Caragiale - Telegrame

"Directorul prefecturii locale, Raul Grigorescu, insultat grav dumnezeii mamii și palme cafine central. Amenințat moarte. Viața, onorul nesigure. Rugăm anchetați urgent faptul. Costăchel Gudurău."

Într-un orășel din Moldova, un avocățel primește niște palme de la un rival politic în fața tuturor la cafeneaua centrală. Costăchel Gudurău nu poate suporta afrontul și începe să trimită frenetic telegrame pe la cine e mai mare prin țară, începe cu ministrul justiției și sfârșește cu regele.

Pentru niște palme? Ce e în pericol aici în afară de onoarea lui Costăchel și plăcerea lui de a juca table la cafeneaua centrală? Toată agitația asta pare cel puțin exagerată până când, după ce se rezolvă incidentul, aflăm că alte planuri avea Costăchel. Acum, când până și regele știe cine e Costăchel Gudurău iar ministrul justiției adoarme și se trezește cu numele lui în cap, el poate cere în fine postul sinecură de avocat al poporului - un post pe care nici nu l-ar fi putut visa înainte de incidentul cu palmele, el aflându-se în opoziție cu Guvernul.

Micul schimb de telegrame care ne păcălise prin stupizenia sa panicardă se dovedește a fi punerea în practică a unui plan machiavelic de mărire. La final directorul prefecturii rămâne uimit de atâta șiretenie și se simte folosit într-o afacere ce îi depășește puterea de înțelegere.


Durata: 10 minute
distribuţie: Ion Lucian, Horia Şerbănescu, Sandu Sticlaru, Horia Căciulescu, Gheorghe Oprina, Dem Rădulescu
Regia artistică: Ion Vova

Cehov - Jubileul

"- Ai un caracter admirabil,dar cu femeile ești imposibil, te porți mai rău ca Jack Spintecătorul. Zău, nu înțeleg de ce le urăști atât.
- În timp ce eu nu înțeleg de ce țineți atât la ele."

O schiță cehoviană despre oamenii mărunți care duc lumea pe umerii lor și suferă nedreptățile fără să crâcnească, un crochiu comic despre un mic colț din imperiul birocratic țarist.

Un birou de bancă în Rusia imperială, funcționari mărunți, un șef, agitație mare cu ocazia aniversării băncii. Trebuie sărbătorit grandios și cum altfel poți felicita banca decât în persoana directorului său? Care director e un om fără calități, un parazit care primește laudele absolut degeaba fiindcă toată munca au dus-o funcționarii mărunți din subordine iar el doar i-a încurcat.

Unul din acești funcționari, un om retras și muncitor dar ros de toată nedreptatea asta, mai primește și sarcina să scrie discursul de mulțumire al directorului - pentru că nici un speech nu știe să scrie singur domnul șef. Chinuit de munca adunată, de povara de a scrie despre o fericire care nu e a lui, măruntul funcționar care mai e și misogin se trezește pe cap cu două femei deodată care îl înnebunesc cu sporovăiala lor. Va termina la timp discursul pentru jubileu? Se va răzvrăti oare sub atâta presiune și nedreptate?


Durata: 34 minute
Distribuție: Costache Antoniu, Nicolae Gardescu, Maria Wauvrina, Cella Dima, Nineta Gusti, Aurel Munteanu, Jenica Constantinescu, Ion Ulmeni, Mircea Constantinescu, Ion Vova, Sorin Balaban
Regie: Moni Ghelerter
Înregistrare din anul 1954

Caragiale - Politică și delicatețe

"- Nimeni nu mai calcă în maghernița lui Drăgan!
- Curat magherniță!
- Jos conservatorii!"

Într-un orășel de provincie toată elita politică era liberală și, fiind elită, frecventa numai un magazin de coloniale și delicatesuri al cărui patron era, fatalmente, conservator. Care va să zică opozant. Lucrurile au mers cât au mers, clienții cumpărau indiferent de convingerile politice, până când într-o zi dintr-un nimic s-a ivit conflictul. Liberalii s-au ambiționat și au făcut o înțelegere ca nimeni să nu mai cumpere de la Drăgan, negustorul opozant.

În teorie, boicotul ar trebui să dea roade și patronul să își schimbe opțiunile după cum îi cer clienții săi, dar în practică legile capitalismului nu se aplicau nici pe vremea lui Caragiale. Drăgan pur și simplu nu are concurență și clienții săi se văd nevoiți să cumpere totuși de la el incognito, prin servitori. Drăgan știe ai cui sunt servitorii și afacerea prosperă mai departe. Până într-o zi când Drăgan se decide să dea totul pe față și refuză să mai servească delicatese servitorilor cerând să vie la fața locului chiar stăpânii lor. Cine va ceda primul acum?


