Pages

Showing posts with label dramaturgie ruseasca. Show all posts
Showing posts with label dramaturgie ruseasca. Show all posts

Apr 30, 2013

Lupii și oile de Alexandr Nicolaevici Ostrovski 1971

"- Singur ai ticluit scrisoarea? 
- Aș, de unde? Nepotul. Toți credeau că băiatul nu va fi bun la nimic. N-a vrut să învețe, de-abia știe carte. L-am dat ajutor pe lângă inginerul hotarnic și dintr-o dată își descoperă așa talent, orice i-ai da îți face punct cu punct. 
- Are să te vâre în mare bucluc cu talentul ăsta."

 În viziunea lui Ostrovski, societatea rusească de la începutul secolului XX se împărțea în lupi și oi, sau prădători și prădați. Personajul principal al piesei sale, o moșiereasă bogată, pare a face parte din tabăra lupilor la început, ea deține puterea și banii, are de gând să contracteze o căsătorie avantajoasă și totul merge conform planului. Dar când un necunoscut apare pe neașteptate în viața ei, raportul de putere se schimbă și ea devine mielul care va fi sacrificat pentru dorința altora de putere. Durata: 104 minute
Distribuție: Maria Filotti, Florin Vasiliu, Cella Dima, Marieta Deculescu, Vladimir Maximilian, Niki Atanasiu, Alexandru Giugaru, Sandu Sticlaru, Paul Mateescu Socrat, Ion Cosma, Carol Cron, Ernest Maftei, Petre Laurențiu, Tiberiu Simionescu
Regie: Constantin Moruzan

Nov 23, 2010

Unchiul Vania de Cehov (1952)

"O,da, eram o personalitate luminoasă care nu lumina pe nimeni. Am fost o personalitate luminoasă! Altă glumă mai usturătoare nici nu mi s-ar putea spune. Am patruzeci și șapte de ani. (...) Nu dorm nopți de-a rândul de ciudă și mânie gândind ce prostește mi-am pierdut timpul, când aș fi putut avea tot ce nu-mi mai îngăduie acum bătrânețea să am!" Un om ajuns la 47 de ani are viziunea terifiantă a vieții sale lipsite de sens. A trăit pentru alții toată viața, și-a jertfit tinerețea pentru binele cumnatului său pe care îl credea un savant iar acum stă față în față cu nulitatea idolului său. O prăpastie se cască la picioarele sale, tot ce a făcut el a fost inutil, conștiința stupidității vieții sale îl copleșește, nu știe exact ce să facă, să se sinucidă sau să ucidă dar ceva trebuie făcut. Nu poate lăsa farsa asta să treacă în liniște mai departe. În plan secund se desfășoară o poveste crudă de dragoste cu doi oameni egoiști și un biet suflet de fată urâțică care speră totuși să fie și ea observată într-o zi de omul pe care îl iubește în taină. Dar sărmana fată nu poate concura cu farmecul unei doamne elegante venite de la oraș și destinul ei este zdrobit imediat fără apel exact ca și cel al unchiului său. Durata: 114 minute Distribuție: Nicolae Bălțățeanu, Elvia Godeanu, Clody Berthola, Lili Popovici, Alexandru Critico, Emil Botta, Grigore Vasiliu Birlic, Leontina Ioanid, Dobre Ene, Armand Stambuliu, Sorin Balaban Regia artistică: Radu Beligan si Titi Acs Înregistrare din 1952

Oct 21, 2010

Măscăriciul după A. P. Cehov

"- Atunci am înțeles că eu nu eram pentru ea decât un măscărici.
- E vremea să mergem acasă, Nikolai Vasilievici...
- Atunci am înțeles, Nikitușka, publicul mă iubea, cumpăra fotografia mea, flori, autografe, dar eu rămâneam pentru dânșii un străin, o paiață, o femeie de stradă."


Un actor bătrân și hârșit în ale scenei rămâne singur în teatru după ce luminile s-au stins și au plecat toți acasă. Singur pe scenă își amintește momentele sale de glorie actoricească și de mizerie umană. Apare și un sufleur pe acolo care intră în jocul amintirilor și împreună cei doi dau un spectacol pentru ei înșiși. Spectacol amar și comic totodată despre viața chinuită a actorilor pe care toți îi admiră ca artiști dar nimeni nu vrea să aibă de a face cu ei ca oameni în afara scenei.

