Pages

Showing posts with label Tennessee Williams. Show all posts
Showing posts with label Tennessee Williams. Show all posts

Jul 1, 2010

Tennessee Williams - Menajeria de sticlă

"- Parca am urmări să atragem pe cineva în cursă.
- Orice fată drăguță e o cursă; bărbații știu bine asta și nu le displace."


Laura e o fată timidă și retrasă care nu vrea nimic de la viață, nu are nici o ambiție de fericire, vrea doar să se joace cu mica ei menajerie de sticlă și cu plăcile de patefon și să stea tot timpul în casă. Lumea exterioară o sperie, America zgomotoasă și extravertită a oamenilor luptători și ambițioși nu este un loc pentru Laura. Sensibilă și delicată, ea nu cere absolut nimic de la ceilalți - simte pur și simplu că nu are nici un drept să ceară ceva.

Tom, fratele ei, este un tânăr poet deja cinic care este nevoit să lucreze într-o fabrică de pantofi ca să își întrețină mama și sora - dar visele lui merg mult mai departe, vrea să plece, să colinde lumea, se simte încarcerat de orașul lui, de țara lui. Tatăl lui și al Laurei a fugit într-o zi de acasă fără nici o explicație și a lăsat totul pe umerii lui. Și deși îl disprețuiește pentru ce a făcut, Tom simte nevoia să facă exact același lucru, să o șteargă pe neobservate până nu înnebunește.

Mama celor doi, Amanda, este un personaj incredibil de bine scris: este o mamă tipică ce trăiește numai pentru copiii ei, îi bate la cap, îi dădăcește, le repetă aceleași sfaturi zilnic, se frământă pentru ei și, în același timp, nu îi înțelege deloc. Nu are habar cine sunt copiii ei și ce vor ei de la viață, îi judecă neîncetat, îi ceartă. Amanda parcă trăiește în altă lume pentru că ea nici nu înțelege cum gândesc ceilalți, contemporanii ei. De pildă nu poate înțelege de ce nu se ivesc pretendenți pentru fiica ei infirmă și timidă. De ce nu ar vrea cineva să se însoare cu Laura?

Dintre aceștia trei Laura este cel mai important personaj - ei îi dedică piesa T. Williams care scria mereu despre oameni ridicol de sensibili și neadaptați dar frumoși în ciudățenia lor de neînțeles pentru ceilalți, frumoși ca niște fluturi cu aripile prea mari ca să mai poată zbura cu ele.

Ce se va întâmpla cu Laura, fata șchioapă și timidă, după ce mama ei va muri? Ce va face Laura singură, din ce va trăi? Nu știm și nu vom afla niciodată. Tom fuge de acasă și se înrolează în marina comercială apoi refuză să o mai caute, nu vrea să afle cum va muri lent sora lui fără nici un ajutor. E o lașitate din autoapărare. Oamenii ciudați ca Laura nu găsesc mereu pe cineva care să îi sprijine și să îi înțeleagă iar fără un astfel de sprijin ei nu au cum supraviețui.


Durata: 86 minute
Distribuție: Ileana Predescu, Valeria Seciu, Emil Hossu, Virgil Ogășanu
Regie: Constantin Dinischiotu

Jun 11, 2010

Tennessee Williams - Un tramvai numit dorință

"- E vulgar.
- Da, cred că da.
- Nu poți să fi uitat atât de mult felul în care am fost noi crescute, Stella, încât să crezi că ar putea avea o cât de mică parte de gentleman în firea lui. Nici o părticică, nici una. Sau dacă ar fi măcar mediocru sau simplu. Dar nu, este de-a dreptul ceva animalic în el. (...) Acționeaza ca un animal și are apucături de animal în el: așa mănâncă, așa vorbește. Este în el ceva sub-uman, ceva care n-a ajuns încă la stadiul de umanitate.(...) Poate că e multă vreme de când am fost făcuți pe lume dar, Stella, surioară, de atunci și până acum am mers puțin înainte. Lucruri ca arta, poezia și muzica, lucruri care au adus o lumină nouă au apărut de atunci pe lume, în unii oameni au răsărit muguri ai unor simțiri delicate; pe astea trebuie să le facem să crească, să ne agățăm de ele și să le purtăm ca pe un steag în marșul ăsta întunecat spre necunoscut, să ne apropiem de ele. Nu, să nu dăm îndărăt spre bestii."


Un tramvai numit dorință este o piesă atroce care descrie ultimul stagiu al suferinței unei femei sfâșâiată de lumea în care trăiește. Agonia lui Blanche Dubois, o femeie prea sensibilă și cu idealuri prea înalte pentru lumea în care trăiește, o femeie extrem de vulnerabilă care caută iubire și nu întâlnește decât dispreț. E o grozăvie de piesă, ca o ardere pe rug simbolică dar fără eroism sau catharsis. O ardere pe rug într-o mahala și nimeni nu va învăța nimic din sacrificiul acestei femei.

Blanche Dubois a avut o viață chinuită mereu; crescută cu o educație prea înaltă, cu franceză și literatură și dragoste pentru frumos, a fost aruncată pe urmă în lume și lăsată să se descurce. Singurul om pe care l-a iubit vreodată și cu care s-a căsătorit era gay - pentru ea asta a fost o lovitură năucitoare. A încercat să își revină căutând cu disperare acea iubire în altă parte, la oricine, puțină afecțiune, s-a dăruit străinilor narcotizată de alcool, i-a idealizat pe toți, i-a văzut mai buni decât erau iar ei, oamenii cinstiți ai americii, nu vedeau în ea decât o femeie ușoară care își vinde corpul pe gratis. Toți o disprețuiau pentru fragilitatea ei, pentru căutarea ei.

În orice oraș se ducea vorbele despre ușurătatea ei prost înțeleasă o urmăreau ca o umbră. Bârfe și priviri suspicioase o sufocau cu dispreț. Oameni neciopliți, bețivi și jucători de cărți, se uitau la ea de sus pentru că ei erau cinstiți iar ea doar o târâtură. Nimeni în afară de sora ei nu înțelegea ce vroia Blanche, ce căuta ea. Dar sora ei se măritase cu un specimen din acela de om cinstit și brutal, un om animalic ce nu vedea în Blanche o ființă umană; iar pentru că el era un om cinstit și ea nu, el își permite să o violeze ca să îi dea o lecție și să o pună la locul ei. Aceasta a fost ultima picătură pentru fragila Blanche, ea va înnebuni în urma acestei lovituri și normal că nimeni nu va crede cuvântul ei împotriva cel al agresorului ei, om responsabil și tată de familie. Este ciudat cum oamenii aceștia care le scot ochii celorlalți cu moralitatea lor își permit să facă cele mai grețoase fapte tocmai pentru că sunt morali.


Durata: 109 minute
Distribuție: Irina Mazanitis, Ovidiu Iuliu Moldovan, Aurora Leonte, Dan Condurache, Lili Nica Dumitrescu, Gelu Nițu, Valentin Teodosiu
Regie: Silviu Jicman