Pages

Jan 13, 2011

Jane Eyre de Charlotte Bronte

"Văd că știi să cânți puțin, ca orice școlăriță engleză, poate ceva mai bine decât unele dintre ele dar nu suficient. Întoarce-te, te rog. Când am venit, Adele mi-a arătat câteva schițe pe care spune că le-ai făcut dumneata; nu știu dacă sunt făcute în întregime de dumneata, te-a ajutat desigur un profesor..."

 O fată tânără, educată, săracă și cam urâțică nu poate decât să se angajeze ca guvernantă undeva în Anglia secolului 19 pentru că nimeni nu s-ar gândi să se însoare cu ea. Cum Jane Eyre este și foarte tânără, deci fără experiență, nu găsește de lucru decât undeva la țară, la moșia unui lord ursuz. Lordul Rochester este un om morocănos și cam prea sincer, se poartă fără menajamente cu ea la început dar apoi, pe măsură ce o observă pe tăcute, masca ursuzeniei cade și lordul se îndrăgostește de fata cu visuri ciudate și profunzimi de gândire nebănuite. Amândoi sunt urâței la chip, amândoi sunt introvertiți, amândoi ascund o rană necicatrizată în suflet. O potrivire de caractere cum nu se putea mai nimerită doar că trecutul misterios al lordului Rochester scoate la lumină o poveste neterminată peste care Jane nu poate trece. Singura ei soluție este să fugă de omul pe care îl iubea cel mai mult pe pământ dar care, din cauza asta, o și rănise cel mai tare.
  Durata: 99 minute
Distribuție: Diana Lupescu, Victor Rebengiuc, Ion Pavlescu

Nov 29, 2010

Cum va place de William Shakespeare (1962)

"- Îndură-te, zâmbește-mi câteodată, și-am să trăiesc din slabul tău surâs.
- Ia spune-mi, pe feciorul ce adineauri vorbea cu mine, nu cumva îl cunoști?
- Așa și-așa, l-am tot văzut pe-aicea.
- A, să nu crezi că mi-a căzut cu tronc, întreb așa... E frumușel dar nu e rupt din soare. O altă fată, de l-ar fi cercetat așa ca mine, te pomenești că-l îndrăgea. Dar eu nici nu-l iubesc, nici nu-l urăsc, cu toate că ar merita mai mult ca să-l urăsc..."

Una din cele mai melancolice comedii ale lui Shakespeare, Cum vă place spune povestea a două prințese ce fug de la palat pentru că nu mai vor să trăiască într-o dictatură și se refugiază în pădure unde dau peste fostul rege exilat, petrecându-și timpul cu o ceată de haiduci veseli. Intriga politică este însă doar canavaua pe care se țese subiectul mult mai grav și mai complicat al cunoașterii de sine. Acolo, în codrii Ardenilor, și regele și prințesele și suita lor, tot jucându-se de-a păstorii și haiducii, tot schimbând măști, ajung să se cunoască mai bine pe ei înșiși, iar ceea ce afla cu ocazia asta nu este tocmai încântător.

Rosalinda, fata deghizată în păstor, poate cel mai inteligent personaj feminin din toată opera lui Shakespeare, se îndrăgostește fără putință de împotrivire de un curtean din suita regelui. Toată drama unui om inteligent confruntat cu iraționalul îndrăgostirii se dezlănțuie în cuvintele Rosalindei, discurs reluat de Shakespeare și în alte piese sau sonete, semn că îl obseda problema aceasta.

Căci adevărul, spune Shakespeare, este că iubirea trece foarte repede, oamenii se plictisesc, iar dacă ești cât de cât inteligent nu te poți lăsa amăgit de promisiunile ei iluzorii, nu poți spera în mod real la fericire când vezi bine mizeria morală în care ajung toate cuplurile căsătorite. Rosalinda știe toate astea totuși nu se poate împiedica să se îndrăgostească de Orlando și la final să se căsătorească cu el, plină de toate speranțele îndrăgostirii, naivă și conștientă în mod dureros de aceasta. Tinerii îndrăgostiți pleacă la final cu promisiunea fericirii eterne dar ce se întâmplă după aceea cu ei nu vom afla niciodată, a avut dreptate înțelepciunea amară sau nebunia iubirii?