Spectacolul este după Cehov pentru că se bazează pe piesa acestuia Cântecul lebedei, dar textul piesei conține atât de multă improvizație încât s-ar putea spune că este de fapt 50% Cehov și 50% Horațiu Mălăele. Piesa aceasta se joacă încă și azi la teatrul Bulandra, cine vrea să meargă să o vadă nu va regreta.

Durata:59 minute
Distribuție: Horaţiu Mălăele şi Nicolae Urs
Regie: Dan Puican
Înregistrare din 2009

Sep 27, 2010

Căsătoria de Nikolai Vasilievici Gogol

"- Ah, ce m-ai speriat! Ai spart oglinda și încă pe asta în care nu se vedea nici un fir de păr alb.
- Va să zică ți-ai pus în gând să te însori și te ascunzi de mine.
- Fleacuri, nici nu-mi trece prin minte să mă însor."


Podkoliosin este un funcționar din Rusia imperială ajuns flăcău tomnatec, un om moale, visător și mai ales leneș. Parcă s-ar însura și el, mai ales că toți îl bat la cap cu asta, dar parcă e prea mare efortul. În abstract căsătoria i se pare realizabilă, în concret însă, Podkoliosin nu e în stare să facă nici măcar primul pas, pînă la trăsură. Fiind un om comod, orice schimbare a felului său de viață îl înspăimântă și preferă să viseze ceasuri întregi pe divan cam cum ar arăta viața lui de om căsătorit.

Podkoliosin are însă norocul de un prieten descurcăreț care este îngrozit când vede pețitoarea în casa lui Podkoliosin: baba asta l-a însurat pe el și l-a nenorocit pe viață, nu o poate lăsa să îi nenorocească și prietenul, așa că va lua el asupra sa toate formalitățile procesului. Dar un bărbat nu știe cum se fac lucrurile astea, țipă pețitoarea și se pare că are dreptate pentru că Podkoliosin, ajuns în ajunul nunții, se panichează foarte tare când rămâne singur și fuge pe fereastră. Este probabil că un om așa de sucit ca Podkoliosin n-ar fi putut fi însurat nici măcar de pețitoare, dar nu vom afla asta niciodată pentru că șansa a fost ratată de prietenul său pețitor amator binevoitor.


Durata: 56 minute
Distribuţie: Ninetta Gusti, Nataşa Alexandra, Sonia Cluceru, Florin Scărlătescu, Ion Finteşteanu, Radu Beligan
Regia artistică: Paul Stratilat
Înregistrare din 1952

Aug 27, 2010

Gogol - Jurnalul unui nebun

"Mai întâi am anunțat-o pe Mavra cine sunt eu. Când a auzit ca în fața ei stă regele Spaniei, mai întâi a pocnit din palme aproape să moară de spaimă. E o proastă. Ea nu-l văzuse niciodată pe regele Spaniei. Eu m-am străduit totuși să o liniștesc și am căutat să o conving în cuvinte blajine de bunăvoința mea spunându-i că nu mă supăr deloc că uneori îmi curăța rău cizmele. Așa-s oamenii de rând, nu le poți vorbi despre lucruri înalte."

Jurnalul unui nebun este o nuvelă de Gogol care, datorită structurii sale monologice, a fost montată adeseori ca piesă de sine stătătoare de mai mulți regizori; are tot ceea ce îi trebuie unui monolog pentru a captiva auditoriul, schimbări de situație, dialoguri imaginare și, cel mai important, un narator care înnebunește sub ochii noștri.

Noi nu putem ști ce se întâmplă decât din relatarea acestui om care stă în fața noastră, el ne povestește totul dar tot el își pierde vizibil facultățile mentale și povestea lui devine tot mai haotică dar, pentru că nu avem altă sursă mai credibilă de informație, îl urmărim în continuare pe el și încercăm să găsim o logică în nebunia lui, o ordine în haos. Care haos de fapt nu există pentru că oamenii nu înnebunesc brusc în toate modurile posibile, ci își pierd doar una din direcțiile minții, celelalte rămânând la fel. O lecție de logică în nebunie ne oferă Gogol aici împreună cu actorul Răzvan Ionescu care face un tur de forță interpretând acest rol, ținându-ne paralizați timp de o oră cu poveștile și mai ales cu visurile sale.


