Cum va place de William Shakespeare (1962)

"- Îndură-te, zâmbește-mi câteodată, și-am să trăiesc din slabul tău surâs.
- Ia spune-mi, pe feciorul ce adineauri vorbea cu mine, nu cumva îl cunoști?
- Așa și-așa, l-am tot văzut pe-aicea.
- A, să nu crezi că mi-a căzut cu tronc, întreb așa... E frumușel dar nu e rupt din soare. O altă fată, de l-ar fi cercetat așa ca mine, te pomenești că-l îndrăgea. Dar eu nici nu-l iubesc, nici nu-l urăsc, cu toate că ar merita mai mult ca să-l urăsc..."

Una din cele mai melancolice comedii ale lui Shakespeare, Cum vă place spune povestea a două prințese ce fug de la palat pentru că nu mai vor să trăiască într-o dictatură și se refugiază în pădure unde dau peste fostul rege exilat, petrecându-și timpul cu o ceată de haiduci veseli. Intriga politică este însă doar canavaua pe care se țese subiectul mult mai grav și mai complicat al cunoașterii de sine. Acolo, în codrii Ardenilor, și regele și prințesele și suita lor, tot jucându-se de-a păstorii și haiducii, tot schimbând măști, ajung să se cunoască mai bine pe ei înșiși, iar ceea ce afla cu ocazia asta nu este tocmai încântător.

Rosalinda, fata deghizată în păstor, poate cel mai inteligent personaj feminin din toată opera lui Shakespeare, se îndrăgostește fără putință de împotrivire de un curtean din suita regelui. Toată drama unui om inteligent confruntat cu iraționalul îndrăgostirii se dezlănțuie în cuvintele Rosalindei, discurs reluat de Shakespeare și în alte piese sau sonete, semn că îl obseda problema aceasta.

Căci adevărul, spune Shakespeare, este că iubirea trece foarte repede, oamenii se plictisesc, iar dacă ești cât de cât inteligent nu te poți lăsa amăgit de promisiunile ei iluzorii, nu poți spera în mod real la fericire când vezi bine mizeria morală în care ajung toate cuplurile căsătorite. Rosalinda știe toate astea totuși nu se poate împiedica să se îndrăgostească de Orlando și la final să se căsătorească cu el, plină de toate speranțele îndrăgostirii, naivă și conștientă în mod dureros de aceasta. Tinerii îndrăgostiți pleacă la final cu promisiunea fericirii eterne dar ce se întâmplă după aceea cu ei nu vom afla niciodată, a avut dreptate înțelepciunea amară sau nebunia iubirii?

Montarea aceasta este foarte importantă și din punct de vedere istoric pentru că reface un moment celebru al teatrului Bulandra din acei ani, un spectacol al unui regizor genial, Liviu Ciulei, care a schimbat cu o singură piesă modul cum se juca teatru în anii 60. Până la el se jucau piese cu decoruri greoaie, cu gesturi obsedate de realismul psihologic, tirania realului plana peste teatru. Apoi a venit piesa aceasta și a spart canonul realist, pe o scenă simplă, fără decoruri, niște oameni se jucau de-a păstorii îndrăgostiți și rosteau cuvintele poetice în lumina lunii, personaje stilizate și totuși vii și strălucitoare deveneau simboluri pentru ceva mai înalt decât ei. Noul val în teatru începuse.


Durata: 94 minute
Distribuție: Clody Bertola, Victor Rebengiuc, Ileana Predescu, Liviu Ciulei, George Mărutză, Dorin Dron, Petrică Gheorghiu, Adrian Georgescu, Mircea Başta, Ana Negreanu, Rodica Suciu, Dumitru Furdui, Petrică Vasilescu, Marius Pepino, Nicolae Gafton
Regie: Liviu Ciulei şi Elena Negreanu
Înregistrare din 1962

