Pescarusul de Anton Pavlovici Cehov

"Sunt un pescăruș. Nu, nu e asta... Eu sunt actriță...Da! Și el e aici! Da, da.. nu face nimic.. El nu credea în teatru, râdea de visurile mele, și încetul cu încetul n-am mai crezut nici eu și mi-am pierdut curajul. (...)Acum știu, înțeleg, Costea, că în ceea ce facem noi, ori că am juca pe scenă, ori că am scrie, principalul nu e gloria, nu e strălucirea, nu e ceea ce visam eu, ci puterea noastră de a îndura."

În Pescărușul, la un nivel formal, avem o luptă între generații: pe de o parte tânărul scriitor Treplev și tânăra actriță Zarecinaia, pe de alta bătrânii: scriitorul Trigorin și actrița Arkadina.
Tânărul scriitor îl acuză pe bătrân de un succes nemeritat, de mediocritate și de valori învechite, de folosirea șabloanelor. În același timp noi nu putem ști cu siguranță dacă tânărul scriitor este un geniu sau doar altă mediocritate veleitară așa cum nu putem ști nici dacă bătrânul scriitor chiar este mediocru. Este o confuzie cultivată atent de Cehov care nu vrea să facă lucrurile prea ușoare pentru spectatori, nu vrea să existe baricade ale binelui și răului. Indiferent că suntem de partea lui Treplev sau a lui Trigorin, nu putem fi siguri dacă nu cumva celălalt avea dreptate. Cehov le împrumută amândurora din ideile și experiențele sale de scriitor.

Conflictul dintre cele două actrițe este mult mai subtil și niciodată pe față - aici Cehov a fost cavaler și discret pentru că nu le-a pus să se confrunte direct. Nina Zarecinaia nu are o viziune proprie despre teatru, ea nu vrea decât glorie și alte frivolități. Arkadina are glorie în schimb își dorește să fie iar tânără și să poată păstra mai ușor afecțiunea lui Trigorin. Lupta între cele două se dă pentru inima lui Trigorin care, laș, se lasă atras temporar de tânăra fată pentru a o părăsi mai apoi.

Rinocerii de Eugen Ionescu

"Sunt un monstru, niciodată n-am să pot deveni rinocer, aș vrea să mă schimb atât de tare dar nu pot... ce urât sunt! Mi-e rușine."

Cea mai poetică piesă a lui Eugen Ionescu, Rinocerii este o metaforă a însingurării omului în mijlocul semenilor săi. Interpretările politice care i s-au dat sunt justificate parțial, rinocerii sunt și naziștii dar și comuniștii, dar a rămâne în zona alegoriei politice ar însemna să sărăcim piesa de o multitudine de semnificații mai profunde.

Într-o zi, într-un oraș, câțiva oameni se transformă în rinoceri - pur și simplu. Fenomenul este privit ca pe o boală rară, îi neliniștește pe câțiva dar atitudinea generală este aceea de încredere pentru că nu ni se poate întâmpla ceva rău nouă, nu? Mereu alții o pățesc, niciodată noi.
Apoi rând pe rând, cercul de cunoscuți ai personajului princial, Beranger, se restrânge, șeful lui, vecinii, trecătorii, un logician, cel mai bun prieten al său - devin toți rinoceri. Din ciudățenii rinocerii ajung majoritatea și atunci ei definesc normalitatea. Beranger ajunge să fie el însuși un monstru față de prietenii săi deveniți rinoceri.

Beranger nu este un erou, dimpotrivă chiar, dar la final este singurul care rezistă majorității copleșitoare, el rezistă din încăpățânare, credincios umanității sale, fără să poată explica de ce nu se transformă și el. Pentru că rinocerii au totul de partea lor: au rațiunea, au majoritatea, au normalitatea, și, vai, la final, au și frumusețea. Spre finalul piesei Beranger se simte îngrozitor de urât față cu siluetele tot mai frumoase ale rinocerilor.

Beranger nu le ține piept tuturor decât în numele fragilei sale umanități la care nu poate renunța și asta face toată diferența. Piesa se încheie cu strigătul său disperat și sfidător aruncat în singurătate: "Sunt ultimul om, am să rămân om până la capăt, nu capitulez!"

Durata:85 minute
Distribuție: Radu Beligan, Ion Lucian, Sanda Toma, Alexandru Repan, Mihai Fotino, Adrian Pintea, Mircea Albulescu, Alfred Demetriu, Petrică Popa, Stela Popescu, Ruxandra Sireteanu, Dumitru Chesa, Ada Navrot, Eugen Racotzi, Gheorghe Pufulete.
Regie: Lucian Giurchescu

Valsul cainilor de Leonid Andreev

"Ai niște ochi fascinanți, domnule Feklușa, și dacă nu ești dumneata un escroc sadea, atunci eu, Karl Tille, nu mă pricep deloc la oameni."