Durata: 67 minute
Distribuție: Răzvan Ionescu
Regie: Felix Alexa

Aug 21, 2010

Cehov - Cerere in casatorie

"Dar nici sa nu ma insor nu se poate. Pai, intai si intai, am si eu o varsta, nu? 35 de ani, o varsta cum s-ar zice critica; in al doilea rand am si eu nevoie de o viata asezata, mai tihnita, pentru ca sunt bolnav, am intr-una palpitatii si-s totdeauna grozav de agitat."

Sceneta aceasta este inversul Ursului de acelasi Cehov: daca in Ursul doi oameni se urau cu patima si ajungeau la casatorie, aici avem un tanar care incearca sa o ceara in casatorie pe aleasa sa dar totul sfarsteste intr-o cearta oribila.

Viata la tara in Rusia imperiala era monotona si lipsita de distractii iar pentru un tanar care voia sa se insoare ea oferea o disperanta lipsa de optiuni. Tanarul din aceasta sceneta pur si simplu nu are cu cine sa se insoare in afara de vecina sa de mosie - e tanara si e femeie, atat ajunge. Si pentru ca nu exista optiuni, se convinge si singur ca ea trebuie sa fie sotia lui, ca ea are calitatile necesare... Dar minciuna lui nu il convinge nici macar pe el pentru ca in chiar scena cererii in casatorie fata ii gaseste o mie de cusururi si de contradictii, il chinuieste si se cearta cu el aproape sa il ia la bataie. Este doar inceputul fericirii conjugale dupa cum ii sfatuieste batranul tata, certurile astea timide anunta uraganele de mai tarziu cand vor fi deja casatoriti.


Durata: 22 minute
Distribuție: Virgil Ogășanu, George Constantin,Virginia Mirea
Regie: Dan Puican

Aug 17, 2010

Cehov - Ursul

"- Dați-mi banii și plec.
- V-am mai spus odată, așteptați până poimâine.
- Și eu v-am mai spus odată: am nevoie de bani azi și nu poimâine.
- Dar ce pot să fac dacă nu am bani?
- Așadar nu mi-i dați?
- Nu!
- Ei, în cazul ăsta stau aici până îmi plătiți. Îmi plătiți poimâine, stau așa până poimâine. Nici nu mă urnesc din loc."


Doi oameni căpoși, o tânără văduvă și un moșier înglodat în datorii, se întâlnesc în circumstanțe potrivnice. Tânăra văduvă îi datorează bani irascibilului moșier și nu vrea sau nu are cum să îi plătească imediat. Omul este încăpățânat și misogin așa că refuzul ei îl aduce într-o stare de furie de nedescris și toate frustrările adunate de el împotriva femeilor izbucnesc deodată. Femeile sunt plângăcioase, mincinoase, prefăcute și mai ales infidele.
Tânăra văduvă izbucnește și ea cu injurii la adresa bărbaților, ei sunt cei infideli și insensibili, ei sunt cauza tuturor relelor. Dar cum cei doi nu sunt genul meditativ, mica lor dispută escaladează într-o ceartă cu țipete care duce direct la duel. Stăpâna casei vrea să se bată în duel cu oaspetele nepoftit și el acceptă cu plăcere. Sunt gata gata să tragă când...moșierul observă șocat cât de mult se aseamănă ei doi, cât de bine se potrivesc în gândire și mai ales cât de frumoasă e tânăra văduvă. Impulsiv, o va cere în căsătorie. Ce va răspunde ea unei cereri atât de spontane?


Durata: 34 minute
Distribuţie: Cella Dima, Aurel Munteanu, Costache Antoniu, Sorin Balaban
Regia artistică: Moni Ghelerter
Înregistrare din 1954


Durata: 24 minute
Distributie: George Constantin, Dana Dogaru, Mitica Popescu
Regie: Dan Puican

Jun 29, 2010

Arkadi Arkanov - O nunta de pomina

"- Ai vazut bunicul? Vrea sa se produca la televiziune.
- Trebuie sa aveti grija cu el, sa nu spuna una boacana. Trebuie sa va ganditi din timp la tot ce o sa spuneti, eu m-am si gandit ce o sa spun: intai va felicit, va dau florile, si pe urma dau citire angajamentului din partea colectivului fabricii. Colectivul nostru se angajeaza sa se bucure din toata inima de succesele tovarasilor obtinute in viata personala."


