Pages

Showing posts with label radiofonic. Show all posts
Showing posts with label radiofonic. Show all posts

Apr 15, 2010

Gala premiilor UNITER 2010

Luni, 19 aprilie, pe TVR 1 începând de la ora 21:10 va fi difuzată gala premiilor UNITER.

Pentru cel mai bun spectacol de teatru radiofonic au fost nominalizate următoarele:
* Caii la fereastră de Matei Vișniec, regia Gavriil Pinte
* Delir în doi… în trei, în câți vrei de Eugene Ionesco, regia Atilla Vizauer
* Despre senzația de elasticitate când pășim peste cadavre de Matei Vișniec, regia Mihai Lungeanu

Daca ar fi sa pariez pe ceva, ar fi pe cel de-al treilea spectacol, Despre senzatia de elasticitate ... e o piesă interesantă montată excelent. Dar cum 2009 a fost anul Ionesco, s-ar putea ca juriul sa dea premiu celui de-al doilea nominalizat, Delir in doi...
Pe de altă parte și Despre senzatia de elasticitate ... este tot despre Ionesco așa că i se dublează șansele.

Later edit: A câștigat Despre senzația de elasticitate când pășim peste cadavre de Matei Vișniec, regia Mihai Lungeanu
În distribuție: Marius Manole, Irina Petrescu, Mihai Dinvale, Mircea Rusu, Manuela Ciucur, Coca Bloos, Constantin Draganescu, Constantin Dinulescu, Eusebiu Stefanescu, George Motoi, Adrian Nicolae, Alexandru Georgescu, Radu Amzulescu, Serban Cellea, Violeta Berbiuc, Constantin Cojocaru.

Pentru cine dorește să asculte piesa, cei de la srr.ro au facut un stream cu ea aici http://tnr.srr.ro/premiile-uniter/senzatia-de-elasticitate.mp3
Puteți deschide linkul cu winamp sau cu windows media player.

Apr 7, 2010

Carlo Goldoni - Fata cinstita

"Îl vreau pe Pasqualino al meu și nu pe marchiz, el mi se potrivește. Nu visez la mărire, nu sunt din alea care ar face orice ca să se ajungă. Titlurile nu-ți dau de mâncare. De câte ori nu se vede câte o nobilă din astea dând fuga cu câte o legăturică sub pulpană și cu câte un sfert de mălai într-o basma. Or fi și din alea care dau de noroc și din sărace ajung bogate dar pe urmă toți din casă se uită la ele ca la dracu, soacra nu le poate vedea în ochi, cumnatele se ceartă cu ele, slugile le iau în râs, bărbații se scârbesc și doamna își blestemă boneta din cap și pe ăl care i-a dat-o."

Fata cinstită este o altă comedie de Goldoni care are în centru un personaj isteț feminin, la fel cum era și Hangița. Bettina este o fată tânără și săracă ce are doi pretendenți la mâna sa: Pasqualino, un băiat sărac și fără căpătâi, și un marchiz mai batrâior. Bettina îl preferă pe Pasqualino și face tot ce poate să scape de marchiz mai ales că acesta din urmă nici nu se știe ce intenții are cu căsătoria, este probabil să o vrea pe Bettina doar pentru o distracție temporară.

Bettina este un personaj cu niște principii morale foarte ferme, nu doar că îl alungă pe marchiz și își bate joc de el cum poate, dar nici măcar pe Pasqualino nu îl lasă să o viziteze în casă pentru că Bettina nu suportă să își audă bârfe. Este o fată foarte puternică ce rezistă tentațiilor, șantajelor și presiunii tuturor, inclusiv a rudelor apropiate, inclusiv a propriilor sentimente. Pur și simplu nu se lasă doborâtă de nimeni, nu cedează nimic din ceea ce percepe ea a fi cinstea și corectitudinea la o fată iar la final ea câștigă totul.

Ce este remarcabil la piesa asta este totuși filonul comic autentic, Bettina, deși încăpățânată în dreptatea ei, nu este rigidă sau plictisitoare, situațiile în care intră ea sunt comice și chiar și cinstea ei obsesivă este comică adeseori. Dorința ei de cinste este dreaptă în ochii lui Goldoni dar modul cum alege ea să își apere această cinste certându-se cu toți este inevitabil comic și naiv.


