Pages

Showing posts with label Ibsen. Show all posts
Showing posts with label Ibsen. Show all posts

Mar 25, 2011

Rața sălbatică de Henrik Ibsen

"El, vînătorul de urşi, umblă prin pod, pe întuneric, şi vînează iepuri de casă !. .. Nu există în toată lumea un vînător mai fericit decît bătrînul în luptă cu toate boarfele de prin pod. Cei patru-cinci pomi de Crăciun, uscaţi, puşi acolo, reprezintă pentru el întreaga pădure, mare şi proaspătă, de la Hoydal. Cocoşul şi găinile care dorm pe crengile brazilor sînt păsări sălbatice de codru; iar iepurii de casă, care ţopăie de colo pînă colo prin pod, sînt urşii pe care îi atacă el, bătrînul sprinten, deprins să trăiască în aer liber."

 Un om a cărui viață a fost fixată de la început de alții. Fără calități speciale sau talente, Hjalmar a fost împins de la spate să se însoare cu o fostă slujnică a boierului local, apoi curând i s-a născut o fetiță care nu era a lui - dar el nici nu bănuia asta, apoi încurajat să se apuce de arta fotografiei și în tot acest timp el trăia pe banii boierului fără să se întrebe de ce era el sponzorizat de un om atât de rece și distant. Era un împrumut, credea el, urma să restituie totul cândva, Hjalmar era liniștit. Până când într-o zi când află din întâmplare că copilul nu era al lui și căsătoria lui fusese doar un paravan. În ziua aceea groaznică Hjalmar înțelege cât de disprețuit a fost el de toți până acum, cât de copil l-au crezut toți, cum l-au dus de mână și au profitat de încrederea lui. Singura lui greșeală a fost că avea încredere în oameni dar pentru asta a primit doar dispreț și priviri ironice. Nu chestiunea înșelăciunii sentimentale îl roade atât de tare cât ideea că a trăit toată viața o minciună și că nimeni nu l-a luat în serios. Credea că are talent, aștepta să inventeze ceva, le spunea tuturor asta iar ei se uitau la el și nu vedeau decât o nulitate. Pentru că da, Hjalmar chiar nu avea nici un talent dar chiar și un om lipsit de talent și absolut banal are totuși dreptul să fie tratat ca un adult. Nimeni nu s-a așteptat ca bunul, blândul Hjalmar să nu îi ierte pentru păcatul lor, nimeni n-a crezut că el ar putea avea și caracter de parcă talentul ar fi avut vreo legătură cu forța morală.
Durata: 75 minute
Distribuție: Ana Ciontea, Constantin Codrescu, Dan Aştilean, Răzvan Ionescu, Constantin Dinulescu, Sorin Gheorghiu, Valeria Seciu
Regie: Titel Constantinescu

 
  Durata: 82 minute
Distribuție:Mihai Constantin, Alexandru Bindea, Mircea Albulescu, Virgil Ogasanu, Liliana Pana, Ioana Calota, Dan Astilean, Catalin Panaite, Felicia Pinte, Vasile Toma, Gheorghe Pufulete, Sorin Gheorghiu
Regia artistica: Gavriil Pinte Înregistrare din anul 2006

Jun 7, 2010

Henrik Ibsen - Nora

"HELMER : O, asta-i revoltător, trădezi îndatoririle cele mai sfinte.
NORA : Ce înţelegi prin îndatoririle cele mai sfinte?
HELMER : E trist că trebuie să ţi le spun eu. Nu sînt acelea faţă de soţ şi de copii?
NORA : Mai am şi altele, tot atît de sfinte.
HELMER : Nu mai ai. Care altele ar mai putea fi?
NORA :îndatoririle faţă de mine însămi.
HELMER : Mai înainte de toate, eşti soţie şi mamă.
NORA : Nu mai cred în asta. Mai înainte de toate sînt om, întocmai ca şi tine, sau cel puţin trebuie să încerc să fiu. Ştiu bine că cei mai mulţi îţi vor da dreptate ţie, Torvald, pentru că aşa scrie şi în cărţi. Dar eu nu mai vreau să ţin socoteală de ce spun cei mai mulţi şi de ce scrie în cărţi. Trebuie să gîndesc singură şi să-mi fac o concepţie personală despre viaţă."