În Rusia comunistă exista, ca și în România, un cult exagerat al televiziunii pentru că ce era rar era prețuit. De aceea când doi tineri sovietici află că nunta lor va fi televizată, cerul le cade în cap de bucurie. Însă bucuria asta se spulberă repede pentru că o nuntă televizată nu mai poate fi o nuntă normală așa cum o visau ei: regizorul e un artist și are viziuni revoluționare, le modifică casa și dă indicații prețioase, bunicul vrea să cânte dar e total neprezentabil, mama plânge într-una, de altfel mai multe rude nu sunt prezentabile și trebuie gonite cumva de la nuntă, colegii de serviciu vin țepeni cu discursuri mobilizatoare, totul e atât de nefiresc încât regizorul decide să înlocuiască treptat rudele cu actori angajați să le joace rolul; tot înlocuind și înlocuind, regizorul ajunge finalmente și la mire - dacă punem un actor și în locul lui? Oare ce o să se întâmple?


Înregistrare din 1968
Durata: 57 minute
Distribuţie: tamara Buciuceanu Botez, Dem Rădulescu, Mariana Mihuţ, N. Neamţu Ottonel, Dumitru Furdui, Eugenia Popovici, Carol Kron, Gheorghe Oprina
Regia artistică: Ion Vova

Jun 25, 2010

N. V. Gogol - Scene din viata lumii mari

"Orice s-ar spune, nu exista în Rusia un tânăr care sa nu își caute o logodnică bogată. Fiecare vrea să își rezolve situația pe socoteala nevestei."

Trei scenete nepublicate de Gogol, gasite în manuscrisele sale, trei scenete ce ar fi trebuit să facă parte dintr-o lucrare dramatică mai amplă dar au rămas nefolosite, trei scene din viața lumii mari (adică protipendada rusească, high-life) care deschid o fereastră nebănuită spre o lume ciudată, rigidă și absurdă, amar de comică dar și inofensivă într-un fel, trei mici bijuterii dramatice marca Gogol.


Durata: 76 minute
Distribuție: Tamara Buciuceanu, Cristina Stamate, Damian Crâsmaru, Matei Alexandru, Valentin Uritescu, Petre Lupu, Alex. Bindea, Viorel Baltag, Vasile Muraru, Sorin Ionescu
Regia artistica: Ion Vova

May 23, 2010

Livada cu vișini de Cehov

"Dulapul a fost făcut exact acum o sută de ani. Ce spui? Am putea să-i serbăm jubileul! Fără îndoială, e un lucru neînsuflețit, totuși, oricum ar fi, e un dulap de cărți. (...) Dulap scump și stimat! Salut existența ta, care de 100 de ani e destinată idealului luminos al binelui și dreptății! Chemarea ta tăcută pentru o muncă rodnică n-a slăbit de-a lungul unui veac întreg... "

Livada cu vișini este piesa cel mai greu de povestit din toată dramaturgia lui Cehov. La prima vedere nu se întâmplă nimic acolo: o moșiereasă se întoarce de la Paris la moșie, găsește o lume mică, prieteni vechi, multă paragină și mucegai, dar mai ales anumite amintiri pe care voia să le evite. Apoi moșia se vinde la licitație, Ranevskaia suferă dar de fapt se simte eliberată de tot trecutul ei și se reîntoarce la Paris la un om care nu o iubește dar care o stoarce de bani. În clipa plecării și-a rupt tot trecutul, nu va mai avea la ce să se întoarcă vreodată, dar ea, cu o frenezie nervoasă, pare grăbită să plece odată, să se termine totul mai repede. În urma ei rămâne o superbă livadă de vișini care cade sub topoarele noului proprietar.

Cehov nu lucrează cu simboluri detectabile așa cum ar lucra să zicem un poet obișnuit: marea este simbolul infinitului, albul pentru puritate, în fine, simboluri care sar în ochi și pot fi decriptate de cel mai leneș elev. La Cehov nu găsim simboluri, el nu ne scoate ochii cu nimic, situația în sine este simbolică dar când totul e un simbol atunci nimic nu mai este. Situațiile din Livada cu vișini sunt foarte banale dar și puternice în același timp, încercăm mai mult dintr-un reflex de criptografi să găsim semnificația, ne agățăm de interpretările de până acum (interpretarea politică e cea mai lejeră, clasa nobililor decade, se scufundă, vine Lopahin care reprezintă burghezia puternică, triumfătoare, Cehov a fost un vizionar politic etc - deși nu apare nici un proletar pe acolo) dar Cehov e prea complex pentru o interpretare liniară.