Veciniada de Ion Băieșu

"- Sunt foarte astenic: noaptea vorbesc singur în somn, vorbesc și ziua în tramvaiul 14, plus că uit îngrozitor. Uite, de pildă acum, nu mai știu, ce trebuia să spun? - Poți să taci, nu te obligă nimeni să vorbești." Viața în blocurile comuniste cu toți oamenii la grămadă, înghesuiți, spionându-se lipiți cu urechea de pereții subțiri, saturați de prezența celuilalt, acea viață insuportabil de comună adăuga un grad sporit de stress traiului în comunism. Dar toată această drama a viețuirii la comun poate fi transformată în comedie de un autor ca Ion Băieșu. Personajul principal al piesei este un om astenic, obsedat de curățenie, care începe să aibă idei paranoice cum că un anumit vecin se șterge pe preșul lui. Și, cum nervii săi sunt întinși deja la maxim și toate au o limită, el se decide să îl omoare pe vecinul murdar și nesimțit. În acest scop va aduna martori oculari, avocat și fotograf pentru a imortaliza crima sa legendară de care speră totuși să fie achitat. Un război al nervilor demn de o epopee grecească, o epopee pentru un preș prețios care trebuie apărat din principiu. Durata: 28 minute Distribuție: Marin Moraru, Gheorghe Dinică, George Trestianu, Dem Rădulescu, Arcadie Donos, Astra Dan Regie: Mihai Pascal

Aventurile unui bărbat extrem de serios de Teodor Mazilu

"Eu, deși sunt un om cu un orizont destul de larg, iubesc viața. Poate din același sentiment fac în fiecare dimineață exerciții de înviorare. Eu, cand iubesc, nu mă uit la bani. Nu vreau să spun că am atâția bani câtă sinceritate au femeile, nu. Îmi place să am lângă mine o persoană căreia să-i cer să închidă ușa, dar n-am avut noroc.... Nu știu de ce, dar femeile se plictisesc de mine relativ repede."

Teatrul lui Teodor Mazilu este atât de original și de creativ încât e greu de încadrat într-un gen oarecare dar, dacă trebuie să îi punem o etichetă, ar putea fi numit semi-absurd. Teodor Mazilu știe să găsească bucăți mici de absurd ascunse în țesătura vieții banale, le scoate la iveală ca pe niște pietricele de aur, în lumină, și abia atunci vedem și noi, spectatorii, cât de aiuritoare sunt expresiile cotidiene, modurile în care ne aranjăm viața, idealurile aprobate de societate. Trebuie să fii înzestrat cu un geniu special al limbii ca să descoperi comorile de comic absurd dezgropate de T. Mazilu din limbajul comun, atât de respectabil la prima vedere.

În piesa de față avem un funcționar serios, om cu funcție de răspundere și administrator de bloc, care vrea să se însoare cu o fată spontană ce i-ar putea aduce puțin haos în viața lui prea ordonată. O găsește pe Gabriela, o fată romanțioasă crescută de mătușa ei, fată idealistă dar și calculată, perfectă pentru ce vrea el. Dar Gabriela dorește o răpire romantică de acasă (deși mătușica ei e perfect de acord cu nunta) altfel nu se mărită.  Asta e chiar o problemă pentru domnul extrem de serios. Cum să răpească el o fată? Habar n-are cum se face și apoi rușinea, improvizația, haosul... Totuși altă cale nu există, răpirea trebuie încercată. De aici poate începe totul.

Durata: 68 minute
Distribuție: Octavian Cotescu, Rodica Mandache, Tamara Buciuceanu, George Constantin, Virgil Ogășanu
Regie: Cristian Munteanu Teodor Mazilu - Aventurile unui bărbat extrem de serios

Unchiul Vania de Cehov (1952)

"O,da, eram o personalitate luminoasă care nu lumina pe nimeni. Am fost o personalitate luminoasă! Altă glumă mai usturătoare nici nu mi s-ar putea spune. Am patruzeci și șapte de ani. (...) Nu dorm nopți de-a rândul de ciudă și mânie gândind ce prostește mi-am pierdut timpul, când aș fi putut avea tot ce nu-mi mai îngăduie acum bătrânețea să am!" Un om ajuns la 47 de ani are viziunea terifiantă a vieții sale lipsite de sens. A trăit pentru alții toată viața, și-a jertfit tinerețea pentru binele cumnatului său pe care îl credea un savant iar acum stă față în față cu nulitatea idolului său. O prăpastie se cască la picioarele sale, tot ce a făcut el a fost inutil, conștiința stupidității vieții sale îl copleșește, nu știe exact ce să facă, să se sinucidă sau să ucidă dar ceva trebuie făcut. Nu poate lăsa farsa asta să treacă în liniște mai departe. În plan secund se desfășoară o poveste crudă de dragoste cu doi oameni egoiști și un biet suflet de fată urâțică care speră totuși să fie și ea observată într-o zi de omul pe care îl iubește în taină. Dar sărmana fată nu poate concura cu farmecul unei doamne elegante venite de la oraș și destinul ei este zdrobit imediat fără apel exact ca și cel al unchiului său. Durata: 114 minute Distribuție: Nicolae Bălțățeanu, Elvia Godeanu, Clody Berthola, Lili Popovici, Alexandru Critico, Emil Botta, Grigore Vasiliu Birlic, Leontina Ioanid, Dobre Ene, Armand Stambuliu, Sorin Balaban Regia artistică: Radu Beligan si Titi Acs Înregistrare din 1952

