Pages

Apr 10, 2020

Totul de Ingeborg Bachmann

“Toate aceste instituții lamentabile pe care nu le mai poți ataca, pe care de fapt nimeni nu le atacă vreodată, aceste altare pe care adusesem jertfe, dar pe care nu eram dispus să îmi văd copilul aducând jertfe. De unde și până unde era el obligat s-o facă? Nu el organizase lumea, nu el pricinuise avariile ei. De ce să se instaleze în ea? Apelam la Oficiul populației, la școli și cazărmi strigând: dați-i o șansă!”
Orice părinte speră că lumea în care vor trăi copiii săi va fi mai bună decât cea în care a trăit el. Uneori lumea asta chiar devine mai bună, dar numai gradual, nu radical și vizibil. Monologul de față este despre dorința nebunească a unui tată ca lumea chiar să se schimbe radical de la nașterea fiului său. Un experiment pedagogic eșuat parțial dar care va genera un munte de speranță mai departe.

Interpretează George Vișan
Proiect al atelierului de teatru radiofonic
Piesa poate fi descărcată și distribuită mai departe cu menționarea sursei.