Durata: 98 minute
Distribuție: Virginia Mirea, Stela Popescu, Alexandru Repan, Ștefan Mihăilescu Brăila, Radu Panamarenco, Dorina Lazăr, Daniel Tomescu, Șerban Celea, Horia Căciulescu, Dem Savu, Candid Stoica
Regie: Dan Puican

Mar 30, 2010

Tache, Ianke si Cadâr de Victor Ion Popa

"- Dar asta e o treabă la care nu m-am gândit în viața mea, să mă fi tăiat și nu m-aș fi gândit!
- Ei și?
- Cum ei și? Cum vrei să faci așa o negustorie la care nu te-ai gandit? Înseamnă că nu era de făcut!"


Într-un mic orășel de provincie de la 1900 se stârnește o furtună când doi tineri de religii diferite vor să se căsătorească: ea este evreică, el este ortodox și în micul orășel nu s-a mai văzut așa ceva. Furtuna din comunitate nu o vedem propriu zis, îi simțim ecourile ajunse până în familiile celor doi. Tinerii au copilărit împreună fiindcă prăvălioarele părinților lor erau ușă în ușă pe aceeași stradă, și crescând împreună au ajuns să se placă firesc, pe negândite.

O prietenie de o viață îi leagă pe tații lor, Tache și Ianke, precum și pe vecinul Cadâr, negustor și el. Un creștin, un evreu și un turc - pare începutul unui banc - sunt prieteni de-o viață și nu și-au pus niciodată problema diferenței de credință sau de cultură până când copiii lor, crescuți în această normalitate, au vrut să se comporte ca și cum lumea întreagă gândea ca tații lor. Dar lumea e dură și nu suportă căsătoriile de acest gen, comunitatea se opune și părinții sunt nevoiți și ei să se împotrivească pentru a nu fi ostracizați la bătrânețe.

Piesa este superbă ca scriitură, replicile sunt pline de umor și geniu, atmosfera de provincie leneșă, comuniunea mucalită între negustori, totul e de o perfecțiune greu de egalat în literatura dramatică română. Piesa aceasta atât de minunată a fost jucată de mai multe generații de monștri sacri, ca și cum fiecare generație simte nevoia să o monteze încă odată pentru a-și da măsura talentului său.


Înregistrare din anul 1960
Durata: 66 minute
Distribuție: Ștefan Ciubotărașu, Jules Cazaban, Ion Manta, Octavian Cotescu, Anca Verești, Virginia Stoicescu
Regie: N. Al. Toscani

Mar 23, 2010

Dan de Alexandru Vlahuta

"- Ce gânduri urate îmi dezvăluie uneori vorbele tale.(...)
- Eu nu pricep cum poți tu să te fixezi uneori la o anumită idee.
- Eu nu te înțeleg cum treci tu de la una la alta cu atâta ușurință. Pe tine nu te ating ideile, nu te mișcă. O coardă lovită în clavir și tot vibrează mai mult..."


Dan este singurul roman scris de Alexandru Vlahuță și este o carte care se citește cu plăcere pentru atmosfera de epocă și pentru ideile naive ale epocii. Vlahuță a fost un scriitor minor, celebru mai mult pentru prietenii săi (Eminescu, Caragiale, Delavrancea etc) decât pentru ce a scris el însuși: Cântarea României, poezii corecte metric dar fără suflu prea intens și romanul acesta care, deși cel mai necunoscut, este, paradoxal, și cel mai bun.

În Dan Vlahuță încearcă să abordeze o problemă care preocupa foarte mult pe scriitorii vremii sale sămănătoriste și pășuniste: omul inteligent și cult ucis de societatea care nu îl înțelege. Tema este romantică dar abordarea este pășunistă sau naivă propriu zis. Mulți scriitori români și-au încercat mâna cu romane ale ratării în care societatea crudă distrugea tinerii inteligenți dar modul în care au înțeles ei ratarea era specific românesc: eroii lor abandonau repede, fără luptă, ca și cum viața le era datoare cu aplauze și dacă ei nu le primeau imediat, gata, stop joc.

Totuși, subliniez asta, romanul lui Vlahuță nu este o carte ratată, este plăcut de citit, se vede că a fost scris cu o anume sinceritate și durere de către autor care a pus multe elemente personale în el (de pildă modul cum Dan scria poezii).