Durata: 24 minute
Distribuţie: Grigore Vasiliu-Birlic, Dem Savu, Alexandru Giugaru, Costache Antoniu, Costache Antoniu, Nicolae Gărdescu, Carmen Stănescu, Gheorghe Oprina, Toni Buiacici, Ştefan Forca, Sandu Sticlaru, Virginia Stoiculescu, Horia Căciulescu, Alexandru Lulescu, Mihai Stoenescu, Octavian Fulger, Sorin Balaban
Regia artistică: Ion Vova

Cehov - Masca

"- Smulgeți ziarul din mâna omului, cum vă permiteți? Dar nu știți cu cine aveți de a face! Eu sunt Jestiakov, directorul băncii!
- Puțin îmi pasă că ești Jestiakov, uite ce fac eu cu ziarul tău, îl rup și îl calc în picioare."

La o serată de provincie notabilitățile locale se adună într-o cămăruță să citească ziarele și să discute departe de tumultul dansurilor. Se simt bine, se cunosc între ei, sunt importanți, lumea are o structură și ei sunt vârfurile respectabile ale ierarhiei. Peste ei dă însă buzna un om cu o mască pe față și începe să îi dea afară cu vorbe grosolane. Indignați pentru că li s-au încălcat drepturile și mai ales jigniți de lipsa de respect, toți se adună și vor să îl aresteze pe vizitatorul obraznic. Vine poliția, se stârnește un tămbălău întreg până când necunoscutul își dă jos de pe față masca.

Toți oamenii respectabili se fac mici și devin mieroși în fața omului fără funcții dar putred de bogat aflat în spatele măștii. Dostoievski spunea cândva că banii au nesuferita proprietate că te fac chiar și om de talent - dar aici nu e cazul. Omul bogat din piesă care îi batjocorea pe toți nu are absolut nici un talent însă nici nu are nevoie de asta pentru că toți cei din jur îi scuză grosolăniile de la sine. La ce bun să fii amabil când lumea te admiră și fără asta? O piesă scurtă despre puterea banilor și orbirea pe care o dau aceștia oamenilor de rând.


Durata: 27 minute
distribuţie: Mircea Albulescu, Virgil Ogăşanu, Radu Panamarenco, Ion Anghel, Şerban Cellea, Jorj Voicu, George Oprina, Cornel Vulpe, Nicolae Pomoje, Sanda Ulmeni, Violeta Berbiuc, Cristian Molfeta
Regia artistică: Titel Constantinescu
Înregistrare din 1987

Caragiale - Cadoul

"Nu că-mi pare rău de piatră, cum îi zice Acrivița briliențelului, pentru că în definitiv nu e o valoare dar știi, nu face, un cadou de la nenea Andrei, știi cât ține el la noi..."

Încă un soț încornorat din galeria atât de bogată a personajelor lui Caragiale, un om complet orb la idilele care se petrec chiar sub nasul lui la fel ca jupân Titircă sau nenea Zaharia Trahanache. Un soț bătrân care nu înțelege unde a putut să dispară un briliant al soției sale, e atât de ingrijorat încât dă și anunț la ziar dar când vede un briliant identic la gâtul unui amic al casei nici nu bînuiește că soția sa l-ar fi putut dărui. Un alt cadou ce trece din mână în mână dar de data asta mai cu folos pentru destinatar.


Durata: 8 minute
distribuţie: Alexandru Giugaru, Tudorel Popa, Carmen Stănescu, Damian Crâşmaru
Regia artistică: Ion Vova
Înregistrare din 1967

Cehov - Opera de arta

"- Nici șarpele care a îmbiat-o pe Eva nu putea să născocească așa ceva. Dacă rămâne aici, ar murdări tot apartamentul.
- Curioasă idee aveți, domnule doctor, despre artă. Nu se poate, dumneavoastră sunteți un intelectual, un om de gust!"

Un medic primește un candelabru cadou de la un pacient recunoscător doar că acest candelabru reprezintă o femeie care dansează can-can. Toată drama burghezului mediocru care crede că apreciază arta (dar să fie decentă!) se desfășoară aici. Medicul și soția sa pur și simplu nu își dau seama dacă sculptura de pe candelabru este artă sau nu, dar șocați de indecența sculpturii ei se văd nevoiți să o dea cadou pentru a scăpa de ea. Doar că primitorul cadoului este alt burghez decent cu rezervele lui față de arta libertină. Ce va face el cu acest cadou? Nu se poate arunca o operă de artă, deci trebuie făcut cadou.... Și așa mai departe, candelabrul se va plimba din om în om până când ajunge de unde a plecat.