Montarea aceasta este foarte importantă și din punct de vedere istoric pentru că reface un moment celebru al teatrului Bulandra din acei ani, un spectacol al unui regizor genial, Liviu Ciulei, care a schimbat cu o singură piesă modul cum se juca teatru în anii 60. Până la el se jucau piese cu decoruri greoaie, cu gesturi obsedate de realismul psihologic, tirania realului plana peste teatru. Apoi a venit piesa aceasta și a spart canonul realist, pe o scenă simplă, fără decoruri, niște oameni se jucau de-a păstorii îndrăgostiți și rosteau cuvintele poetice în lumina lunii, personaje stilizate și totuși vii și strălucitoare deveneau simboluri pentru ceva mai înalt decât ei. Noul val în teatru începuse.


Durata: 94 minute
Distribuție: Clody Bertola, Victor Rebengiuc, Ileana Predescu, Liviu Ciulei, George Mărutză, Dorin Dron, Petrică Gheorghiu, Adrian Georgescu, Mircea Başta, Ana Negreanu, Rodica Suciu, Dumitru Furdui, Petrică Vasilescu, Marius Pepino, Nicolae Gafton
Regie: Liviu Ciulei şi Elena Negreanu
Înregistrare din 1962

Nov 27, 2010

Veciniada de Ion Băieșu

"- Sunt foarte astenic: noaptea vorbesc singur în somn, vorbesc și ziua în tramvaiul 14, plus că uit îngrozitor. Uite, de pildă acum, nu mai știu, ce trebuia să spun? - Poți să taci, nu te obligă nimeni să vorbești." Viața în blocurile comuniste cu toți oamenii la grămadă, înghesuiți, spionându-se lipiți cu urechea de pereții subțiri, saturați de prezența celuilalt, acea viață insuportabil de comună adăuga un grad sporit de stress traiului în comunism. Dar toată această drama a viețuirii la comun poate fi transformată în comedie de un autor ca Ion Băieșu. Personajul principal al piesei este un om astenic, obsedat de curățenie, care începe să aibă idei paranoice cum că un anumit vecin se șterge pe preșul lui. Și, cum nervii săi sunt întinși deja la maxim și toate au o limită, el se decide să îl omoare pe vecinul murdar și nesimțit. În acest scop va aduna martori oculari, avocat și fotograf pentru a imortaliza crima sa legendară de care speră totuși să fie achitat. Un război al nervilor demn de o epopee grecească, o epopee pentru un preș prețios care trebuie apărat din principiu. Durata: 28 minute Distribuție: Marin Moraru, Gheorghe Dinică, George Trestianu, Dem Rădulescu, Arcadie Donos, Astra Dan Regie: Mihai Pascal

Nov 25, 2010

Aventurile unui bărbat extrem de serios de Teodor Mazilu

"Eu, deși sunt un om cu un orizont destul de larg, iubesc viața. Poate din același sentiment fac în fiecare dimineață exerciții de înviorare. Eu, cand iubesc, nu mă uit la bani. Nu vreau să spun că am atâția bani câtă sinceritate au femeile, nu. Îmi place să am lângă mine o persoană căreia să-i cer să închidă ușa, dar n-am avut noroc.... Nu știu de ce, dar femeile se plictisesc de mine relativ repede."

Teatrul lui Teodor Mazilu este atât de original și de creativ încât e greu de încadrat într-un gen oarecare dar, dacă trebuie să îi punem o etichetă, ar putea fi numit semi-absurd. Teodor Mazilu știe să găsească bucăți mici de absurd ascunse în țesătura vieții banale, le scoate la iveală ca pe niște pietricele de aur, în lumină, și abia atunci vedem și noi, spectatorii, cât de aiuritoare sunt expresiile cotidiene, modurile în care ne aranjăm viața, idealurile aprobate de societate. Trebuie să fii înzestrat cu un geniu special al limbii ca să descoperi comorile de comic absurd dezgropate de T. Mazilu din limbajul comun, atât de respectabil la prima vedere.