Dan este poet și june, umblă prin viață fără să știe ce vrea exact dar are toate visurile tinereții: faimă, iubire, celebritate literară. O întâlnește pe Ana și se îndrăgostește de ea iar Ana pare o tânără cu toată inocența lumii în privire și, speră el, îl va ajuta să creeze acele opere nemuritoare. Dar Ana este abuzată fizic de unchiul ei, rămâne însărcinată, vrea să moară, apare Dan care o salvează și se căsătorește cu ea. Apoi, cum nu se poate trăi din poezie, Dan primește un post de judecător de pace la țară.

În provincie lumea este ignorantă și meschină, demnă de disprețul unui om cult cum e Dan. Așa că el se retrage în casă ca să scrie, rupând legăturile cu societatea. Dar în casă este Ana care s-a schimbat radical: femeie măritată cu un copil, ea nu mai are naivitățile și idealismele de domnișoară, vrea să petreacă, să fie admirată la baluri, plimbată cu caleașca, vrea o societate aleasă. Dan descoperă uimit monstrul de lângă el și nu mai are unde fugi pentru că nu mai există ieșire: nu poate scrie și nu are prieteni așa că înnebunește.

Dan este un personaj naiv când crede că este un geniu literar, naiv când nu înțelege cine este femeia cu care se căsătorește, naiv când speră ca alții să îl salveze de el însuși. Dacă el însuși nu avea forța să scrie indiferent de împrejurări se aștepta cumva ca soția sa să aibă ambiție în locul lui și să îl împingă de la spate? Dan săvârșește aceeași greșeală psihologică pe care și oamenii de azi o fac: dă vina pe alții pentru eșecul lui în viață. Dar cei de lângă el nu sunt acolo ca să fie cârje și proptele, sunt și ei ființe umane cu aspirațiile lor.

Dan este la fel de inuman ca și soția sa în final pentru că o tratează ca și cum nu ar fi o persoană. Revolta ei contra lui avea un substrat inconștient dar corect pentru că probabil Dan nu o iubea atât de tare pe cât i se părea lui dat fiind că aștepta totul de la ea dar el nu îi dădea nimic, nici măcar nu căuta să afle cine era ea cu adevărat.



Durata: 58 minute
Distribuție: Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț, Marcel Anghelescu, Nicolae Neamțu Otonel, Sorin Gheorghiu, Cella Dima, Aurel Rogalski,Nineta Gusti, Ioana Ciomârtan, Eugenia Bădulescu, Nucu Păunescu, Victoria Mierlescu, Ștefan Velniciuc, Gheorghe Colceag.
Regie: Constantin Moruzan

Mar 17, 2010

Neintelegerea de Albert Camus

"- Dreptul pe care mi-l dă dragostea mea!
- Ce înseamnă cuvântul acesta?
- Înseamnă tot ceea ce la această oră mă sfâșie."


Prima piesă a lui Camus, Neînțelegerea vorbește despre două femei, mamă și fiică, care țin un han dar de fapt se folosesc de asta pentru ca să omoare călătorii singuratici și să le fure banii. Într-o zi apare la han fiul și fratele celor două plecat de mult de acasă dar, cum el refuză să le spună cine este cu adevărat, ele îl omoară ca pe orice alt străin.

Piesa nu are o miză morală, ci una existențială. Toate personajele din acestă piesă sunt singure deși umblă câte două, fiecare vrea altceva și așteaptă de la alții ceva ce ei nu pot da. Personajul fiicei este cel mai interesant, este un personaj nietzscheean, de o libertate inumană care o face să ucidă fără remușcări pentru dreptul ei de a fi fericită.


Albert Camus - Neintelegerea (1981)
Durata: 72 min
Distribuție: Beate Fredanov, Simona Bondoc, Stefan Iordache, Valeria Seciu
Regie: Elena Negreanu

Mar 15, 2010

Nopti fara luna de John Steinbeck (dramatizare de Mihail Sebastian)

"Singurul lucru irealizabil este să robești pe vecie spiritul omenesc"

Romanul lui Steinbeck, Nopți fără lună, a fost publicat in 1942 și a cunoscut un succes instant pentru că vorbea despre un eveniment politic curent: ocuparea Franței de armata germană. Romanul a fost scris pentru a da curaj celor ocupați și a fost tradus și distribuit ilegal de rezistența franceză la acea vreme. Dar nu numai francezilor le-a dat curaj, ci tuturor care aveau de a face cu naziștii în acea vreme. E de înțeles de ce tocmai Sebastian a simțit necesitatea de a-l dramatiza la noi.

