Într-o toamnă caldă și însorită, după culesul viilor, niște călători se strâng la hanul Ancuței și încep să spună povești în jurul cănilor de vin. Timpul este blând, pare ca s-a oprit din loc, vremea e frumoasă, călătorii nu se grăbesc nicăieri și timpul e numai bun pentru povești.
Unii dintre călători se cunosc dinainte, alții sunt străini dar intră și ei în vorbă, toți duc povești în desagă, unii dintre ei au așteptat mult timp să le spună cuiva. Poveștile se înșiră una după alta și creează un sentiment de înfrățire între participanți, de comuniune și solidaritate; poveștile sunt mici dar oamenii care le spun sunt foarte interesanți iar modul în care ei aleg să spună poveștile, tot ceremonialul în sine e adeseori mai interesant decât întâmplarea propriu-zisă.
Oamenii aceia aveau povești de spus, poate povestea vieții lor întregi, o întâmplare care le schimbase tot cursul vieții. Dacă noi, oamenii moderni, ne-am rătăci pe la hanul Ancuței, am avea ceva de spus? Poate că am recita un cv mecanic, cu datele nașterii, studiilor și căsătoriei, dar nu astea îi interesează pe ascultătorii aceia. Am găsi oare în viețile noastre moderne o întâmplare cu miez cât să captivăm publicul de la hanul Ancuței?
Episodul 1 - Haralambie
Episodul 2 - Balaurul
Episodul 3 - Fântâna dintre plopi
Episodul 4 - Cealalta Ancuta
Episodul 4 - Judet al sarmanilor
Episodul 5 - Istorisirea Zahariei Fantanaru
No comments:
Post a Comment