În piesa de față avem un funcționar serios, om cu funcție de răspundere și administrator de bloc, care vrea să se însoare cu o fată spontană ce i-ar putea aduce puțin haos în viața lui prea ordonată. O găsește pe Gabriela, o fată romanțioasă crescută de mătușa ei, fată idealistă dar și calculată, perfectă pentru ce vrea el. Dar Gabriela dorește o răpire romantică de acasă (deși mătușica ei e perfect de acord cu nunta) altfel nu se mărită.  Asta e chiar o problemă pentru domnul extrem de serios. Cum să răpească el o fată? Habar n-are cum se face și apoi rușinea, improvizația, haosul... Totuși altă cale nu există, răpirea trebuie încercată. De aici poate începe totul.

Durata: 68 minute
Distribuție: Octavian Cotescu, Rodica Mandache, Tamara Buciuceanu, George Constantin, Virgil Ogășanu
Regie: Cristian Munteanu Teodor Mazilu - Aventurile unui bărbat extrem de serios

Nov 23, 2010

Unchiul Vania de Cehov (1952)

"O,da, eram o personalitate luminoasă care nu lumina pe nimeni. Am fost o personalitate luminoasă! Altă glumă mai usturătoare nici nu mi s-ar putea spune. Am patruzeci și șapte de ani. (...) Nu dorm nopți de-a rândul de ciudă și mânie gândind ce prostește mi-am pierdut timpul, când aș fi putut avea tot ce nu-mi mai îngăduie acum bătrânețea să am!" Un om ajuns la 47 de ani are viziunea terifiantă a vieții sale lipsite de sens. A trăit pentru alții toată viața, și-a jertfit tinerețea pentru binele cumnatului său pe care îl credea un savant iar acum stă față în față cu nulitatea idolului său. O prăpastie se cască la picioarele sale, tot ce a făcut el a fost inutil, conștiința stupidității vieții sale îl copleșește, nu știe exact ce să facă, să se sinucidă sau să ucidă dar ceva trebuie făcut. Nu poate lăsa farsa asta să treacă în liniște mai departe. În plan secund se desfășoară o poveste crudă de dragoste cu doi oameni egoiști și un biet suflet de fată urâțică care speră totuși să fie și ea observată într-o zi de omul pe care îl iubește în taină. Dar sărmana fată nu poate concura cu farmecul unei doamne elegante venite de la oraș și destinul ei este zdrobit imediat fără apel exact ca și cel al unchiului său. Durata: 114 minute Distribuție: Nicolae Bălțățeanu, Elvia Godeanu, Clody Berthola, Lili Popovici, Alexandru Critico, Emil Botta, Grigore Vasiliu Birlic, Leontina Ioanid, Dobre Ene, Armand Stambuliu, Sorin Balaban Regia artistică: Radu Beligan si Titi Acs Înregistrare din 1952

Nov 21, 2010

Meșterul Manole de Lucian Blaga

"- Noapte de noapte starețul te ține de vorbă. Manole, pierzi prea mult somn. - De șapte ani pierd credință, pierd ziduri și somn. Nici tu n-ai dormit? - M-am molipsit de neodihna voastră." Un arhitect însetat de frumos vrea să construiască ceva nemaivăzut pe pământ dar zidurile i se dărâmă inexplicabil timp de șapte ani de zile. Nu există semne cum că cel pentru care construiește mânăstirea ar dori clădirea aceasta, dacă nu cumva demolarea e un semn pentru arhitect că ar trebui să se oprească. Dar frumusețea sapă adânc și Manole nu se poate opri din construcție odată ce a avut viziunea. La final va învăța că totul se plătește, chiar cu carne și sânge, că nu poți aduce pe lume frumusețe nepământeană fără să te sfâșii pe tine însuți până la nebunie, fără să dai tot ce aveai mai scump. Se sparie gândul de jertfa cerută pentru ca zidurile să stea în picioare, viață de om dată pentru frumusețe veșnică, dar oare merita făcută jertfa aceasta? Manole nu știe să răspundă la sfârșit sfâșâiat de durere, iar ce a construit nu e nici măcar o consolare, el a fost doar instrumentul prin care a venit în lume puțină frumusețe și apoi a fost aruncat la o parte. Durata: 80 minute Distribuție: Petre Gheorghiu, Ion Marinescu, Valeria Seciu, Ionescu Gion, Nicolae Botez Luchian, Ion Pavlescu, Emil Hossu, Regie: Dan Nasta