Meșterul Manole de Lucian Blaga

"- Noapte de noapte starețul te ține de vorbă. Manole, pierzi prea mult somn. - De șapte ani pierd credință, pierd ziduri și somn. Nici tu n-ai dormit? - M-am molipsit de neodihna voastră." Un arhitect însetat de frumos vrea să construiască ceva nemaivăzut pe pământ dar zidurile i se dărâmă inexplicabil timp de șapte ani de zile. Nu există semne cum că cel pentru care construiește mânăstirea ar dori clădirea aceasta, dacă nu cumva demolarea e un semn pentru arhitect că ar trebui să se oprească. Dar frumusețea sapă adânc și Manole nu se poate opri din construcție odată ce a avut viziunea. La final va învăța că totul se plătește, chiar cu carne și sânge, că nu poți aduce pe lume frumusețe nepământeană fără să te sfâșii pe tine însuți până la nebunie, fără să dai tot ce aveai mai scump. Se sparie gândul de jertfa cerută pentru ca zidurile să stea în picioare, viață de om dată pentru frumusețe veșnică, dar oare merita făcută jertfa aceasta? Manole nu știe să răspundă la sfârșit sfâșâiat de durere, iar ce a construit nu e nici măcar o consolare, el a fost doar instrumentul prin care a venit în lume puțină frumusețe și apoi a fost aruncat la o parte. Durata: 80 minute Distribuție: Petre Gheorghiu, Ion Marinescu, Valeria Seciu, Ionescu Gion, Nicolae Botez Luchian, Ion Pavlescu, Emil Hossu, Regie: Dan Nasta

Moartea unui comis voiajor de Arthur Miller

"Ești atât de naiv... Crezi că poți lipsi aproape un an... Trebuie să îți intre odată în cap că într-o zi o să bați la ușa asta și o să îți deschidă altcineva."
 Willy Loman a muncit toată viața lui pentru o companie oarecare, a umblat din casă în casă vânzând lucruri ca comis voiajor și, oricât de ciudat pare, a fost încântat de slujba asta. Cu banii câștigați a crescut doi fii și a ținut o casă în picioare iar acum, ajuns la bătrânețe, este concediat pe neașteptate deși el încă știe să vândă, să convingă, să se zbată. Pentru o societate construită exclusiv pe profit, Willy Loman este un ghimpe în coastă, un pion care poate fi înlocuit cu altul mai tânăr, mai modern, mai vesel. Drama acestui om îmbătrânit este insuportabilă pentru spectator, este drama acelei zile când el înțelege cu luciditate că lumea nu mai are nevoie de el. Dar capitalismul nu se dispensează doar de bătrâni în felul acesta, ea aplică același tăvălug și celor tineri cum e fiul lui Willy, un baiat prea interiorizat, prea moale pentru a fi pe gustul companiilor de vânzări care caută ferocitatea competiției la angajații lor. Toata viața lui Willy Loman a fost convins că șomerii sunt singurii vinovați de situația lor pentru că nu se zbat, nu caută, nu se implică, toată viața lui a crezut că dacă vrei cu adevărat ceva nu se poate să nu reușești. Abia când s-a izbit de zidul negației și-a dat seama că zidul acesta existase dintotdeauna, doar el nu îl observase niciodată.
  Durata: 67 minute
  Distribuție: Jules Cazaban, Clody Bertola, Victor Rebengiuc, Mircea Albulescu, Ionescu Gion, Ion Manta, Marius Pepino, Dorin Dron
Regie: Dinu Negreanu