Piesa arată cum un mic orășel minier francez este ocupat de armata nazistă și cum reacționează oamenii sub ocupație; orășelul este prețios pentru naziști tocmai pentru că are resurse de cărbuni dar ei nu pot exploata singuri cărbunii aceia, au nevoie să folosească populația locală pentru exploatare și de aici conflictele inerente.

Piesa arată eroismul unor oameni simpli care nu știau că au posibilitatea eroismului în ei, se credeau normali dar istoria i-a silit să își riște viața și ei și-o riscă pentru că nu au de ales. De cealaltă parte, naziștii sunt și ei niște oameni complecși. Mircea Albulescu joacă un colonel supus ierarhiei, un om care își face doar datoria știind totuși că face rău, dar cumva și el se lasă dus de valul istoriei. Naziștii din această piesă nu sunt toți niște brute așa cum sunt reprezentați în filmele americane, sunt oameni complecși roși de îndoieli și vinovăție, umani dar nevoiți să își nege umanitatea.


John Steinbeck-Nopti fara luna(1980)
Durata: 83 min
Distribuție: Ștefan Radof, Mircea Albulescu, Ion Pavlescu, Tatiana Iekel, Dorina Lazar, Irina Mazanitis, Ion Marinescu, Ion Caramitru, Corado Negreanu, Mitică Popescu, Mihai Dinvale
Regie: Titel Constantinescu

Mar 13, 2010

Priveste inapoi cu manie de John Osborne

"Am totul în cap, e scris cu litere de foc lungi de un kilometru. Și nu o sa fie plăcut de citit, nu o să fie un cules de crizanteme ca la nenea Woodsworth. O să fie citit cu foc și sânge, cu sângele meu."

Provește înapoi cu mânie este o piesă celebră din motive mai degrabă politice decât artistice. Este piesa unei generații de tineri revoltați care observă că societatea nu le rezervase nici un loc în structura ei.

Acțiunea se petrece in anii 1950 în Anglia când Imperiul Britanic se prăbușise pierzâdu-și coloniile și istoria cerea o regândire a claselor sociale după al doilea război mondial. Personajul principal, Jimmy Porter, este un tânăr cult și inteligent, a absolvit o facultate dar își irosește viața vânzând dulciuri la o tarabă. Pentru că un om ca el nu ăși găsește locul în societate, nu i se oferă nici o șansă de a-și folosi inteligența sau talentul.

Jimmy Porter este un om incomod și neplăcut, teribilist chiar dar foarte sincer în teribilismul său, de-a lungul piesei aruncă aforisme și cântă la trompetă, este grosolan dinadins cu toată lumea, își manifestă revolta cu orice ocazie, inclusiv de față cu prietenii săi care nu au nici o vină pur și simplu pentru că sunt și ei în aceeași situație. Piesa are și niște intrigi sentimentale fără rost pe acolo dar trebuiau băgate pentru că altfel piesa ar fi băltit în mod îngrozitor și s-ar fi transformat într-un monolog. Oamenii din piesă iubesc fără vlagă, se despart moale și se întorc nu se știe de ce. Singura forță autentică din piesă este Jimmy Porter, restul sunt personaje satelit care stau acolo ca să aibă el de cine să își izbească replicile. Este o piesă celebră pentru ideile din ea, nu pentru scriitură sau frumusețe dar și pentru personajul principal aici jucat excelent de Ștefan Iordache.


john osborne - priveste inapoi cu manie

Durata: 78 minute
Distribuție: Ștefan Iordache, Valeria Seciu, Florian Pittiș, Irina Mazanitis, Fory Etterley
Regie: Cristian Munteanu

Mar 11, 2010

Deliana de Dan Botta

"Ca să atingi desăvârșirea trebuie să fii întocmai ei, să lepezi orice patimă și orice omenească năzuință, să te faci una cu visul și cu dorul tău până la desăvârșire."

O piesă de inspirație și atmosferă eminesciană, Deliana preia legenda Luceafărului și o povestește din perspectiva fetei, aici numită Deliana.