La fel cum publicul Traviatei a urmărit premiera scârbit și indignat pentru că nu puteau trece peste faptul că Violeta era o prostituată, nu puteau să vadă în ea femeia nefericită care iubea, tot astfel publicul Norei s-a indignat pentru că nu putea vedea în Nora o ființă umană nefericită, tot ce au văzut spectatorii de atunci a fost o soție care își părăsea căminul, o mamă care își abandona copiii. Oroare!

Dar Nora era o femeie care fusese tratată toată viața ca o păpușică fără creier, mai întâi de tatăl său, apoi de soțul său, o păpușică răsfățată și ocrotită dar nerecunoscută ca ființă umană cu drepturi și aspirații personale. Multe femei caută azi iluzia unei vieți ușoare ocrotite de un miliardar bătrân, destule femei joacă spectacolul prostiei doar pentru a avea o viață lejeră alături de un bărbat infatuat ce nu ar suporta inteligența lor - dar tocmai de această viață ușoară trăită în lux a fugit Nora. Ea nu a suportat ideea că nu are voie să gândească singură, să muncească, să lupte, să contribuie la fericirea familiei sale.

Nora era o soție tânără ce își iubea soțul foarte tare și tocmai pentru că îl iubea voia neapărat să îl facă fericit, ea singură să îi dăruiască fericirea - așa că Nora se împrumută în cel mai mare secret cu bani ca să îl trimită în vacanță pe soțul ei surmenat de muncă. Banii urma să îi pună la loc cosând lucrușoare mici, brodând, făurind tot felul de fleacuri care o costau multe ore de muncă. Dar Nora nu calculase bine cum va obține banii aceștia, datoria trebuie plătită, ea nu are cu ce și soțul află groaznicul secret. Dar în loc să fie impresionat de sacrificiul ei tainic, soțul este doar nemulțumit că ea singură a muncit și a făcut ceva; gândul independeței soției sale, al răzvrătirii ei, îl nemulțumesște cel mai mult. În acea clipă Nora află adevărul dureros că soțul ei nu o iubea pentru cine era ea ca persoană, ci doar pentru calitatea ei decorativă, drăgălașă, Nora află că nu era pentru soțul ei decât o păpușă. Și atunci pleacă.


Durata: 115 minute
Distributie: Doina Tuțescu, George Măruță, Irina Răchițeanu Șirianu, Ion Manolescu, Vasile Lăzărescu, Maria Voluntaru
Regie: Mihai Zirra
Înregistrare din anul 1954


Durata: 109 minute
Distributie: Valeria Seciu, Victor Rebengiuc, Irina Petrescu, Stefan Radof, Ion Marienscu, Ileana Serban
Regie: Dan Puican
Înregistrare din anul 1984

Jan 13, 2010

Strigoii de Henrik Ibsen

"Eu cred că toți suntem niște strigoi. Nu-i vorba numai de sângele care ne curge în vine, de cele ce moștenim de la mama și tatăl nostru, ci și de ideile lor vechi, moarte, de tot felul de credințe vechi..."

Nu se poate nega că Ibsen este un dramaturg greu de jucat, piesele lui sunt puțin cam plictisitoare pentru gusturile noastre moderne. Conflictul la el se construiește lent, prin acumulare, este mai ales un conflict de idei, explozia este lentă sau uneori nici nu se observă. Sunt piesele unui raisonneur mai ales, conflictul ideilor la Ibsen sacrifică personajele în sensul că le ia carnea de pe ei transformându-i în purtători de idei și valori. La vremea sa Ibsen a provocat multe scandaluri pentru că piesele sale de teatru negau aproape orice idee era la modă în societatea burgheză a secolului 19.

În Strigoii Ibsen încearcă se exprime ideea cum că prejudecățile, ideile fixe, canoanele se transmit din om în om ca și cum ar fi niște strigoi care locuiesc temporar corpurile oamenilor, nu noi fiind acelea care le gândim. Ibsen se referă aici doar la ideile fixe și proaste, nu la gândurile originale sau personale. Piesa este și un atac indirect și contra religiei vremii sale.

În plan dramatic, piesa este despre drama unui fiu și a mamei sale care trebuie să îi mărturisească acestuia ceea ce îi ascunsese toată viața: că tatăl lui era un desfrânat josnic și că fiul îi seamănă oarecum. Mai mult, fiul se va îmbolnăvi din cauza păcatelor tatălui, blestemul transmițându-se ereditar și implacabil ca în tragediile antice.

Durata: 83 min
Distribuție: Irina Răchițeanu Șirianu, Vasile Gheorghiu, Fory Etterley, Stela Popescu, Boris Ciornei
Regie: Elena Negreanu