Idolul și Ion Anapoda de George Mihail Zamfirescu

"N-am să mă supăr, nimic nu mă mai poate supăra acum, dar totuși n-am să mă pot săpâni și am să dau amicului meu, mort, la morgă, cum o fi, patru perechi de palme și am să-i strig: Imbecilule! Ai sacrificat porumbelul alb al prieteniei pentru o coțofană gătită cu pene de păun!" O piesă care ar trebui ascultată după Mitică Popescu pentru că tratează aceeași temă a funcționarului interbelic mărunt și neînsemnat, a micului intelectual cu calități nebănuite care mucezește într-un post de executant. Aici însă G. M. Zamfirescu alege să rezolve altfel problema micului funcționar, într-un mod nebănuit. Ca și Mitică, Ion zis și Anapoda împinge hârtii fără rost într-un birou oarecare, și tot ca și Mitică visează la o fată frumoasă pe care nu o poate aborda - fata gazdei lui - din cauza timidității sale congenitale. Așadar avem un om mic cu o inteligență peste medie care visează să se însoare cu o fată frumoasă și să devină bogat și să trăiască fericit. La un moment dat în piesă intervine ruptura și Ion își dă seama că el de fapt nu vrea atât de tare lucrurile acestea, a crezut doar că și le dorea pentru că toți ceilalți la asta visau. Revelația lui este simplă: nu poți fi fericit visând visele altora oricât de mărețe ar fi acestea. Ion nu își dorește decât o viață liniștită alături de o femeie care să îl înțeleagă și cu care să asculte plăci de patefon. Dacă idealul său de fericire poate părea banal altora asta nu mai contează, este măcar un ideal sincer. Singurul motiv pentru al nefericirii de până acum a fost că nu știa exact ce voia de la viață. Acum când știe, Ion nu se mai lasă păcălit. O viață banală și mediocră îl așteaptă de acum încolo, dar pentru el aceasta este o viață autentică, în care el nu mai este spectator pasiv ca la cinematograf, o viață pe care și-o construiește singur. Durata: 93 minute Distributie: Radu Beligan, Raluca Zamfirescu, Silvia Dumitrescu Timică, Iarodara Negrini, Virgil Popovici, Ionescu Gion, Mițura Arghezi Regie: Mihai Zirra

Maria Stuart de Friedrich Schiller

"Nu podoaba o face pe regină. Noi putem fi tratate în chip josnic, dar să ne înjosească nu e în stare nimeni. Aici în Anglia am învățat să mă deprind cu multe și de aceea ce mi se întmplă acuma nu mă doare."

 Maria Stuart, regina Scoției, este întemnițată la Londra de către rivala ei întru putere și religie, regina Elisabeta. O situație îngrozitoare pentru o regină, un test de demnitate și curaj, dar Maria Stuart știe să arate o noblețe regească chiar și în închisoare, frumusețea ei morală nu e clintită de mizeria umană a asupritorilor săi. Testul cel mai greu de trecut este însă pentru cealaltă regină, Elisabeta. Maria Stuart este regină deci nu poate fi condamnată de un tribunal pentru popor, numai cineva egal cu ea îi poate rosti sentința, deci Elisabeta va trebui să se murdărească cu o condamnare personală la moarte dacă vrea să scape de rivala sa. Elisabeta știe că Maria Stuart nu a făcut nimic rău propriu-zis, nu o poate condamna în virtutea unor legi, singura posibilitate rămasă este echivalentul crimei: să o condamne ca un act de război, pur și simplu pentru că o are prizonieră și poate. Dar se poate înjosi Elisabeta la o astfell de crimă?
Durata: 88 minute Distribuție: Dina Cocea, Irina Răchițeanu Șirianu, Nicu Dimitriu, Toma Dimitriu, Alexandru Demetriad, Virgil Popovici, Nicolae Brancomir, Florin Piersic, Marcel Enescu, Alfred Demetriu, Liviu Crăciun, Nicolae Grigore Bălănescu, Tanți Benescu Munteanu, Igor Bardu, Traian Zecheru, Victor Dogaru. Regie: Miron Niculescu
Durata: 108 minute Distribuție: Adela Mărculescu, Lucia Mureșan, Ovidiu Iuliu Moldovan, Mircea Albulescu, Florian Pittiș, Gheorghe Cozorici, Constantin Dinulescu, Teli Barbu, Sergiu Demetriad, Mihai Cafrița, Liviu Crăciun, Șerban Cellea, Theodor Danetti, Elena Nica, Matei Gheorghiu, Sorin Gheorghiu, Boris Petroff, Gheorghe Pufulete, Violeta Berbiuc. Regie: Cristian Munteanu

Othello de William Shakespeare

"- Adu-mi otrava, Iago! 
- Nu folosi otrava, mai bine s-o sugrumi în pat, în patul pe care l-a pângărit. 
- Da, cel mai bine așa."

