Idolul și Ion Anapoda de George Mihail Zamfirescu

"N-am să mă supăr, nimic nu mă mai poate supăra acum, dar totuși n-am să mă pot săpâni și am să dau amicului meu, mort, la morgă, cum o fi, patru perechi de palme și am să-i strig: Imbecilule! Ai sacrificat porumbelul alb al prieteniei pentru o coțofană gătită cu pene de păun!" O piesă care ar trebui ascultată după Mitică Popescu pentru că tratează aceeași temă a funcționarului interbelic mărunt și neînsemnat, a micului intelectual cu calități nebănuite care mucezește într-un post de executant. Aici însă G. M. Zamfirescu alege să rezolve altfel problema micului funcționar, într-un mod nebănuit. Ca și Mitică, Ion zis și Anapoda împinge hârtii fără rost într-un birou oarecare, și tot ca și Mitică visează la o fată frumoasă pe care nu o poate aborda - fata gazdei lui - din cauza timidității sale congenitale. Așadar avem un om mic cu o inteligență peste medie care visează să se însoare cu o fată frumoasă și să devină bogat și să trăiască fericit. La un moment dat în piesă intervine ruptura și Ion își dă seama că el de fapt nu vrea atât de tare lucrurile acestea, a crezut doar că și le dorea pentru că toți ceilalți la asta visau. Revelația lui este simplă: nu poți fi fericit visând visele altora oricât de mărețe ar fi acestea. Ion nu își dorește decât o viață liniștită alături de o femeie care să îl înțeleagă și cu care să asculte plăci de patefon. Dacă idealul său de fericire poate părea banal altora asta nu mai contează, este măcar un ideal sincer. Singurul motiv pentru al nefericirii de până acum a fost că nu știa exact ce voia de la viață. Acum când știe, Ion nu se mai lasă păcălit. O viață banală și mediocră îl așteaptă de acum încolo, dar pentru el aceasta este o viață autentică, în care el nu mai este spectator pasiv ca la cinematograf, o viață pe care și-o construiește singur. Durata: 93 minute Distributie: Radu Beligan, Raluca Zamfirescu, Silvia Dumitrescu Timică, Iarodara Negrini, Virgil Popovici, Ionescu Gion, Mițura Arghezi Regie: Mihai Zirra