Valsul câinilor de Leonid Andreev este o piesă foarte ciudată și intrigantă. Acțiunile se succed normal, personajele sunt interesante, avem și cugetări și caractere dar totul nu are nici un sens aparent. Am putea să îi punem o etichetă: piesă expresionistă - dar cu ce ne ajută asta? Nu este teatru absurd, nu este nici un teatru întîmplător, dar pur și simplu sensul legării acestor scene la un loc scapă unei interpretări imediate. Piesa nu este deloc plictisitoare, ba chiar după ce o asculți odată mai vrei încă odata, imediat, ca să poți verifica dacă nu ți-a scăpat ceva, poate totuși era un sens ascuns...

Personajele din piesă sunt un bancher - Heinrich Tille, fratele lui cam escroc, încă un escroc cam tâmpițel, logodnica bancherului, și încă 2-3 personaje pitorești. Piesa începe cu viața aparent perfectă a bancherului care și-a programat tot restul vieții milimetric începând cu căsătoria. Dar căsătoria sa nu are loc, logodnica sa îl părăsește inexplicabil și pe neașteptate iar universul lui Heinrich Tille se prăbușește. Prăbușirea asta ciudată este reprezentată pas cu pas în piesă, la un moment dat pare că totul vrea să ia calea unei lucrări detectivistice, fratele lui Heinrich încercând să îl folosească pentru a da o spargere la bancă, apoi totul se răstoarnă și însuși bunul, cinstitul Heinrich fură banii respectivi, dar fapta sa este gratuită, fără patimă și interes, apoi el renunță la bani și... veți vedea.

Piesa beneficiază de o montare excepțională în înregistrearea aceasta la radio iar Marcel Iureș face aici un rol de zile mari.


Leonid Andreev - Valsul cainilor
Durata: 87 min
Distribuție: Marcel Iureș, Adrian Titieni, Mirela Gorea, Alexandru Bindea, Ada Navrot, Răzvan Vasilescu, Valentin Teodosiu, Orodel Olariu
Regie: Mihai Lungeanu

Titanic Vals de Tudor Musatescu

"-Valsul ăsta e de pe vremea când s-a ciocnit titanicul cu ghețarii și s-a scufundat în ocean. Ăla zic și eu naufragiu!
- Splendidă catastrofă!
- Ascultă, maică, pe Marea Neagră sunt ghețari?"

Cea mai cunoscută piesă de teatru a lui Tudor Mușatescu, Titanic Vals este povestea unui om simplu, funcționar mărunt, care moștenește dintr-odată o avere mare și se trezește propulsat de ambițiile familiei sale în politică. Omul cinstit din el se revoltă și încearcă să refuze funcția politică cumpărată cu bani grei și într-un discurs celebru le cere alegătorilor să nu îl voteze pentru că nu merită. Reacția obținută este exact inversă, alegătorii se năpustesc să voteze omul cel mai cinstit pe care l-au văzut ei vreodată.

Piesa mai are și alte intrigi secundare la fel de interesante, o poveste de iubire, un mister cu un testament, un copil înfiat în secret etc. Pentru cine nu știe piesa, ea este destul de palpitantă la prima ascultare. Pentru ceilalți rămâne plăcerea de a asculta jocul actorilor și de a admira personajele atât de pitorești din familia lui Spirache Necșulescu.

Titanic Vals - Tudor Musatescu
Durata: 78 min
Distribuție: George Calboreanu, Kitty Gheorghiu Muşatescu, Silvia Dumitrescu-Timică, Valeria Gagealov, Vali Voiculescu, Silvia Chicoş, Radu Beligan, Niky Atanasiu, Ştefan Mihăilescu Brăila, Ion Ulmeni, Catiţa Ispas, Horia Şerbănescu
Regie: Mihai Zirra

Romeo si Julieta de William Shakespeare

"Supuși rebeli! Dușmani ai păcii care mânjiți cu sânge de vecin oțelul! Creștini sunteți? Nu - fiare ce vărsați izvorul purpur ce vă curge-n vine, spre-a stinge focul unei uri haine!"

Cea mai celebră poveste de dragoste din literatura lumii, Romeo și Julieta nu mai are nevoie de nici o prezentare. Montarea de față are o distribuție fenomenală cu nume mari ale teatrului românesc chiar și în cele mai mici roluri (deși la Shakespeare nu prea există roluri mici).

