Avarul de Molière

"- Maître Jaques, m-am obligat ca în această seară sublimă să primesc oaspeţi. I-am invitat la mine la cină.
- S-a întîmplat o minune cerească.
- Ce-aţi putea găti bun pentru noi?
- Aş găti eu ceva bun, sărmanul de mine, dar de unde bani pentru asta?
- La dracu, bani, bani, mereu bani! Parcă v-ar fi crescut cuvîntul ăsta pe limbă. Cum deschideţi gura, cum vă iese din gură ca un porumbel. La dracu, de ce vorbiţi neapărat despre lucruri neplăcute? De cînd vă treziţi şi pînă mergeţi la culcare, nu pomeniţi decît despre bani. "

Avarul lui Molière este comedia clasică de caracter dar și ceva mai mult de atât; Molière nu face patologia avarului, ci îl pune în acțiune, îl obligă să iasă din vizuina lui, să interacționeze, să cheltuiască. Avarul acesta nu este un simplu hârciog ascuns într-o vizuină așezat pe sacii lui de bani, ci are o familie, are copii, slujitori, vrea să se însoare, dă bani cu camătă, aleargă să mai strângă bani, manipuleaza, șantajează, fuge.

Personajul este comic prin modul cum distorsionează realitatea, vede totul prin prisma banului iar cei din jurul lui se pliază cumva pe modul lui de a vedea lucrurile pentru că și ei depind de el; astfel se instalează o nebunie generală din care și fiul și fiica sa încearcă să scape cumva. Piesa este scrisă cu umor, replici și situații amuzante se succed, rolurile sunt scrise foarte bine chiar și cele secundare, un actor poate juca liniștit rolul bucătarului de pildă și să smulgă aplauze la secenă deschisă oricând.

Deși comedie, piesa lui Molière are partea ei de amărăciune, la final avarul rămâne singur cu lădița lui cu bani, o strânge și o mângâie spasmodic, și abia atunci ne dăm seama că omul de care am râs tot spectacolul era în fond un om bolnav iar noi râdeam de o infirmitate și atunci râsul spectatorului se transformă în rictus.


Durata: 79 minute
Distribuţie: Ion Finteşteanu, Damian Crâşmaru, Valeria Gagealov, Alfred Demetriu, Mircea Constantinescu, Nicolae Gărdescu, Mihai Fotino
Regie: Paul Stratilat
Înregistrare din anul 1957