Nu se poate nega că Ibsen este un dramaturg greu de jucat, piesele lui sunt puțin cam plictisitoare pentru gusturile noastre moderne. Conflictul la el se construiește lent, prin acumulare, este mai ales un conflict de idei, explozia este lentă sau uneori nici nu se observă. Sunt piesele unui raisonneur mai ales, conflictul ideilor la Ibsen sacrifică personajele în sensul că le ia carnea de pe ei transformându-i în purtători de idei și valori. La vremea sa Ibsen a provocat multe scandaluri pentru că piesele sale de teatru negau aproape orice idee era la modă în societatea burgheză a secolului 19.
În Strigoii Ibsen încearcă se exprime ideea cum că prejudecățile, ideile fixe, canoanele se transmit din om în om ca și cum ar fi niște strigoi care locuiesc temporar corpurile oamenilor, nu noi fiind acelea care le gândim. Ibsen se referă aici doar la ideile fixe și proaste, nu la gândurile originale sau personale. Piesa este și un atac indirect și contra religiei vremii sale.
În plan dramatic, piesa este despre drama unui fiu și a mamei sale care trebuie să îi mărturisească acestuia ceea ce îi ascunsese toată viața: că tatăl lui era un desfrânat josnic și că fiul îi seamănă oarecum. Mai mult, fiul se va îmbolnăvi din cauza păcatelor tatălui, blestemul transmițându-se ereditar și implacabil ca în tragediile antice.
Durata: 83 min
Distribuție: Irina Răchițeanu Șirianu, Vasile Gheorghiu, Fory Etterley, Stela Popescu, Boris Ciornei
Regie: Elena Negreanu
No comments:
Post a Comment