Pages

Showing posts with label Molière. Show all posts
Showing posts with label Molière. Show all posts

Oct 1, 2010

Molière - Prețioasele ridicole

"- Ce minunat oraș e Parisul, în fiecare zi se petrec aici sute de lucruri noi de care habar n-ai avea în provincie.
- Ei, gata, draga mea, cu provincia, ne-a ajuns destul."


Piesa aceasta care a fost modelul lui Alecsandri pentru Chirița în Ieși ne prezintă două fete venite din provincie la Paris dornice de căsătorie și de viață mondenă. Dar, așa cum se întâmplă în toate timpurile, nu doar pe vremea lui Molière, micuțele proviciale au o imagine cu totul distorsionată despre ce îneamnă bun gust sau noblețe în capitală și fără să vrea cad în ridicol. Visul lor este să se mărite cu doi nobili dar domnii prezentați lor nu le sunt pe plac, pur și simplu noblețea lor nu este destul de ostentativă, de țipătoare, și tocmai pentru că nu au habar de noblețe ele nu înțeleg legătura intrinsecă între aceasta și discreție.

Dați afară de domnișoarele înfumurate, cei doi nobili se răzbună trimițânu-și valeții în pețit la cele două fete deghizați în oameni de viță nobilă. Gustul total ridicol al valeților este în perfect acord cu nălucirile domnișoarelor de provincie, se produce un acord armonios între cele două tabere, fetele sunt pur și simplu năucite de lăudăroșeniile și vulgaritățile valeților, aproape gata gata să se mărite cu ei.

Actualitatea piesei? Poate că azi lumea nu se mai deghizează în ranguri înalte, dar există încă acea imagine distorsionată a capitalei văzută halucinant dinspre provincie. Nu contează unde este această capitală, fie ea la București, Iași sau Timișoara, mereu vor exista oameni fascinați de ea care se vor comporta ridicol pentru a se integra cumva între orășeni deși tocmai efortul lor îi va face tot mai stridenți. Cine nu a văzut în zilele noastre acele fete sărmane îmbrăcate ca pe centură și vorbind tare în public, repezindu-se în cluburi să petreacă de cum ajung în capitală (pentru că asta cred ele că fac orășenii non stop), disperate să se distreze, să pară, să apară, să fie altcineva decât sunt? Sunt peste tot şi vor continua să fie şi peste o sută de ani, atâta timp cât unor oameni li se va părea că alţii trăiesc mai frumos şi mai interesant în altă parte a lumii.


Înregistrare din 1959
Durata: 74 minute
Distribuție: Nicolae Gărdescu, Eugenia Popovici, Nineta Gusti, Radu Beligan, Grigore Vasiliu Birlic, Mircea Constantinescu, Alexandra Polizu, Vizona Dumitrescu, Armand Stambuliu, Ion Pascu, Ion Lucian
Regie:Constantin Moruzan

Jun 3, 2010

Avarul de Molière

"- Maître Jaques, m-am obligat ca în această seară sublimă să primesc oaspeţi. I-am invitat la mine la cină.
- S-a întîmplat o minune cerească.
- Ce-aţi putea găti bun pentru noi?
- Aş găti eu ceva bun, sărmanul de mine, dar de unde bani pentru asta?
- La dracu, bani, bani, mereu bani! Parcă v-ar fi crescut cuvîntul ăsta pe limbă. Cum deschideţi gura, cum vă iese din gură ca un porumbel. La dracu, de ce vorbiţi neapărat despre lucruri neplăcute? De cînd vă treziţi şi pînă mergeţi la culcare, nu pomeniţi decît despre bani. "


Avarul lui Molière este comedia clasică de caracter dar și ceva mai mult de atât; Molière nu face patologia avarului, ci îl pune în acțiune, îl obligă să iasă din vizuina lui, să interacționeze, să cheltuiască. Avarul acesta nu este un simplu hârciog ascuns într-o vizuină așezat pe sacii lui de bani, ci are o familie, are copii, slujitori, vrea să se însoare, dă bani cu camătă, aleargă să mai strângă bani, manipuleaza, șantajează, fuge.

Personajul este comic prin modul cum distorsionează realitatea, vede totul prin prisma banului iar cei din jurul lui se pliază cumva pe modul lui de a vedea lucrurile pentru că și ei depind de el; astfel se instalează o nebunie generală din care și fiul și fiica sa încearcă să scape cumva. Piesa este scrisă cu umor, replici și situații amuzante se succed, rolurile sunt scrise foarte bine chiar și cele secundare, un actor poate juca liniștit rolul bucătarului de pildă și să smulgă aplauze la secenă deschisă oricând.

Deși comedie, piesa lui Molière are partea ei de amărăciune, la final avarul rămâne singur cu lădița lui cu bani, o strânge și o mângâie spasmodic, și abia atunci ne dăm seama că omul de care am râs tot spectacolul era în fond un om bolnav iar noi râdeam de o infirmitate și atunci râsul spectatorului se transformă în rictus.


Durata: 79 minute
Distribuţie: Ion Finteşteanu, Damian Crâşmaru, Valeria Gagealov, Alfred Demetriu, Mircea Constantinescu, Nicolae Gărdescu, Mihai Fotino
Regie: Paul Stratilat
Înregistrare din anul 1957

Feb 23, 2010

Vicleniile lui Scapin de Molière

"Pot spune, fără să mă laud, ca încă nu s-a găsit meșter mai mare ca mine la trasul sforilor și care să fi câștigat o faimă mai mare ca mine în această nobilă îndeletnicire. Dar, pe legea mea, astăzi iscusința nu e la preț..."

Farsă clasică prin intriga sa, Vicleniile lui Scapino prezintă peripețiile unui servitor iscusit care reușește prin intrigi și păcăleli să ajute două cupluri de îndrăgostiți să se căsătorească împotriva voinței taților lor.

Intriga este clasică pentru că Molière s-a inspirat de la Plaut și Terențiu unde aceleași probleme ale tinerilor îndăgostiți contra părinților se rezolvau cu ajutorul sclavilor isteți. Practic intriga aceasta o folosește Molière în aproape toate comediile sale dar piesele sale nu se repetă și nici nu sunt previzibile pentru că acest conflict tineri - părinți este doar canavaua pe care se construiește toată piesa în ceea ce are ea mai bun și mai interesant: replicile amuzante, situațiile haioase, bastonadele și mai ales ironiile pline de spirit. Molière nu este niciodată plictisitor deși știm de la început că cei doi tineri se vor căsători până la urmă pentru că nu asta interesează spectatorul, ci cum va reuși servitorul viclean să o scoată la capăt cu toate încurcăturile create chiar de el.


Durata: 64 minute
Distribuție: Radu Beligan, Nicolae Gărdescu, Ion Finteşteanu, Sebastian Radovici, Damian Crâşmaru, Valeria Gagealov, Rodica Suciu Stroescu, Marcel Anghelescu, Victoria Medeea, Mihai Stoenescu.
Regie: Mihai Zirra