Piesa este printre cele mai poetice lucrări dramatice ale lui Shakespeare, o înșiruire poetică de metafore și hiperbole, comparații neobișnuite și asocieri neașteptate. Pe lângă îndrăgostiții stelari există și personaje secundare fascinante cum ar fi Mercuțio - simbolul inteligenței tinerești jucăușe și profunde, părintele Lorenzo - înțelepciunea amară și încărcată de toate dezamăgirile lumii care mai are totuși forța să creadă în promisiunea tinerilor și în curățenia lor morală. Apoi este desigur personajul doicii, echivalentul bufonului în piesa aceasta; la Shakespeare trebuie să existe bufoni în orice piesă pentru că, oricât ne-am dori-o noi, viața nu este numai solemnă și profundă, ci de multe ori ușuratică și ridiculă ca o bătrânică spoită cărând după ea o umbreluță în soare.


Romeo si Julieta
Durata: 95 minute
Distribuție: Adrian Pintea, Mariana Buruiană, Mircea Albulescu, Ileana Stana Ionescu, Silviu Stănculescu, Florian Pittiș, Petrică Lupu, Gheorghe Cozorici

Cadavrul viu de Lev Tolstoi

"Mă crezi? Mai ușor mi-ar fi fost să mă sinucid decât să mint. Mă și hotărâsem la asta dar s-a ivit o făptură de treabă care mi-a spus: la ce bun?"

Una din puținele piese de teatru ale lui Tolstoi, Cadavrul viu este drama unui om care, deși este integrat social la un nivel formal, se simte un ratat care nu mai poate juca comedia asta. El fuge de acasă pentru a-și elibera soția și familia de suferințele cauzate de firea lui ciudată. Sfătuit de cineva își înscenează sinuciderea pentru ca soția lui să fie liberă să își reconstruiască viața iar el își duce traiul prin cârciumi ca un anonim. Dar peste ani este descoperit și adus la judecată, soția lui este obligată de lege să se întoarcă la el deși ea se recăsătorise și avea copii cu al doilea soț. Personajul principal constată că el nu este bun de nimic în viață, că mereu stă în calea fericirii altora orice ar face și numai moartea îi va elibera pe ceilalți de povara lui.

Tolstoi era un gânditor anarhist și în piesa aceasta el prezintă o idee foarte dragă lui: aceea că statul nu ar trebui să aibă nici un cuvânt de spus în privința căsătoriei oamenilor și a relațiilor dintre ei. În Rusia secolului 19 un divorț era foarte greu de obținut, aproape imposibil, și Tolstoi nu înțelegea de ce trebuie să își dea Statul un acord pentru despărțirea a doi oameni care se uniseră de bunăvoie, de ce trebuie siliți oamenii să rămână împreună doar pentru că li se pun niște piedici absurde, legale. Tolstoi mai abordase această temă colateral în Anna Karenina când arătase cât de imposibil era pentru Anna să obțină divorțul de la soțul ei doar pentru că era femeie și nu avea aceleași drepturi în fața legii ca și soțul ei. În multe privințe Tolstoi era un gânditor mult prea modern pentru vremea sa, cam cu 100 de ani înainte în mentalități, contemporan cu noi mai degrabă decât cu rușii secolului 19.


Lev Tolstoi - Cadavrul viu (Teatrul la microfon)
Durata: 111 minute
Distribuție: Alexandru Critico, Clody Bertola, Sandina Stan, Catița Ispas, George Măruță, Nelli Sterian, Aurel Rogalski, Maria Voluntaru, Emil Botta, Nucu Păunescu, Ionescu Gion
Regie: Val Moldoveanu

Don Carlos de Friedrich Schiller

"Am 23 de ani și n-am făcut nimica pentru nemurire..."

Piesă de teatru ce se înscrie în curentul romantic, Don Carlos este povestea prințului Spaniei, fiul regelui Filip al doilea, care încearcă să construiască o lume mai bună decât ceea ce a lăsat tatăl său (Filip al II-lea este celebru pentru înflorirea inchiziției în vremurile sale și pentru opresiunile politice asupra coloniilor spaniole - de pildă asupra Țărilor de Jos adică Olanda și Belgia de azi). Avântul lui tineresc este curmat repede de camarila din jurul regelui care nu se decide încă să cedeze puterea în mâinile fiului său. Piesa vorbește în versuri frumoase (geniala traducere a lui Alexandru Philippide) despre noblețe, sacrificiu, curaj, iubire și mai ales despre prietenie. Cele mai frumoase pagini despre prietenie s-au scris poate aici când Schiller ne arată prietenia dintre Don Carlos și Marchizul de Posa dusă până la sacrificiul de sine și dincolo de moarte.


Friederich Schiller-Don Carlos

Durata: 103 minute
Distribuție: Constantin Codrescu, George Vraca, Nicolae Brancomir, Aurel Rogaski, Gina Petrini, Nicu Dimitriu, Tanți Cocea, Cleo Pan Cernățeanu, George Demetru, Marcel Gingulescu, Gheorghe Ciprian, Ludovic Antal
Regie: Mihai Zirra

Ludmila Razumovskaia - Santaj

"- Noi, oamenii anilor 60 eram altfel. Nu ne gândeam la noi, ci la alte lucruri, la sensul vieții, la sensul istoriei...
- Da, și ce lucru minunat ați realizat voi, oamenii anilor 60? Unde sunteți acum?"

