoscut, ea vrea o poveste reală de iubire, așa că fuge și ea în lume de această căsătorie aranjată de părinți. La granița unui stat cei doi se întâlnesc și, neștiind cine sunt, se îndrăgostesc unul de altul. Planul părinților se realizează în mod neașteptat, cei doi acceptă căsătoria și domnia, regatele se unesc și toți sunt fericiți dar e o fericire amăruie, a tinereții învinse definitiv de o lume veche ce se va repeta la nesfârșit în urmașii lor.


Durata: 82 minute
Distribuție: Adrian Pintea, Irina Movilă, George Ivașcu, Mircea Albulescu, Constantin Dinulescu, Alfred Demetriu, Monica Ghiuță, Laura Jianu, Boris Petroff, Petre Lupu, Sorin Gheorghiu
Regie: Cristian Munteanu

Sep 15, 2010

Mihail Sadoveanu - Hanul Ancutei

"Așa dulceață și așa voie bună ca în ochii Ancuței noastre nicăieri nu s-a aflat."

Într-o toamnă caldă și însorită, după culesul viilor, niște călători se strâng la hanul Ancuței și încep să spună povești în jurul cănilor de vin. Timpul este blând, pare ca s-a oprit din loc, vremea e frumoasă, călătorii nu se grăbesc nicăieri și timpul e numai bun pentru povești.

Unii dintre călători se cunosc dinainte, alții sunt străini dar intră și ei în vorbă, toți duc povești în desagă, unii dintre ei au așteptat mult timp să le spună cuiva. Poveștile se înșiră una după alta și creează un sentiment de înfrățire între participanți, de comuniune și solidaritate; poveștile sunt mici dar oamenii care le spun sunt foarte interesanți iar modul în care ei aleg să spună poveștile, tot ceremonialul în sine e adeseori mai interesant decât întâmplarea propriu-zisă.

Oamenii aceia aveau povești de spus, poate povestea vieții lor întregi, o întâmplare care le schimbase tot cursul vieții. Dacă noi, oamenii moderni, ne-am rătăci pe la hanul Ancuței, am avea ceva de spus? Poate că am recita un cv mecanic, cu datele nașterii, studiilor și căsătoriei, dar nu astea îi interesează pe ascultătorii aceia. Am găsi oare în viețile noastre moderne o întâmplare cu miez cât să captivăm publicul de la hanul Ancuței?

Episodul 1 - Haralambie



Episodul 2 - Balaurul



Episodul 3 - Fântâna dintre plopi


Episodul 4 - Cealalta Ancuta


Episodul 4 - Judet al sarmanilor


Episodul 5 - Istorisirea Zahariei Fantanaru

Sep 13, 2010

Neguțătorul din Veneția de William Shakespeare

"Scrisoarea aceasta pare-a fi hârtie dar este trupul prietenului meu și-orice cuvânt din ea e rană vie scurgându-i sângele."

În Veneția sunt doi mari negustori concurenți: tânărul Antonio și bătrânul Shylock, oameni cu caractere diametral opuse. Antonio dă oricui bani cu împrumut, nu umblă după profit și în general este foarte generos; Shylock este foarte zgârcit, stoarce lumea de bani și cere dobânzi uriașe. Politica financiară a lui Antonio este umană dar nu foarte profitabilă și, când cel mai bun prieten al său are nevoie urgentă de bani, Antonio, neavând suma necesară, se vede nevoit să se împrumute chiar de la Shylock care doar atât aștepta.

Contractul între cei doi este cel puțin ciudat: Shylock nu vrea daune în caz de neplată la timp, ci chiar o livră din carnea lui Antonio. Încrezător în soartă și în oameni, Antonio semnează acest contract absurd convins că este doar o glumă a lui Shylock. Dar, când banii nu ajung și Antonio nu poate plăti la expirarea contractului, toată lumea vede cu groază că Shylock chiar vrea să primească ce a cerut: o livră din carnea lui Antonio, de oriunde și-ar dori Shylock să o taie, adică din inimă.

Rolul lui Shylock este extraordinar scris dar piesa se montează rar pentru că regizorii au o anumită jenă să se apropie de acestă operă a lui Shakespeare din teama de a nu fi catalogați drept antisemiți. Shylock nu poate fi jucat ironic sau în cheie postomodernă, omul este pur și simplu rău și zgârcit, solid în lipsa sa de milă. Mulți au spus că această piesă ar arăta antisemitismul lui Shakespeare pentru că Shylock ar fi prototipul evreului - dar asta este o prostie pe puțin.

Shylock era un evreu din atâtea milioane, este un om cu o personalitate originală dar care în fața istoriei literaturii se reprezintă doar pe sine. Că are o ocupație specific evreiască? Dar și Antionio era negustor și nimeni nu spune că el ar fi reprezentantul tuturor negustorilor din lume sau al creștinilor. Antonio e Antonio așa cum Shylock e Shylock dar unii oameni suferă de o orbire ciudată doar pentru că personajul e evreu. Cum ar fi să spunem că Hamlet reprezintă spiritul danez sau Romeo spiritul italian? Ar fi o jignire adusă lui Shakespare care a creat mereu cu personaje unice, nu cu tipologii sau șabloane


Durata: 84 minute
Distribuție: Constantin Codrescu, Octavian Cotescu, Alexandru Repan, Ion Caramitru, Rodica Tapalagă, Vali Voiculescu Pepino, Emil Hossu, Valeria Seciu, Marin Moraru, Virgil Ogăşanu, Florian Pittiş, N. Botez Luchian, Mitică Popescu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Ion Pascu, Constantin Diplan
Regie: Dan Puican
Înregistrare din anul 1974

Sep 11, 2010

Patima rosie de Mihail Sorbul

"Adevarul nu insultă, ci servește dușuri reci prostiei calde"

Patima roșie a fost un experiment literar care i-a adus glorie autorului său la premieră; este vorba de o tragedie modernă în care personajul principal este o femeie de la 1916, Tofana, puternică și independentă, dar marcată adânc de moștenirea sa genetică. (Genetica este noua sursă de tragic în literatura secolului XX spunea un critic)

Deși revoluționară la vremea ei, piesa este foarte stângaci scrisă și gândită, caracterele sunt schematice, aproape lipsite de viață pentru că ideile din spatele lor sunt mai puternice decât personajele și autorul a preferat să sacrifice veridicul pentru idee sau panseu.