Piesa se petrece ca prin ceață, un văl fin de trecut acoperă totul sub un cer plumburiu care nu lasă loc pentru fericire. Toți sunt apăsați și neliniștiți, fiecare are alte probleme, nimeni nu îl ascultă pe celălalt, toți se strâng în jurul Ranevskăi să o distreze (așa cum făceau altădată personajele din Pescărușul când o înconjurau pe Arkadina cu admirația lor sufocantă), debitează enormități, se enervează, toți trăiesc aiurea dar nu par să își dea seama de asta. Singur valetul Firs la final exprimă acest gând nerostit: viața lui a fost fără sens, nu a făcut nimic util și toți l-au uitat înăuntru în conacul închis. Un târâie-brâu.


Durata:84 minute
Distribuție: Gina Patrichi, George Constantin, Mircea Albulescu, Ion Caramitru, Mariana Mihut, Mariana Buruiana, Dana Dogaru, Mitica Popescu, Mihai Fotino, Ileana Stana Ionescu, N. Luchian Botez
Regie: Dan Puican
Înregistrare din anul 1983

May 13, 2010

Batrana doamna in rolul sotiei lui Dostoievski de Edvard Radzinski

"Râzi, râzi, bătrâno, pentru că treci totul prin rațiune, dar rațiunea e moartea credinței. Încearcă să mă crezi cu inima..."

O piesă care îi va încânta pe fanii lui Dostoievski, o reverență făcută de Radzinski către marele scriitor rus. Într-un sanatoriu de bătrâni, o actriță și un personaj ciudat care se crede chiar Dostoievski încep să citească scrisorile și jurnalele Annei Dostoievskaia și ale lui Dostoievski însuși. Citindu-le, ei le interpretează și le amestecă cu propria experiență, propriile trăiri. Cei doi au și ei o poveste, ascund anumite secrete amare dar interpretarea vieții lui Dostoievski și a soției sale îi purifică cumva și îi face să fie mai sinceri cu ei înșiși.


Durata: 99 minute
Distribuție: Gina Patrichi, George Constantin, Sorin Gheorghiu
Regie: Dan Puican

Apr 17, 2010

Lermontov - chipuri din trecut

"Am luat-o pe Vera pentru că are o fire bună, potolită și se cade să-mi iubesc soția însă fără fleacuri sentimentale..."

Un prinț rus se căsătorește cu o tânără fată și nu știe să își arate iubirea altfel decât dăruindu-i coliere și bijuterii. Iar ea, deși s-a măritat cu el pentru bani, nu este fericită pentru că și-a trădat fostul logodnic, pe Iuri. Iuri este un fiu de moșier scăpătat, nu are avere dar are o educație și idealuri, umblă de colo colo acuzând lumea, întinzând degetul moralizator spre toți și mai ales spre fosta lui iubită măritată din interes. Piesa în sine nu este prea grozavă, acțiunea e haotică și dezlânată, conflictul nu are o explozie clarificatoare, dar totuși piesa aceasta rămâne interesantă prin colțișorul de Rusie provincială și bigotă pe care ni-l dezvăluie parțial, o Rusie în care oamenii idealiști ca Iuri se sting în tăcere fără nici un prieten care să îi înțeleagă.

Iuri este un alter ego al lui Lermontov și tot ca și el va muri in duel. Este ciudat dar Lermontov a scris mult despre dueluri, multe din personajele lui mureau în duel, și cum toate personajele lui principale masculine erau chipurile lui multiplicate literar, este ca și cum Lermontov s-a ucis pe sine de mai multe ori în opera literară înainte să moară în viața reală.


Mihail Lermontov-Chipuri din trecut
Durata: 45 minute
Distribuție: Victoria Mierlescu, Magda Popovici, Constantin Brezeanu, Ica Matache, Ion Lemnaru, Matei Alexandru, Boris Petroff, Mihai Niculescu, Rodica Sanda Ţuţuianu, Ruxandra Sireteanu, Papil Panduru
Regie: Titel Constantinescu

Mar 5, 2010

Fata fara zestre de Aleksandr Ostrovski

"- Mult timp m-ai așteptat?
- Pentru ce vrei să știi asta?
- Nu din curiozitate, ci așa, din considerente pur teoretice. Aș vrea să știu în cât timp o femeie uită pe bărbatul iubit cu patimă. A doua zi după ce s-a despărțit de el? Peste o săptamână? Ori peste o lună?"


