- Da, cred că da.
- Nu poți să fi uitat atât de mult felul în care am fost noi crescute, Stella, încât să crezi că ar putea avea o cât de mică parte de gentleman în firea lui. Nici o părticică, nici una. Sau dacă ar fi măcar mediocru sau simplu. Dar nu, este de-a dreptul ceva animalic în el. (...) Acționeaza ca un animal și are apucături de animal în el: așa mănâncă, așa vorbește. Este în el ceva sub-uman, ceva care n-a ajuns încă la stadiul de umanitate.(...) Poate că e multă vreme de când am fost făcuți pe lume dar, Stella, surioară, de atunci și până acum am mers puțin înainte. Lucruri ca arta, poezia și muzica, lucruri care au adus o lumină nouă au apărut de atunci pe lume, în unii oameni au răsărit muguri ai unor simțiri delicate; pe astea trebuie să le facem să crească, să ne agățăm de ele și să le purtăm ca pe un steag în marșul ăsta întunecat spre necunoscut, să ne apropiem de ele. Nu, să nu dăm îndărăt spre bestii."
Un tramvai numit dorință este o piesă atroce care descrie ultimul stagiu al suferinței unei femei sfâșâiată de lumea în care trăiește. Agonia lui Blanche Dubois, o femeie prea sensibilă și cu idealuri prea înalte pentru lumea în care trăiește, o femeie extrem de vulnerabilă care caută iubire și nu întâlnește decât dispreț. E o grozăvie de piesă, ca o ardere pe rug simbolică dar fără eroism sau catharsis. O ardere pe rug într-o mahala și nimeni nu va învăța nimic din sacrificiul acestei femei.
Blanche Dubois a avut o viață chinuită mereu; crescută cu o educație prea înaltă, cu franceză și literatură și dragoste pentru frumos, a fost aruncată pe urmă în lume și lăsată să se descurce. Singurul om pe care l-a iubit vreodată și cu care s-a căsătorit era gay - pentru ea asta a fost o lovitură năucitoare. A încercat să își revină căutând cu disperare acea iubire în altă parte, la oricine, puțină afecțiune, s-a dăruit străinilor narcotizată de alcool, i-a idealizat pe toți, i-a văzut mai buni decât erau iar ei, oamenii cinstiți ai americii, nu vedeau în ea decât o femeie ușoară care își vinde corpul pe gratis. Toți o disprețuiau pentru fragilitatea ei, pentru căutarea ei.
În orice oraș se ducea vorbele despre ușurătatea ei prost înțeleasă o urmăreau ca o umbră. Bârfe și priviri suspicioase o sufocau cu dispreț. Oameni neciopliți, bețivi și jucători de cărți, se uitau la ea de sus pentru că ei erau cinstiți iar ea doar o târâtură. Nimeni în afară de sora ei nu înțelegea ce vroia Blanche, ce căuta ea. Dar sora ei se măritase cu un specimen din acela de om cinstit și brutal, un om animalic ce nu vedea în Blanche o ființă umană; iar pentru că el era un om cinstit și ea nu, el își permite să o violeze ca să îi dea o lecție și să o pună la locul ei. Aceasta a fost ultima picătură pentru fragila Blanche, ea va înnebuni în urma acestei lovituri și normal că nimeni nu va crede cuvântul ei împotriva cel al agresorului ei, om responsabil și tată de familie. Este ciudat cum oamenii aceștia care le scot ochii celorlalți cu moralitatea lor își permit să facă cele mai grețoase fapte tocmai pentru că sunt morali.
Durata: 109 minute
Distribuție: Irina Mazanitis, Ovidiu Iuliu Moldovan, Aurora Leonte, Dan Condurache, Lili Nica Dumitrescu, Gelu Nițu, Valentin Teodosiu
Regie: Silviu Jicman
No comments:
Post a Comment