 O poveste shakesperiană de inspirație italiană, Othello este tragedia unui om prea încrezător și prea bun. Othello, general venețian de origine străină, este un maur căsătorit cu Desdemona, fiica unui senator venețian. Un străin dăruit cu putere politică, o soție minunată și stima unui întreg oraș nu putea stârni decât invidie. De multe ori oamenii se consideră superiori unui om doar pentru că acesta face parte dintr-o rasă străină și toate succesele sale, altfel dobândite prin muncă cinstită, li se par furate pentru că el nu trebuia să trăiască acolo, la Veneția, pentru că nu s-a născut acolo. În ochii lor impostura locală merită mai multe drepturi decât geniul venit de peste mări. 

Încrezător în prietenie și oameni, Othello ar crede orice i se spune deci devine o jucărie în mâna unui om ambițios și fără scrupule cum este subalternul său, Iago. Au fost de ajuns câteva cuvinte veninoase și furtul unei batiste pentru ca Othello să își piardă încrederea în fidelitatea soției sale din prea mare încredere în cuvântul lui Iago. Othello nu este obișnuit cu gelozia, el nu știe să trăiască în umbră, să spioneze, pe el îl dezgustă astfel de tertipuri fățarnice așadar din clipa când a aflat de infidelitate, Othello a și condamnat-o la moarte pe Desdemona fără drept de apel.

 Distribuţia Othello – Toma DIMITRIU Iago – Fory ETTERLE Desdemona – Clody BERTHOLA Roderigo – George MARCOVICI Casio – Gabriel DANCULESCU Brabantia – Gheorghe STORIN Dogele – Vladimir MAXIMILIAN Mantano – Constantin BĂRBULESCU Emilia – Tanţi SOVIANI Gratiano – Mihai BERECHET Ludovico – George COSTIN Crainicul – Alfred DEMETRIU
 Regia artistică: Paul STRATILAT

Monopolul alcoolului de I. L. Caragiale

"- Stăm ca blegii în berării și cafenele și lăsăm pe toți apelpisiții care ard să pună mâna pe slujbușoare ca să-și facă de cap și să răstoarne cu diferite pretexte....
- Nene, te-i supăra, nu te-i supăra, eu în politică nu mă amestec pentru că.... mi-e frică."

Un mic moment caragialian cvasi-absurd și desăvârșit în scriere care tratează o problemă românească veche de sute de ani: neimplicarea politică. Românii stau la o bere și întorc țara pe dos și critică și au idei, dar nu ar ridica un deget pentru că se simt neputincioși. Când în fine se găsesc oamenii destul de revoltați să meargă la guvern să protesteze, ca un făcut au ghinion și se împotmolesc prin cârciumi unde mai discută puțină politică la o bere până când e chiar prea târziu să mai facă ceva.


Durata: 28 min
Distribuție: Toma Caragiu, Octavian Cotescu, Stefan Banica, Marin Moraru, Lan Lorin Florescu, Alexandrina Halic
Regie: Ion Vova

Nepotul lui Rameau de Denis Diderot

"- Gramatică, mitologie, geografie, puțin desen și mai multă morală.
- Ce de ușor mi-ar fi să îți dovedesc cât de nefolositoare sunt cunoștințele astea într-o lume ca a noastră, și nu numai nefolositoare, periculoase chiar."

Ce ne poate spune azi o piesă scrisă de unul din enciclopediștii francezi? Un om de acum aproape 300 de ani care credea cu tărie în puterea rațiunii de a domoli prostia și care vedea neîngrădirea cunoașterii ca o condiție esențială a libertății? Era o altă lume atunci, o lume interesantă și ipocrită, închisă în formalisme sufocante din care însă ieșea la fel ca și azi triumfătoare prostia. Sub alte aspecte, cu alte metode, vedem și azi același triumf al nulităților prefăcute, al lingușirii și ignoranței. La fel ca acum 300 de ani.

Doar că noi azi privim cu dispreț toate aceste forme maladive ale succesului, îi demonizăm în bloc fără să ne aplecăm asupra lor, fără să încercăm măcar să privim monștrii morali în față. Diderot însă a făcut asta. Cine s-ar fi gândit să analizeze fluxul de gândire al unei mici lichele mondene? Care om înzestrat cu virtute s-ar fi uitat măcar la nepotul lui Rameau? Virtuoșii își pleacă ochii cu rușine din fața unui astfel de om. Diderot s-a apropiat cu fascinație și ne-a povestit ce a văzut acolo.