O fată fără zestre într-un oraș de provincie din Rusia imperială. Cine s-ar însura cu ea așa, fără bani? Doar că fata este nobilă și educată, strălucește prin cultura ei în mediul provincial așa că se găsește totuși cineva. Dar ea nu îl iubește pe acel cineva, ea nu simte că i se face o favoare prin căsătoria asta așa cum îi atrage atenția prudenta ei mamă.

Când ești săracă să mai ai și pretenții la fericire? Și, ca să agraveze lucrurile, în oraș se întoarce fostul ei logodnic, singurul om pentru care ea simțise ceva vreodată, sigurul om pentru care mai simte ceva încă. Doar că omul idealizat de ea atunci s-a schimbat radical și acum chiar și el o vede ca pe o marfă de vânzare. Îi propune să fugă cu el. Ce va face ea acum? Va fugi cu omul idealizat care o disprețuiește subtil? Sau se va lăsa cumpărată într-o căsătorie fără dragoste de un om care o admiră dar pentru care ea nu simte decât dispreț?

A.N.Ostrovski-Fata fara zestre
Durata: 86 minute
Distribuție: Silvia Dumitrescu Timică, Clody Bertola, George Calboreanu, Nicolae Bălănescu ,Emil Botta, Geo Barton, Tanți Benescu Munteanu, Grigore Vasiliu Birlic, Ion Ulmeni, Mircea Cojan, Gheorghe Soare
Regie: Radu Beligan și Mihai Zirra

Feb 15, 2010

Pescarusul de Anton Pavlovici Cehov

"Sunt un pescăruș. Nu, nu e asta... Eu sunt actriță...Da! Și el e aici! Da, da.. nu face nimic.. El nu credea în teatru, râdea de visurile mele, și încetul cu încetul n-am mai crezut nici eu și mi-am pierdut curajul. (...)Acum știu, înțeleg, Costea, că în ceea ce facem noi, ori că am juca pe scenă, ori că am scrie, principalul nu e gloria, nu e strălucirea, nu e ceea ce visam eu, ci puterea noastră de a îndura."

În Pescărușul, la un nivel formal, avem o luptă între generații: pe de o parte tânărul scriitor Treplev și tânăra actriță Zarecinaia, pe de alta bătrânii: scriitorul Trigorin și actrița Arkadina.
Tânărul scriitor îl acuză pe bătrân de un succes nemeritat, de mediocritate și de valori învechite, de folosirea șabloanelor. În același timp noi nu putem ști cu siguranță dacă tânărul scriitor este un geniu sau doar altă mediocritate veleitară așa cum nu putem ști nici dacă bătrânul scriitor chiar este mediocru. Este o confuzie cultivată atent de Cehov care nu vrea să facă lucrurile prea ușoare pentru spectatori, nu vrea să existe baricade ale binelui și răului. Indiferent că suntem de partea lui Treplev sau a lui Trigorin, nu putem fi siguri dacă nu cumva celălalt avea dreptate. Cehov le împrumută amândurora din ideile și experiențele sale de scriitor.

Conflictul dintre cele două actrițe este mult mai subtil și niciodată pe față - aici Cehov a fost cavaler și discret pentru că nu le-a pus să se confrunte direct. Nina Zarecinaia nu are o viziune proprie despre teatru, ea nu vrea decât glorie și alte frivolități. Arkadina are glorie în schimb își dorește să fie iar tânără și să poată păstra mai ușor afecțiunea lui Trigorin. Lupta între cele două se dă pentru inima lui Trigorin care, laș, se lasă atras temporar de tânăra fată pentru a o părăsi mai apoi.

Feb 7, 2010

Trei surori de Cehov


"Ce copaci minunați! Viața ar trebui să fie neasemuit de frumoasă în preajma lor. Ia te uită la copacul ăsta uscat! Se leagănă în vânt împreună cu ceilalți. Mi se pare că dacă voi muri, voi avea totuși, ca și el, partea mea de viață, într-un fel sau altul."