Nov 19, 2010

Moartea unui comis voiajor de Arthur Miller

"Ești atât de naiv... Crezi că poți lipsi aproape un an... Trebuie să îți intre odată în cap că într-o zi o să bați la ușa asta și o să îți deschidă altcineva."
 Willy Loman a muncit toată viața lui pentru o companie oarecare, a umblat din casă în casă vânzând lucruri ca comis voiajor și, oricât de ciudat pare, a fost încântat de slujba asta. Cu banii câștigați a crescut doi fii și a ținut o casă în picioare iar acum, ajuns la bătrânețe, este concediat pe neașteptate deși el încă știe să vândă, să convingă, să se zbată. Pentru o societate construită exclusiv pe profit, Willy Loman este un ghimpe în coastă, un pion care poate fi înlocuit cu altul mai tânăr, mai modern, mai vesel. Drama acestui om îmbătrânit este insuportabilă pentru spectator, este drama acelei zile când el înțelege cu luciditate că lumea nu mai are nevoie de el. Dar capitalismul nu se dispensează doar de bătrâni în felul acesta, ea aplică același tăvălug și celor tineri cum e fiul lui Willy, un baiat prea interiorizat, prea moale pentru a fi pe gustul companiilor de vânzări care caută ferocitatea competiției la angajații lor. Toata viața lui Willy Loman a fost convins că șomerii sunt singurii vinovați de situația lor pentru că nu se zbat, nu caută, nu se implică, toată viața lui a crezut că dacă vrei cu adevărat ceva nu se poate să nu reușești. Abia când s-a izbit de zidul negației și-a dat seama că zidul acesta existase dintotdeauna, doar el nu îl observase niciodată.
  Durata: 67 minute
  Distribuție: Jules Cazaban, Clody Bertola, Victor Rebengiuc, Mircea Albulescu, Ionescu Gion, Ion Manta, Marius Pepino, Dorin Dron
Regie: Dinu Negreanu

Nov 9, 2010

Idolul și Ion Anapoda de George Mihail Zamfirescu

"N-am să mă supăr, nimic nu mă mai poate supăra acum, dar totuși n-am să mă pot săpâni și am să dau amicului meu, mort, la morgă, cum o fi, patru perechi de palme și am să-i strig: Imbecilule! Ai sacrificat porumbelul alb al prieteniei pentru o coțofană gătită cu pene de păun!" O piesă care ar trebui ascultată după Mitică Popescu pentru că tratează aceeași temă a funcționarului interbelic mărunt și neînsemnat, a micului intelectual cu calități nebănuite care mucezește într-un post de executant. Aici însă G. M. Zamfirescu alege să rezolve altfel problema micului funcționar, într-un mod nebănuit. Ca și Mitică, Ion zis și Anapoda împinge hârtii fără rost într-un birou oarecare, și tot ca și Mitică visează la o fată frumoasă pe care nu o poate aborda - fata gazdei lui - din cauza timidității sale congenitale. Așadar avem un om mic cu o inteligență peste medie care visează să se însoare cu o fată frumoasă și să devină bogat și să trăiască fericit. La un moment dat în piesă intervine ruptura și Ion își dă seama că el de fapt nu vrea atât de tare lucrurile acestea, a crezut doar că și le dorea pentru că toți ceilalți la asta visau. Revelația lui este simplă: nu poți fi fericit visând visele altora oricât de mărețe ar fi acestea. Ion nu își dorește decât o viață liniștită alături de o femeie care să îl înțeleagă și cu care să asculte plăci de patefon. Dacă idealul său de fericire poate părea banal altora asta nu mai contează, este măcar un ideal sincer. Singurul motiv pentru al nefericirii de până acum a fost că nu știa exact ce voia de la viață. Acum când știe, Ion nu se mai lasă păcălit. O viață banală și mediocră îl așteaptă de acum încolo, dar pentru el aceasta este o viață autentică, în care el nu mai este spectator pasiv ca la cinematograf, o viață pe care și-o construiește singur. Durata: 93 minute Distributie: Radu Beligan, Raluca Zamfirescu, Silvia Dumitrescu Timică, Iarodara Negrini, Virgil Popovici, Ionescu Gion, Mițura Arghezi Regie: Mihai Zirra

Nov 3, 2010

Maria Stuart de Friedrich Schiller

"Nu podoaba o face pe regină. Noi putem fi tratate în chip josnic, dar să ne înjosească nu e în stare nimeni. Aici în Anglia am învățat să mă deprind cu multe și de aceea ce mi se întmplă acuma nu mă doare."