Piesă de teatru intensă și palpitantă despre încercarea unor liceeni de a-și șantaja diriginta pentru a obține schimbarea lucrărilor de BAC cu unele fabricate de acasa. Spre uimirea lor, profesoara modestă și bună le rezistă eroic cu un curaj moral la care nu se așteptau. Este o piesă despre conflictul dintre generații în Rusia comunistă, despre limitele răului ce par atât de ușor de trecut înainte de a o face și care apoi îi îngrozesc pe cei care au trecut dincolo, despre prăpăstiile etice care despart oamenii contemporani.


Ludmila Razumovskaia-Santaj

Durata: 67 minute
Distribuție: Sanda Toma, Cristian Iacob, Delia Nartea, Marius Rizea, Claudiu Bleonț
Regie: Dan Puican

Insula de Mihail Sebastian

"- Nu-mi vine a crede. Mi se pare ca nu e adevarat. Ma uit la mainile astea doua care o viata intreaga au rasfoit carti si au mangaiat femei, ma uit la ele si nu le recunosc.
- Esti un snob.
- Un snob, da, un snob care acum o jumatate de ora cara pietre in port, un snob care s-a invatat sa culeaga mucuri de tigari de pe jos, un snob care curata cartofi!"

O piesă mai puțin cunoscută a lui Sebastian, neterminată dar completă într-un fel ciudat. Este vorba de trei oameni (europeni) rămași fără voia lor într-o țară din America de Sud aprinsă brusc de un război civil. Cei trei străini devin prieteni și se sprijină reciproc în acea lume devenită ostilă lor, în acea lume în care convențiile sociale s-au răsturnat total și un bancher milionar este tratat de toți ca un cerșetor; odată cu prietenia aceasta neprevăzută cei trei descoperă lucruri nebănuite despre ei înșiși, se schimbă treptat și nu în mod negativ. Întrebarea este daca vor putea păstra schimbarea aceasta și după ce se vor întoarce acasă...

Sebastian a apucat să scrie doar două acte din cele trei planificate inițial, piesa se termină suspendată într-un moment de speranță luminoasă ceea ce o face cea mai optimistă piesă a lui Sebastian fără să apară neterminată unui spectator ce nu cunoaște povestea scrierii ei.

Mihail Sebastian - Insula
Durata: 64 minute
Distribuție: Dana Dogaru, Adrian Pintea, George Constantin, Ștefan Mihăilescu Brăila, Tamara Buciuceanu Botez, Radu Panamarenco, Ana Cionte
Regie: Dan Puican

Revizorul de Gogol

"Doamne, ajuta-ma sa trec si de hopul asta si iti aprind o lumanare cum nu s-a mai vazut, cate 3 puduri de ceara sa dea fiecare negustor."

Comedie - aproape farsă bufă- despre sosirea într-un orășel de provincie a unui escroc scăpătat care are norocul să fie confundat cu un inspector din capitală. Urmează spectacolul umilințelor autorităților locale în fața micului terchea-berchea, lingușeli și șpăgi duioase precum și alunecarea în grandomanie a micului escroc care are totuși prezența de spirit să plece la timp înainte de a fi descoperit.

Teatru Radiofonic - N.V. Gogol - Revizorul
Durata: 110 minute
Distribuție: Radu Beligan, Grigore Vasiliu Birlic, Marcel Anghelescu, Alexandru Giugaru
Regie: Sică Alexandrescu

Nouasprezece trandafiri de Mircea Eliade

"Cand ma gandesc sa scriu teatru parca vad un zid alb, ca de zapada, de nepatruns care imi pune stavila..."

Dramatizare a unui mini-roman de Mircea Eliade, piesa 19 trandafiri vorbește despre un scriitor care a avut o revelație în tinerețe, a uitat-o complet după aceea și în final a regăsit-o peste zeci de ani cu ajutorul unor actori, despre trecerea "dincolo", despre teatru ca mijloc de coborâre a sacrului în profan.
Cea mai interesantă idee din piesă: poți sa ai o revelație a absolutului și să o uiți complet, să treci pe lângă sacru, să îl recunoști o secundă și apoi să fii inghițit de viața profană și fără semnificații ca de o mlaștină.

Mircea Eliade - Nouasprezece trandafiri
Durata: 79 minute
Distribuție: Florian Pittiș, Mircea Albulescu, Irina Movilă, Andreea Macelaru, Mihai Dinvale, Dan Condurache
Regie: Cristian Munteanu