În Trei surori, Cehov împinge până la extrem experimentul lui literar cu care a revoluționat dramaturgia: a arăta oameni obișnuiți în ipostaze de viață banale, în conversații obișnuite, în situații cotidiene în care nimic nu se petrece și totuși totul se întâmplă acolo.

Piesa descrie scufundarea unor oameni nobili și generoși în mocirla vieții cotidiene, înghițiți de un mic oraș de provincie cu toate meschinăriile caracteristice - doar că micul orășel nu este decât o metaforă pentru lumea întreagă fiindcă viața este la fel de urâtă și la Moscova și oriunde în altă parte, același noroi al compromisului egoist doboară oamenii pretutindeni. Niște oameni culți și idealiști sunt frânți de viață lent, milimetric dar implacabil într-un proces de prăbușire care se petrece sub ochii noștri în cele 4 acte.

Feb 3, 2010

Valsul cainilor de Leonid Andreev

"Ai niște ochi fascinanți, domnule Feklușa, și dacă nu ești dumneata un escroc sadea, atunci eu, Karl Tille, nu mă pricep deloc la oameni."

Valsul câinilor de Leonid Andreev este o piesă foarte ciudată și intrigantă. Acțiunile se succed normal, personajele sunt interesante, avem și cugetări și caractere dar totul nu are nici un sens aparent. Am putea să îi punem o etichetă: piesă expresionistă - dar cu ce ne ajută asta? Nu este teatru absurd, nu este nici un teatru întîmplător, dar pur și simplu sensul legării acestor scene la un loc scapă unei interpretări imediate. Piesa nu este deloc plictisitoare, ba chiar după ce o asculți odată mai vrei încă odata, imediat, ca să poți verifica dacă nu ți-a scăpat ceva, poate totuși era un sens ascuns...

Personajele din piesă sunt un bancher - Heinrich Tille, fratele lui cam escroc, încă un escroc cam tâmpițel, logodnica bancherului, și încă 2-3 personaje pitorești. Piesa începe cu viața aparent perfectă a bancherului care și-a programat tot restul vieții milimetric începând cu căsătoria. Dar căsătoria sa nu are loc, logodnica sa îl părăsește inexplicabil și pe neașteptate iar universul lui Heinrich Tille se prăbușește. Prăbușirea asta ciudată este reprezentată pas cu pas în piesă, la un moment dat pare că totul vrea să ia calea unei lucrări detectivistice, fratele lui Heinrich încercând să îl folosească pentru a da o spargere la bancă, apoi totul se răstoarnă și însuși bunul, cinstitul Heinrich fură banii respectivi, dar fapta sa este gratuită, fără patimă și interes, apoi el renunță la bani și... veți vedea.

Piesa beneficiază de o montare excepțională în înregistrearea aceasta la radio iar Marcel Iureș face aici un rol de zile mari.


Leonid Andreev - Valsul cainilor
Durata: 87 min
Distribuție: Marcel Iureș, Adrian Titieni, Mirela Gorea, Alexandru Bindea, Ada Navrot, Răzvan Vasilescu, Valentin Teodosiu, Orodel Olariu
Regie: Mihai Lungeanu

Jan 19, 2010

Cadavrul viu de Lev Tolstoi


"Mă crezi? Mai ușor mi-ar fi fost să mă sinucid decât să mint. Mă și hotărâsem la asta dar s-a ivit o făptură de treabă care mi-a spus: la ce bun?"

Una din puținele piese de teatru ale lui Tolstoi, Cadavrul viu este drama unui om care, deși este integrat social la un nivel formal, se simte un ratat care nu mai poate juca comedia asta. El fuge de acasă pentru a-și elibera soția și familia de suferințele cauzate de firea lui ciudată. Sfătuit de cineva își înscenează sinuciderea pentru ca soția lui să fie liberă să își reconstruiască viața iar el își duce traiul prin cârciumi ca un anonim. Dar peste ani este descoperit și adus la judecată, soția lui este obligată de lege să se întoarcă la el deși ea se recăsătorise și avea copii cu al doilea soț. Personajul principal constată că el nu este bun de nimic în viață, că mereu stă în calea fericirii altora orice ar face și numai moartea îi va elibera pe ceilalți de povara lui.