Deliana este o prințesă blestemată (sau dăruită) de ursitoare cu obsesia desăvârșirii, prin urmare Deliana nu poate să se mulțumească cu standardul uman și pământean al perfecțiunii - adică cu Făt Frumos - ea vrea ceva mai mult și acela este Luceafărul. Dar pentru a ajunge să urce la nivelul lui, ea trebuie să devină ea însăși desăvârșită. Făt Frumos este sacrificat de ea mereu în căutarea perfecțiunii, el este cel ignorat și uitat până când la final el o găsește pentru că ea este sortită lui și nu se poate altfel și asta fiind o formă de perfecțiune: să faci ce îți este ursit.

Piesa se petrece în aceeași lume de basm și legendă ca Ostatecul lui Radu Stanca, o lume fantastică ce permite poetizări și metafore bogate.


Dan Bota - Deliana


Durata: 97 minute
Distributie:Valeria Seciu, George Motoi, Leopoldina Bălănuță, Adrian Pintea, Adela Mărculescu, Mihai Mereuță, Cristina Deleanu, Mitică Popescu, Rodica Sanda țuțuianu, Eugen Cristea, Angela Ioan, Adriana Popovici, Jeanine Stavarache, Ruxandra Sireteanu, Mirela Gorea, Răzvan Ionescu
Regie: Leonard Popovici

Mar 9, 2010

Vocea umana de Jean Cocteau

"te gândești ca va trebui să taci, să închizi telefonul, să recazi în gol... în întuneric"

O piesă monolog cu un singur personaj, o femeie recent părăsită are ultima conversație cu deja fostul ei prieten. Conversația e la telefon, auzim doar vocea ei, o voce sfarșită care încearcă să pară curajoasă, vocea disperării și a depresiei, o voce care se agață de un fir de telefon ca și cum ar fi ultimul lucru de pe pământ. Nu îl ceartă și nu îi reproșează nimic, ea este de o noblețe extraordinară deși pe parcursul piesei aflăm de ce a părăsit-o: pentru bani. El se va însura cu o milionară mai tânără, iată crudul adevăr.

Nu știm multe despre el decât că e puțin cam laș pentru că a preferat să aibă discuția finală prin telefon pentru că nu suporta să îi vadă lacrimile fostei, că e leneș și preferă confortul material al unui om întreținut, că are pregătite scuzele de rigoare, că el încă simte ceva pentru ea, dacă nu erau banii el ar fi rămas... El nu se poate abține, e o necesitate care îl obligă să o părăsească.

Iar ea ascultă cuminte toate minciunile lui, îl scuză chiar și față de el însuși, nu îl acuză și nu țipă la el, pentru că orice cuvânt al lui e mai bun decât tăcerea care va urma după ce va închide telefonul.


Durata: 46 minute
Distribuție: Gina Patrichi
Regie: Titel Constantinescu

Mar 7, 2010

Un cuib de nobili de Ivan Turgheniev

"- Dar dă-mi cel puțin o clipă de răgaz, să mă orientez...
- Nici un minut! Nici o clipă! Moartea nu așteaptă și nici viața nu trebuie să aștepte.(...) Să știi că te vei prăbuși crunt dacă nu te vei trezi la vreme."

O piesă lentă, dramatizare a unui roman despre anumite stări sufletești difuze. Un cuib de nobili se învârte în jurul personajului principal, Lavretski, un nobil de 40 de ani care nu și-a trăit viața chiar așa cum trebuie, nu se poate lăuda cu nici o împlinire la viața sa și, cel mai rău, nu și-a urmat nici un vis.

Și deodată, când nu se mai aștepta, se îndrăgostește de o tânără fată care are încă toate visele lumii în ea. Se poate reface viața unui om de la zero? Se pot împrumuta visurile și idealurile de la o tânără? Eroul nostru pare să creadă că da. Dar totul are un preț. Compromisurile cu care un om matur s-a obișnuit, toate micile lașități sunt de neînțeles pentru ea.

Tocmai pentru că e tânără și curată ea nu suportă jumătățile de măsură și îi cere să fie nobil și bun așa cum înțelege ea termenii ăștia adică naiv și idealist. Dar a fi nobil și bun înseamnă a o sacrifica pe ea pentru o datorie morală abstractă față de altcineva care nici nu merită asta. Să sacrifici o tânără pură pentru soția infidelă și nedemnă? Da, pentru că altfel tânăra nu îl va mai respecta. Nu o poate câștiga decât pierzând-o și asta va face Lavretski la final.