Avem două cupluri în piesă care se înșeală unul pe altul formând un straniu pătrat al relațiilor în care nimeni nu este iubit de cel pe care îl iubește. Tofana este singura din acest pătrat care este dispusă să ucidă pentru a-l obține pe cel drag și, dacă el nu îi răspunde la sentimente, să îl ucidă chiar pe el pentru ca nimeni altcineva să nu îl aibă. Un personaj puternic, asemănător în multe privințe cu Domnișoara Nastasia, Tofana este femeie curajoasă dar a cărei putere vine din ghinionul genetic de a fi nepoata unui criminal.


Durata: 98 minute
Distributie: Fory Etterley, Olga Tudorache, Constantin Barbulescu, Radu Beligan, Tina Ionescu
Regie: Paul Stratilat



Durata: 90 minute
Distributie: George Constantin, Maia Morgenstern, Dana Dogaru, Dan Condurache, Adrian Pintea
Regie: Dan Puican

Aug 29, 2010

Jean Bart - Europolis

"- Penelopa, de câte ori să-ți spun, nu te mai arăta în fața Evantiei așa interesată de ce o să facă Nicola cu banii lui. Fii și tu mai diplomată! Pentru nimic în lume n-aș vrea ca Nicola să-și închipuie că l-am găzduit cu cine știe ce planuri.
- Tu bleg ai fost de când te știu și m-aș fi mirat să te schimbi peste noapte. Treaba ta, tu fă cum te taie capul, lasă-i pe alții să se îmbgățească pe spinarea lui frate-tu, dar să nu vii pe urmă la mine să te plângi!"


Un orășel mic de pe la 1900 este zguduit de un eveniment important: un fost fiu al orașului plecat de 20 de ani în America, se întoarce în oraș. Și, cum în mintea tuturor America înseamnă neapărat îmbogățire rapidă și ușoară, toți gândesc că omul e putred de bogat și-i pregătesc o primire triumfală. Americanul vine și cu o fiică mulatră pe care localitaea o primește cu prefăcută înduioșare, pornirea naturală a românului de a respinge tot ce nu seamănă cu el este sufocată în fașă de ideea că fata e totuși milionară, ce dacă e mai neagră așa? Pentru bani îi iertăm și culoarea pielii.

Pe american încep să se certe sora și cu fratele lui, care să îl găzduiască, care să îl hrănească, toți în oraș îl lingușesc și îl întreabă stăruitor în ce o să își investească banii. Plecat singur acum 20 de ani, el se trezește acum adorat de un orășel întreg - ceea ce este cel puțin jenant mai ales că el își dă bine seama de cauza acestei admirații subite. Când oamenii află că americanul era totuși sărac, furia localnicilor se va revărsa asupra Evantiei, dacă înainte îi iertaseră culoarea pielii, acum nimic nu o mai protejează de furia lor justițiară.


Durata: 162 minute
Distribuție: Valeria Seciu, Mircea Albulescu, Costel Constantin, Gina Patrichi, Ruxandra Sireteanu, Emil Hossu, Alfred Demetriu, Boris Ciornei, Radu Panamarenco, Mia Macri, Mihai Fotino, Gheorghe Novac, Constantin Botez,
Regie: Dan Puican

Aug 27, 2010

Gogol - Jurnalul unui nebun

"Mai întâi am anunțat-o pe Mavra cine sunt eu. Când a auzit ca în fața ei stă regele Spaniei, mai întâi a pocnit din palme aproape să moară de spaimă. E o proastă. Ea nu-l văzuse niciodată pe regele Spaniei. Eu m-am străduit totuși să o liniștesc și am căutat să o conving în cuvinte blajine de bunăvoința mea spunându-i că nu mă supăr deloc că uneori îmi curăța rău cizmele. Așa-s oamenii de rând, nu le poți vorbi despre lucruri înalte."

Jurnalul unui nebun este o nuvelă de Gogol care, datorită structurii sale monologice, a fost montată adeseori ca piesă de sine stătătoare de mai mulți regizori; are tot ceea ce îi trebuie unui monolog pentru a captiva auditoriul, schimbări de situație, dialoguri imaginare și, cel mai important, un narator care înnebunește sub ochii noștri.

Noi nu putem ști ce se întâmplă decât din relatarea acestui om care stă în fața noastră, el ne povestește totul dar tot el își pierde vizibil facultățile mentale și povestea lui devine tot mai haotică dar, pentru că nu avem altă sursă mai credibilă de informație, îl urmărim în continuare pe el și încercăm să găsim o logică în nebunia lui, o ordine în haos. Care haos de fapt nu există pentru că oamenii nu înnebunesc brusc în toate modurile posibile, ci își pierd doar una din direcțiile minții, celelalte rămânând la fel. O lecție de logică în nebunie ne oferă Gogol aici împreună cu actorul Răzvan Ionescu care face un tur de forță interpretând acest rol, ținându-ne paralizați timp de o oră cu poveștile și mai ales cu visurile sale.


Durata: 67 minute
Distribuție: Răzvan Ionescu
Regie: Felix Alexa