Tolstoi era un gânditor anarhist și în piesa aceasta el prezintă o idee foarte dragă lui: aceea că statul nu ar trebui să aibă nici un cuvânt de spus în privința căsătoriei oamenilor și a relațiilor dintre ei. În Rusia secolului 19 un divorț era foarte greu de obținut, aproape imposibil, și Tolstoi nu înțelegea de ce trebuie să își dea Statul un acord pentru despărțirea a doi oameni care se uniseră de bunăvoie, de ce trebuie siliți oamenii să rămână împreună doar pentru că li se pun niște piedici absurde, legale. Tolstoi mai abordase această temă colateral în Anna Karenina când arătase cât de imposibil era pentru Anna să obțină divorțul de la soțul ei doar pentru că era femeie și nu avea aceleași drepturi în fața legii ca și soțul ei. În multe privințe Tolstoi era un gânditor mult prea modern pentru vremea sa, cam cu 100 de ani înainte în mentalități, contemporan cu noi mai degrabă decât cu rușii secolului 19.


Lev Tolstoi - Cadavrul viu (Teatrul la microfon)
Durata: 111 minute
Distribuție: Alexandru Critico, Clody Bertola, Sandina Stan, Catița Ispas, George Măruță, Nelli Sterian, Aurel Rogalski, Maria Voluntaru, Emil Botta, Nucu Păunescu, Ionescu Gion
Regie: Val Moldoveanu

Jan 8, 2010

N. V. Gogol - Cartoforii


"La noi nimeni nu știe să ție calea de mijloc. Tinerii își fac de cap și de aia sunt nesuferiți apoi când îmbătrânesc devin prefăcuți și sunt tot atât de nesuferiți."

Comedie-farsă puțin cunoscută a lui Gogol, Cartoforii este o piesă de teatru despre o situație des întâlnită în literatură, când un om crede că poate păcăli niște ageamii la cărți dar se vede păcălit el însuși de ei. Piesa este construită frumos cu întorsături de situație neașteptate, înscenarea cartoforilor este diabolică, avem un joc de teatru în teatru, dar nu lipsește nici nota de discurs moral melancolic atât de caracteristică lui Gogol.

Actorii joacă minunat, piesa are patina aceea veche a timpului, stilul cuminte și serios în care se montau piesele altădată, iar jocul lui Gr. Vasiliu Birlic se remarcă în special într-o echipă de actori altfel formidabilă. Este o caracteristică specială a teatrului radiofonic aceea că actorii joacă uimitor de bine, nu există niciodată note false într-o piesă de la radio (poate și pentru că se poate reînregistra o scenă dacă nu a ieșit bine).


Cartoforii - N.V.Gogol

Durata: 60 minute
Distribuție: Mihai Fotino, Gr. Vasiliu Birlic, Niki Atanasiu, Dem Rădulescu, Dumitru Furdui
Regie: Sică Alexandrescu

Jan 3, 2010

Ludmila Razumovskaia - Santaj

"- Noi, oamenii anilor 60 eram altfel. Nu ne gândeam la noi, ci la alte lucruri, la sensul vieții, la sensul istoriei...
- Da, și ce lucru minunat ați realizat voi, oamenii anilor 60? Unde sunteți acum?"

Piesă de teatru intensă și palpitantă despre încercarea unor liceeni de a-și șantaja diriginta pentru a obține schimbarea lucrărilor de BAC cu unele fabricate de acasa. Spre uimirea lor, profesoara modestă și bună le rezistă eroic cu un curaj moral la care nu se așteptau. Este o piesă despre conflictul dintre generații în Rusia comunistă, despre limitele răului ce par atât de ușor de trecut înainte de a o face și care apoi îi îngrozesc pe cei care au trecut dincolo, despre prăpăstiile etice care despart oamenii contemporani.


Ludmila Razumovskaia-Santaj

Durata: 67 minute
Distribuție: Sanda Toma, Cristian Iacob, Delia Nartea, Marius Rizea, Claudiu Bleonț
Regie: Dan Puican

Dec 24, 2009

In ajunul Craciunului de A.P. Cehov

Dramatizare după o schiță a lui Cehov, piesă luminoasă și veselă despre visul unor copii de a fugi în America și tot tărăboiul stârnit în casă de fuga lor. O piesă despre copii dar nu doar pentru ei.

Durata: 21 minute

Cehov - "In ajunul Craciunului"