Ivan Turgheniev-Un cuib de nobili(1976)
Înregistrare din anul 1976
Durata: 88 minute
Distribuţie: Mircea Albulescu, Valeria Seciu, Clody Berthola, Victoria Mierlescu, Fory Etterle, Stela Popescu, Virgil Ogăşanu, Alexandru Repan, Victor Ştrengaru, Jeanine Stavarache, Adina Popescu, Ileana Şerban, Gheorghe Pufulete, Constantin Diplan.
Regie: Dan Puican

Mar 5, 2010

Fata fara zestre de Aleksandr Ostrovski

"- Mult timp m-ai așteptat?
- Pentru ce vrei să știi asta?
- Nu din curiozitate, ci așa, din considerente pur teoretice. Aș vrea să știu în cât timp o femeie uită pe bărbatul iubit cu patimă. A doua zi după ce s-a despărțit de el? Peste o săptamână? Ori peste o lună?"


O fată fără zestre într-un oraș de provincie din Rusia imperială. Cine s-ar însura cu ea așa, fără bani? Doar că fata este nobilă și educată, strălucește prin cultura ei în mediul provincial așa că se găsește totuși cineva. Dar ea nu îl iubește pe acel cineva, ea nu simte că i se face o favoare prin căsătoria asta așa cum îi atrage atenția prudenta ei mamă.

Când ești săracă să mai ai și pretenții la fericire? Și, ca să agraveze lucrurile, în oraș se întoarce fostul ei logodnic, singurul om pentru care ea simțise ceva vreodată, sigurul om pentru care mai simte ceva încă. Doar că omul idealizat de ea atunci s-a schimbat radical și acum chiar și el o vede ca pe o marfă de vânzare. Îi propune să fugă cu el. Ce va face ea acum? Va fugi cu omul idealizat care o disprețuiește subtil? Sau se va lăsa cumpărată într-o căsătorie fără dragoste de un om care o admiră dar pentru care ea nu simte decât dispreț?

A.N.Ostrovski-Fata fara zestre
Durata: 86 minute
Distribuție: Silvia Dumitrescu Timică, Clody Bertola, George Calboreanu, Nicolae Bălănescu ,Emil Botta, Geo Barton, Tanți Benescu Munteanu, Grigore Vasiliu Birlic, Ion Ulmeni, Mircea Cojan, Gheorghe Soare
Regie: Radu Beligan și Mihai Zirra

Mar 3, 2010

Ostatecul de Radu Stanca

"Eu nu sunt acum decât urmașul lui la tron, tatăl urmașul fiului. Îl voi cinsti așa cum se cuvine unui strămoș."

Ostatecul este o piesă foarte intensă, o tragedie poetică scrisă chiar de un poet. Se petrece într-un timp și un spațiu al legendelor, undeva unde existau cândva regate și un simț al onoarei exacerbat, într-o lume în care războiul și cavalerismul erau obișnuite. Radu Stanca are nevoie de acest spațiu și timp ireal pentru a-și face personajele să rostească cuvinte mari și grave, pentru a înscena un discurs tragic despre prietenie și moarte care nu ar fi fost posibil într-o piesă strict istorică.

Doi prinți inamici devin prieteni în mijlocul unui război devastator între regatele lor și descoperă amândoi simultan că războiul este o farsă stupidă iar onoarea adevărata nu constă în a ucide pe cineva care te-a jignit imaginar, ci în a muri pentru el. Cei doi prinți descoperă însă ideea păcii prea târziu pentru părinții lor care sunt angajați deja în anihilarea totală chiar cu prețul vieții fiilor lor.


Înregistrare din anul 1995
Durata: 101 minute
Distribuție: Adrian Pintea, Răzvan Ionescu, George Constantin, Ion Marinescu, Constantin Codrescu, Constantin Dinulescu, Alexandru Repan, Ştefan Sileanu, Matei Gheorghiu, Sorin Gheorghiu, Boris Petroff
Regie: Cristian Munteanu

Feb 23, 2010

Vicleniile lui Scapin de Molière

"Pot spune, fără să mă laud, ca încă nu s-a găsit meșter mai mare ca mine la trasul sforilor și care să fi câștigat o faimă mai mare ca mine în această nobilă îndeletnicire. Dar, pe legea mea, astăzi iscusința nu e la preț..."