Nepotul lui Rameau este o mică lichea lingușitoare care s-a băgat sub pielea puternicilor zilei și îi distrează cu bârfe și glumițe, încurajându-le viciile în același timp. O scuză are și el totuși, tot ce face e rezultatul foamei și al sărăciei. Doar că omul acesta nu este lipsit de mândrie, ba chiar de un simț ciudat al virtuții: el știe perfect de partea cui e dreptatea chiar dacă alege să nu o urmeze. Acest om simpatic dar perfect imoral are totuși mândria să nu se lase călcat în picioare de cei care îl hrănesc. De aici rezultă și dilema lui: el nu știe să muncească, oamenii virtuoși nu l-ar primi în societatea lor, el e făcut să trăiască numai printre vicioși - dar s-a certat cu aceștia și nu își poate cere scuze de la ei pentru că totuși li se consideră superior.

Ciudată creatură, un om care dinamitează orice delimitări morale, un om care te pune în situația de a-ți reconsidera prejudecățile despre viciu. Acest om evident inteligent nu poate fi disprețuit așa ușor, dar nici admirat nu poate fi. Rămâne un mister în carne și oase, un paradox umblător care își râde de toată logica lumii.


Durata: 34 minute
Distribuție: Fory Etterle, Gheorghe Dinică, Coca Andronescu.
Înregistrare din anul 1966

Jocul de-a vacanţa de Mihail Sebastian

"- Ce nu faci dumneata ca să pari prost-crescut. Nu răspunzi la bună ziua, te servești primul la masă, nu spui bună seara, lupți din răsputeri să fii dezagreabil și izbutești uneori... dar cu câte eforturi, cu câtă osteneală!(...)
- La urma urmelor, ce vrei dumneata?
- Vreau să-ți spun că nu mă sperii și mai vreau să-ți spun că te cunosc și mai vreau să-ți spun că tot jocul dumitale e naiv."

Un grup de oameni își petrec vacanța la munte, la o pensiune într-o zonă sălbatică și, deși sunt străini unii de alții, toți aleg să și-o petreacă în același fel. Deși sunt departe de casele lor, de slujbele lor, ei își petrec concediul tot cu gândul la ceea ce au lăsat în urmă, la familie, colegi și prieteni. Telefonul, radioul, scrisorile sunt fire care îi leagă de casă așa cum azi internetul, telefoanele mobile și emailul nu îi lasă pe oameni să uite măcar pentru o secundă cine sunt ei și unde se află.

Identitatea e o haină obositoare și dacă o porți 11 luni pe an, măcar în vacanță ai putea să o lași deoparte, măcar în concediu ai putea încerca să fii altcineva, să fii acela pe care l-ai visat în adolescență de exemplu. Aceasta este ideea simplă a unui om care ajunge la această cabană și le strică tihna celorlalți turiști. El le propune să joace un joc simplu, jocul de-a vacanța, în care ei devin tot ce și-au dorit vreodată să fie, în care lumea din afara cabanei pur și simplu nu există. La început sceptici, oamenii se prind în acest joc și sunt atât de fascinați de el încât nu vor să mai coboare la loc în viețile lor monotone de dinainte.



Durata: 91 minute
Distribuţie: Radu Beligan, Mircea Constantinescu, Ion Ulmeni, Puiu Cristescu, Raluca Zamfirescu, Dina Cocea, Colea Răutu, Nae Roman, Silvia Dumitrescu-Timică, Mitzura Arghezi
Regia artistică: Mihai Zirra

Înregistrare din 1957

Măscăriciul după A. P. Cehov

"- Atunci am înțeles că eu nu eram pentru ea decât un măscărici.
- E vremea să mergem acasă, Nikolai Vasilievici...
- Atunci am înțeles, Nikitușka, publicul mă iubea, cumpăra fotografia mea, flori, autografe, dar eu rămâneam pentru dânșii un străin, o paiață, o femeie de stradă."

Un actor bătrân și hârșit în ale scenei rămâne singur în teatru după ce luminile s-au stins și au plecat toți acasă. Singur pe scenă își amintește momentele sale de glorie actoricească și de mizerie umană. Apare și un sufleur pe acolo care intră în jocul amintirilor și împreună cei doi dau un spectacol pentru ei înșiși. Spectacol amar și comic totodată despre viața chinuită a actorilor pe care toți îi admiră ca artiști dar nimeni nu vrea să aibă de a face cu ei ca oameni în afara scenei.