 Maria Stuart, regina Scoției, este întemnițată la Londra de către rivala ei întru putere și religie, regina Elisabeta. O situație îngrozitoare pentru o regină, un test de demnitate și curaj, dar Maria Stuart știe să arate o noblețe regească chiar și în închisoare, frumusețea ei morală nu e clintită de mizeria umană a asupritorilor săi. Testul cel mai greu de trecut este însă pentru cealaltă regină, Elisabeta. Maria Stuart este regină deci nu poate fi condamnată de un tribunal pentru popor, numai cineva egal cu ea îi poate rosti sentința, deci Elisabeta va trebui să se murdărească cu o condamnare personală la moarte dacă vrea să scape de rivala sa. Elisabeta știe că Maria Stuart nu a făcut nimic rău propriu-zis, nu o poate condamna în virtutea unor legi, singura posibilitate rămasă este echivalentul crimei: să o condamne ca un act de război, pur și simplu pentru că o are prizonieră și poate. Dar se poate înjosi Elisabeta la o astfell de crimă?
Durata: 88 minute Distribuție: Dina Cocea, Irina Răchițeanu Șirianu, Nicu Dimitriu, Toma Dimitriu, Alexandru Demetriad, Virgil Popovici, Nicolae Brancomir, Florin Piersic, Marcel Enescu, Alfred Demetriu, Liviu Crăciun, Nicolae Grigore Bălănescu, Tanți Benescu Munteanu, Igor Bardu, Traian Zecheru, Victor Dogaru. Regie: Miron Niculescu
Durata: 108 minute Distribuție: Adela Mărculescu, Lucia Mureșan, Ovidiu Iuliu Moldovan, Mircea Albulescu, Florian Pittiș, Gheorghe Cozorici, Constantin Dinulescu, Teli Barbu, Sergiu Demetriad, Mihai Cafrița, Liviu Crăciun, Șerban Cellea, Theodor Danetti, Elena Nica, Matei Gheorghiu, Sorin Gheorghiu, Boris Petroff, Gheorghe Pufulete, Violeta Berbiuc. Regie: Cristian Munteanu

Oct 30, 2010

Othello de William Shakespeare

"- Adu-mi otrava, Iago! 
- Nu folosi otrava, mai bine s-o sugrumi în pat, în patul pe care l-a pângărit. 
- Da, cel mai bine așa."

 O poveste shakesperiană de inspirație italiană, Othello este tragedia unui om prea încrezător și prea bun. Othello, general venețian de origine străină, este un maur căsătorit cu Desdemona, fiica unui senator venețian. Un străin dăruit cu putere politică, o soție minunată și stima unui întreg oraș nu putea stârni decât invidie. De multe ori oamenii se consideră superiori unui om doar pentru că acesta face parte dintr-o rasă străină și toate succesele sale, altfel dobândite prin muncă cinstită, li se par furate pentru că el nu trebuia să trăiască acolo, la Veneția, pentru că nu s-a născut acolo. În ochii lor impostura locală merită mai multe drepturi decât geniul venit de peste mări. 

Încrezător în prietenie și oameni, Othello ar crede orice i se spune deci devine o jucărie în mâna unui om ambițios și fără scrupule cum este subalternul său, Iago. Au fost de ajuns câteva cuvinte veninoase și furtul unei batiste pentru ca Othello să își piardă încrederea în fidelitatea soției sale din prea mare încredere în cuvântul lui Iago. Othello nu este obișnuit cu gelozia, el nu știe să trăiască în umbră, să spioneze, pe el îl dezgustă astfel de tertipuri fățarnice așadar din clipa când a aflat de infidelitate, Othello a și condamnat-o la moarte pe Desdemona fără drept de apel.

 Distribuţia Othello – Toma DIMITRIU Iago – Fory ETTERLE Desdemona – Clody BERTHOLA Roderigo – George MARCOVICI Casio – Gabriel DANCULESCU Brabantia – Gheorghe STORIN Dogele – Vladimir MAXIMILIAN Mantano – Constantin BĂRBULESCU Emilia – Tanţi SOVIANI Gratiano – Mihai BERECHET Ludovico – George COSTIN Crainicul – Alfred DEMETRIU
 Regia artistică: Paul STRATILAT