Farsă clasică prin intriga sa, Vicleniile lui Scapino prezintă peripețiile unui servitor iscusit care reușește prin intrigi și păcăleli să ajute două cupluri de îndrăgostiți să se căsătorească împotriva voinței taților lor.

Intriga este clasică pentru că Molière s-a inspirat de la Plaut și Terențiu unde aceleași probleme ale tinerilor îndăgostiți contra părinților se rezolvau cu ajutorul sclavilor isteți. Practic intriga aceasta o folosește Molière în aproape toate comediile sale dar piesele sale nu se repetă și nici nu sunt previzibile pentru că acest conflict tineri - părinți este doar canavaua pe care se construiește toată piesa în ceea ce are ea mai bun și mai interesant: replicile amuzante, situațiile haioase, bastonadele și mai ales ironiile pline de spirit. Molière nu este niciodată plictisitor deși știm de la început că cei doi tineri se vor căsători până la urmă pentru că nu asta interesează spectatorul, ci cum va reuși servitorul viclean să o scoată la capăt cu toate încurcăturile create chiar de el.


Durata: 64 minute
Distribuție: Radu Beligan, Nicolae Gărdescu, Ion Finteşteanu, Sebastian Radovici, Damian Crâşmaru, Valeria Gagealov, Rodica Suciu Stroescu, Marcel Anghelescu, Victoria Medeea, Mihai Stoenescu.
Regie: Mihai Zirra

Feb 18, 2010

J.D. Salinger - O zi grozava pentru pestele banana

"- Ce frumos e costumul tau de baie. daca imi place ceva, e un costum de baie albastru.
- Costumul e galben, e galben."


Salinger nu a publicat teatru în timpul vieții sale și scrierile sale sunt fundamental nondramatice pentru că reprezintă fluxuri de gânduri, de senzații, sunt foarte interiorizate. Alteori reprezintă oameni făcând gesturi banale dar care semnifică ceva mult mai trist.

O zi grozavă pentru peștele banană este prima povestire din volumul 9 povestiri și prezintă ultima zi din viața lui Seymour Glass, o zi obișnuită și inexplicabilă așa cum a fost și sinuciderea sa. Seymour este un personaj despre care Salinger a mai scris pe larg în alte scrieri ale sale, un poet genial și adept al filosofiei zen. Dar nimic din toate astea nu transpare în aparent banala zi din povestirea de față.


Durata: 23 minute
Distributie: Stefan Banica jr., Adina Popescu, Rodica Sanda Tutuianu, Cezara Lucia Vladescu, Violeta Berbiuc
Regie: Leonard Popovici

Feb 15, 2010

Pescarusul de Anton Pavlovici Cehov

"Sunt un pescăruș. Nu, nu e asta... Eu sunt actriță...Da! Și el e aici! Da, da.. nu face nimic.. El nu credea în teatru, râdea de visurile mele, și încetul cu încetul n-am mai crezut nici eu și mi-am pierdut curajul. (...)Acum știu, înțeleg, Costea, că în ceea ce facem noi, ori că am juca pe scenă, ori că am scrie, principalul nu e gloria, nu e strălucirea, nu e ceea ce visam eu, ci puterea noastră de a îndura."

În Pescărușul, la un nivel formal, avem o luptă între generații: pe de o parte tânărul scriitor Treplev și tânăra actriță Zarecinaia, pe de alta bătrânii: scriitorul Trigorin și actrița Arkadina.
Tânărul scriitor îl acuză pe bătrân de un succes nemeritat, de mediocritate și de valori învechite, de folosirea șabloanelor. În același timp noi nu putem ști cu siguranță dacă tânărul scriitor este un geniu sau doar altă mediocritate veleitară așa cum nu putem ști nici dacă bătrânul scriitor chiar este mediocru. Este o confuzie cultivată atent de Cehov care nu vrea să facă lucrurile prea ușoare pentru spectatori, nu vrea să existe baricade ale binelui și răului. Indiferent că suntem de partea lui Treplev sau a lui Trigorin, nu putem fi siguri dacă nu cumva celălalt avea dreptate. Cehov le împrumută amândurora din ideile și experiențele sale de scriitor.

Conflictul dintre cele două actrițe este mult mai subtil și niciodată pe față - aici Cehov a fost cavaler și discret pentru că nu le-a pus să se confrunte direct. Nina Zarecinaia nu are o viziune proprie despre teatru, ea nu vrea decât glorie și alte frivolități. Arkadina are glorie în schimb își dorește să fie iar tânără și să poată păstra mai ușor afecțiunea lui Trigorin. Lupta între cele două se dă pentru inima lui Trigorin care, laș, se lasă atras temporar de tânăra fată pentru a o părăsi mai apoi.