Spectacolul este după Cehov pentru că se bazează pe piesa acestuia Cântecul lebedei, dar textul piesei conține atât de multă improvizație încât s-ar putea spune că este de fapt 50% Cehov și 50% Horațiu Mălăele. Piesa aceasta se joacă încă și azi la teatrul Bulandra, cine vrea să meargă să o vadă nu va regreta.

Durata:59 minute
Distribuție: Horaţiu Mălăele şi Nicolae Urs
Regie: Dan Puican
Înregistrare din 2009

Tudor Mușatescu - Sosesc deseară

"- Miroși a tutun! Piei din fața mea! Ai fost la chef cu Costică și ceilalți!
- Nene, nene, nu mă judeca. M-ai pus să mă țin după băiat, nu? A trebuit să mă duc răspund la invitațiune.
- A, ai avut invitațiune? Prin urmare chestiunea cu alea 200 de lei date la intrare a fost o minciună sfruntată. Ca după ce că îți bați joc de mine, să îmi mai iei și banii pe deasupra!"

O comedie blândă de provincie cu parfum de epocă.

Puiu, student în drept la Paris, este escrocat de o cocotă pariziană și, având nevoie de mai mulți bani, vine urgent acasă în orășelul copilăriei sale ca să îi ceară tatălui său. Trebuia să fie un drum rapid dus-întors, dar oprirea în orășel e inevitabilă pentru că tatăl lui Puiu este neînduplecat: nici un ban în plus! Băiatul a tocat destul, nu se știe pe ce, și nu mai absolvește facultatea aia odată.

Părintele lui Puiu a căzut în manierismele bătrâneții și a devenit obsedat de moralitate pe care o încurajează înființând și patronând în oraș câteva societăți cu scopuri morale. Dar bătrânul nu este un om rigid, ci doar speriat de perspectiva unei vieți fără repere, așa că decis să le îmbrățișeze cu ardoare pe cele mai facile. În casa lui mai locuiesc încă două persoane: verișoara lui, Adelaida, o doamnă excentrică și foarte simpatică, și Anișoara, nepoata bătrânului și verișoara lui Puiu, îndrăgostită în secret de flușturaticul student. Ce se va alege de ei când acești patru oameni cu personalități atât de diferite vor locui în aceeași casă? Cum se va creiona conflictul și cine va câștiga până la urmă?

Piesa aceasta ar fi meritat pe puțin tot atâta faimă ca și Titanic Vals pentru că este la fel de bine scrisă și gândită, dar nu a avut acest noroc istoric. Actorii însă o joacă de fiecare dată cu multă plăcere și publicul pare să fie la fel de încântat. Vă oferim aici două montări ale acestei piese, prima de la Radiodifuziunea româna și a doua de la radiodifuziunea din Republica Moldova.


Durata: 59 minute
Distribuție: Ileana Stana Ionescu, Stefan Mihailescu Braila, Mihai Fotino, Geo Costiniu, Victoria Mierlescu, Marioara Sterian
Regie: Dan Puican



Durata: 83 minute
Distribuție: Emil Doliță, Mihai Grecu, Ileana Puiu, Iulia Șimanschi, Vitalie Toderaș
Regie: Dumitru Griciuc

1001 de nopți - Micul cadiu

"- Ce vrei să te faci când vei ajunge mare?
- O, aș vrea să devin cadiu dar acesta e un vis prea îndrăzneț, așa spune și mama.
- Pentru tine visul nu e deloc îndrăzneț, ai o minte isteață."

Într-un oraș din poveștile arabe exista o pricină de judecată între doi oameni, un caz încurcat în care nu existau dovezi decât cuvântul unuia contra celuilalt. Jduecătorul nu știa cum să iasă din impas până când a văzut cum se jucau copiii în praful uliței de-a judecata și micuții judecau exact cazul controversat. Ce-ar fi dacă ar lăsa un copil isteț să judece în locul său? Oare ce ar putea să iasă? Copiii văd lucruri de care adulții nu au habar și privesc totul dintr-o perspectivă mai dezinteresată. Cum se va descurca micul cadiu cu judecata? Rămâne să ascultăm povestea și să aflăm.



Durată: 19 minute