Pages

Showing posts with label Carlo Goldoni. Show all posts
Showing posts with label Carlo Goldoni. Show all posts

Dec 13, 2014

Îndrăgostiții de Carlo Goldoni (1956)

"- Râzi cât poftești, dar veselia dumitale într-o asemenea situație dovedește ori drgoste puțină ori, iartă-mă, minte puțină! - Da, sunt o nebună! Nu știai? - Nu, domnișoară, poți să fii înțeleaptă când vrei. - Da, doar că de data asta sunt nebună, spune-o deschis! - Dacă nu o spune el, o spun eu! Ai merita să fugă toți de tine." Regie: Val Moldoveanu Distribuție: Carmen Stănescu, Nineta Gusti, Ion Lucian, Coti Hociung, Nicolae Brancomir, Dem Savu, Gheorghe Trestianu, Tudorel Popa

Sep 21, 2010

Evantaiul de Carlo Goldoni

"- Dă-mi să văd evantaiul!
- Ce evantai?
- Ce ți-a dat senior Evaristo!
- Nu mi-a dat nimic.
- Ți-am mai spus-o, hangiule!
- Nu așa trebuie să te porți cu fetele cinstite.
- Eu, eu am dreptul să știu.
- Ia-o din loc și, dacă te mai apropii de mine, îți dau cu furca de tors în cap!"


Dramaturgi ca Molière, Goldoni, Shakespeare sau Lope de Vega scriau pentru un public foarte divers, scriau piese care trebuiau să placă și regilor dar și spectatorilor de mahala. A scrie teatru pentru o trupă ambulantă este poate cea mai bună școală de teatru. Scenele lor nu aveau decoruri, totul era stilizat la maxim și atunci toată fascinația piesei venea din replicile în sine. Trebuia să scrii concis și palpitant, trebuia să ții pe loc un public neliniștit și incult, trebuia să îi țintuiești cu intrigile tale, să îi amuțești pur și simplu pentru că publicul de acum câteva secole putea huidui foarte ușor. La școala asta dură a publicului incult s-a format Shakespeare și i-a prins foarte bine. Noi azi vedem în Shakespeare un semn de mare cultură (ceea ce și este) dar uităm că la piesele lui veneau mahalalele Londrei și oamenii aceia erau țintuiți de replicile din Hamlet la fel cum suntem noi azi.

Goldoni este un autor jucat prea puțin azi pe scenele noastre pentru că regizorii nu găsesc destul subtext interpretabil în piesele sale deși textele sale abundă de subtexte mai mult decât la Molière de pildă - doar că nu sunt politice. Goldoni este un maestru al psihologiei umane. În piesele lui nu găsim mesaje politice sau sociale, ci doar mult umanism și mereu o poveste. Personaje diferite, cu temperamente contradictorii, oamenii vii care suferă și aleargă pentru a-și împlini povestea de iubire. Evantaiul este o astfel de poveste despre oameni isteți și îndrăgostiți, despre o încurcătură cu un evantai dăruit cadou unei fete dar care ajunge în alte mâini, despre agonia și fericirea așteptării.


Durata: 78 minute
Distribuție: Damian Crâşmaru, Tanţi Cocea, Rodica Suciu-Stroescu, Ion Lucian, Nicolae Brancomir, Coca Andronescu, Nineta Gusti, Dumitru Rucăreanu, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Nicolae Enache, Dem Savu, Mihai Stoenescu
Regie: Paul Stratilat
Înregistrare din anul 1962

Apr 7, 2010

Carlo Goldoni - Fata cinstita

"Îl vreau pe Pasqualino al meu și nu pe marchiz, el mi se potrivește. Nu visez la mărire, nu sunt din alea care ar face orice ca să se ajungă. Titlurile nu-ți dau de mâncare. De câte ori nu se vede câte o nobilă din astea dând fuga cu câte o legăturică sub pulpană și cu câte un sfert de mălai într-o basma. Or fi și din alea care dau de noroc și din sărace ajung bogate dar pe urmă toți din casă se uită la ele ca la dracu, soacra nu le poate vedea în ochi, cumnatele se ceartă cu ele, slugile le iau în râs, bărbații se scârbesc și doamna își blestemă boneta din cap și pe ăl care i-a dat-o."

Fata cinstită este o altă comedie de Goldoni care are în centru un personaj isteț feminin, la fel cum era și Hangița. Bettina este o fată tânără și săracă ce are doi pretendenți la mâna sa: Pasqualino, un băiat sărac și fără căpătâi, și un marchiz mai batrâior. Bettina îl preferă pe Pasqualino și face tot ce poate să scape de marchiz mai ales că acesta din urmă nici nu se știe ce intenții are cu căsătoria, este probabil să o vrea pe Bettina doar pentru o distracție temporară.

Bettina este un personaj cu niște principii morale foarte ferme, nu doar că îl alungă pe marchiz și își bate joc de el cum poate, dar nici măcar pe Pasqualino nu îl lasă să o viziteze în casă pentru că Bettina nu suportă să își audă bârfe. Este o fată foarte puternică ce rezistă tentațiilor, șantajelor și presiunii tuturor, inclusiv a rudelor apropiate, inclusiv a propriilor sentimente. Pur și simplu nu se lasă doborâtă de nimeni, nu cedează nimic din ceea ce percepe ea a fi cinstea și corectitudinea la o fată iar la final ea câștigă totul.

Ce este remarcabil la piesa asta este totuși filonul comic autentic, Bettina, deși încăpățânată în dreptatea ei, nu este rigidă sau plictisitoare, situațiile în care intră ea sunt comice și chiar și cinstea ei obsesivă este comică adeseori. Dorința ei de cinste este dreaptă în ochii lui Goldoni dar modul cum alege ea să își apere această cinste certându-se cu toți este inevitabil comic și naiv.


Durata: 98 minute
Distribuție: Virginia Mirea, Stela Popescu, Alexandru Repan, Ștefan Mihăilescu Brăila, Radu Panamarenco, Dorina Lazăr, Daniel Tomescu, Șerban Celea, Horia Căciulescu, Dem Savu, Candid Stoica
Regie: Dan Puican

Dec 6, 2009

Hangita de Carlo Goldoni


"Numai ca nu-i de ajuns sa vrea dumnealui sa se insoare cu mine, ar mai trebui ceva: sa vreau si eu. Daca m-as fi maritat cu toti cei care m-au cerut, as fi avut acum o droaie de barbati."

Goldoni, ca și Molière, s-a inspirat mult din Comedia dell Arte dar a și depășit-o în același timp. Comedia Hangița este o piesă originală mai ales prin tema sa: lipsește servitorul isteț omniprezent în obișnuitele comedii populare, în locul lui avem o femeie - și ea oarecum servitoare prin poziția ei socială dar la fel de inteligentă și vicleană, ea este personajul principal, ea singură manipulează personajele și destinele lor, servitoare dar și păpușar, isteață dar și cuminte, hangița lui Goldoni este un personaj unic și surprinzător de original pentru vremea în care a fost creat.

Carlo Goldoni-Hangita
Durata: 82 min
Distribuție: Dana Dogaru, Virgil Ogășanu, Alexandru Repan, Dem Rădulescu, Cornel Vulpe,Stela Popescu, Rodica Mandache
Regie: Dan Puican