Dec 24, 2009

In ajunul Craciunului de A.P. Cehov

Dramatizare după o schiță a lui Cehov, piesă luminoasă și veselă despre visul unor copii de a fugi în America și tot tărăboiul stârnit în casă de fuga lor. O piesă despre copii dar nu doar pentru ei.

Durata: 21 minute

Cehov - "In ajunul Craciunului"

Dec 2, 2009

Insula de Mihail Sebastian


"- Nu-mi vine a crede. Mi se pare ca nu e adevarat. Ma uit la mainile astea doua care o viata intreaga au rasfoit carti si au mangaiat femei, ma uit la ele si nu le recunosc.
- Esti un snob.
- Un snob, da, un snob care acum o jumatate de ora cara pietre in port, un snob care s-a invatat sa culeaga mucuri de tigari de pe jos, un snob care curata cartofi!"


O piesă mai puțin cunoscută a lui Sebastian, neterminată dar completă într-un fel ciudat. Este vorba de trei oameni (europeni) rămași fără voia lor într-o țară din America de Sud aprinsă brusc de un război civil. Cei trei străini devin prieteni și se sprijină reciproc în acea lume devenită ostilă lor, în acea lume în care convențiile sociale s-au răsturnat total și un bancher milionar este tratat de toți ca un cerșetor; odată cu prietenia aceasta neprevăzută cei trei descoperă lucruri nebănuite despre ei înșiși, se schimbă treptat și nu în mod negativ. Întrebarea este daca vor putea păstra schimbarea aceasta și după ce se vor întoarce acasă...

Sebastian a apucat să scrie doar două acte din cele trei planificate inițial, piesa se termină suspendată într-un moment de speranță luminoasă ceea ce o face cea mai optimistă piesă a lui Sebastian fără să apară neterminată unui spectator ce nu cunoaște povestea scrierii ei.

Mihail Sebastian - Insula
Durata: 64 minute
Distribuție: Dana Dogaru, Adrian Pintea, George Constantin, Ștefan Mihăilescu Brăila, Tamara Buciuceanu Botez, Radu Panamarenco, Ana Cionte
Regie: Dan Puican

Dec 1, 2009

Revizorul de Gogol


"Doamne, ajuta-ma sa trec si de hopul asta si iti aprind o lumanare cum nu s-a mai vazut, cate 3 puduri de ceara sa dea fiecare negustor."

Comedie - aproape farsă bufă- despre sosirea într-un orășel de provincie a unui escroc scăpătat care are norocul să fie confundat cu un inspector din capitală. Urmează spectacolul umilințelor autorităților locale în fața micului terchea-berchea, lingușeli și șpăgi duioase precum și alunecarea în grandomanie a micului escroc care are totuși prezența de spirit să plece la timp înainte de a fi descoperit.

Teatru Radiofonic - N.V. Gogol - Revizorul
Durata: 110 minute
Distribuție: Radu Beligan, Grigore Vasiliu Birlic, Marcel Anghelescu, Alexandru Giugaru
Regie: Sică Alexandrescu

Nov 30, 2009

Nouasprezece trandafiri de Mircea Eliade


"Cand ma gandesc sa scriu teatru parca vad un zid alb, ca de zapada, de nepatruns care imi pune stavila..."

Dramatizare a unui mini-roman de Mircea Eliade, piesa 19 trandafiri vorbește despre un scriitor care a avut o revelație în tinerețe, a uitat-o complet după aceea și în final a regăsit-o peste zeci de ani cu ajutorul unor actori, despre trecerea "dincolo", despre teatru ca mijloc de coborâre a sacrului în profan.
Cea mai interesantă idee din piesă: poți sa ai o revelație a absolutului și să o uiți complet, să treci pe lângă sacru, să îl recunoști o secundă și apoi să fii inghițit de viața profană și fără semnificații ca de o mlaștină.

Mircea Eliade - Nouasprezece trandafiri
Durata: 79 minute
Distribuție: Florian Pittiș, Mircea Albulescu, Irina Movilă, Andreea Macelaru, Mihai Dinvale, Dan Condurache
Regie: Cristian Munteanu