Durata: 29 minute
distributie:Matei Alexandru, Tamara Buciuceanu, Mitica Popescu, Cornel Vulpe, Violeta Berbiuc, Mihai Mereuta, George Oprina, Serban Cellea
Regia artistica: Leonard Popovici
Înregistrare din anul 1990

I. L. Caragiale - Articolul 214 și Justiția română

Două schițe despre justiția română, entitate la fel de confuză pentru oamenii obișnuiți așa cum era și în schița anterioară a lui Cehov.

Articolul 214

"- Eu vreau să dau divors pentru că nu o mai iubesc pe dumneaei.
- Bine, dar dacă dumneaei încă te mai iubește?
- Pfff. Dar e luxoasă și...
- Bine, amice, dar astea nu sunt motive...
- Dar jur eu ca mama lui!"

Doi soți vor să divorțeze și fără să știe unul de altul se duc la același avocat, soția însoțită de tatăl ei, soțul însoțit de mamițica. Dat fiind că sunt amândoi de acord cu divorțul, nici nu ar mai fi nevoie de avocatul respectiv, dar ei, oameni ignoranți, nu știu asta și nici avocatul nu le spune pentru că se bucură și el sincer că are un caz atât de simplu. Rămâne de văzut cum va pleda el pentru amândoi simultan în același tribunal.

Doi oameni pitorești jecmăniți de același avocat la fel cum în zilele noastre agentul imobiliar reprezintă simultan interesele cumpărătorului și ale vânzătorului pentru aceași tranzacție luând bani de la amândoi, neajutând pe nici unul în fond.


Durata: 28 minute
distribuţie: Alexandru Giugaru, Marin Moraru, Dem Rădulescu, Neli Nicolau Ştefănescu, Vasilica Tastaman, Ion Porsilă, Horia Şerbănescu.


Justiția română

"M-a legat la ochi și m-a pus să stau într-un picior și am stat așa preț ca la un sfert de ceas... "

Și pe vremea lui Caragiale lumea credea în tot felul de chestiuni iraționale, mistere paranormale, fantome și zodiace - în fapt sisteme de stors banii de la oamenii creduli. O astfel de femeie care credea sincer în spiritism are totuși curajul să dea în judecată mediumul care i-a sustras banii și bijuteriile în timpul ședinței de spiritism. Foarte frumos, se face dreptate în fine, doar că... și după ce a obținut o decizie în favoarea sa, femeia tot mai crede în spiritism și își dă altă întâlnire cu mediumul respectiv chiar în sala de judecată. Pentru ce s-a mai făcut justiție atunci? Nu se știe...


Durata: 6 minute
distribuţie: Nineta Gusti, Nicolae Gărdescu, Ştefan Niculescu Cadet, Nicolae Dinică
Regia artistică: Ion Vova
Înregistrare din 1971

Cehov - Judecata

"- Mucosul ăla să mă judece pe mine! Nu îndrăznește el, n-avea frică. Asta a scris-o așa, în glumă...
- Ba nu-i deloc în glumă, cum de nu înțelegi? Uite, stă scris aici negru pe alb: injurii cu lovire. L-ai bătut pe Grișka și acum te-a dat în judecată, asta e."

Rusia, secolul 19 spre sfârșit, oameni cu idealuri luminoase vor să introducă justiția universală și egalitatea în drepturi peste tot, chiar și în cele mai mici cătune. Dar cum înțelege justiția un boier al pământului obișnuit de zeci de ani să facă ce vrea el cu mujicii lui? Un om bătrân, obișnuit cu obiceiurile lui vechi și care nu înțelege ce e cu egalitatea asta ba, mai mult, e și încuscrit cu judecătorul de pace. Ce va face bietul judecător tânăr în fața acestui om de modă veche care se crede stăpân absolut pe oameni mai ales când omul vine la judecată și îl ia la rost de față cu toți martorii cum că de ce a îndrăznit să îl deranjeze? Se va face justiție sau vechile obiceiuri vor triumfa?

O mică piesă despre greutățile nespuse pe care oamenii le-au avut întotdeauna când au încercat să impună idealuri nobile și generoase societăților patriarhale și tradiționaliste.


Durata: 21 minute
distribuţie: Alexandru Giugaru, Florin Scărlătescu, Octavian Cotescu, Sandu Sticlaru, Cornel Vulpe, Mihai Stoenescu, Ştefan Florescu, Tedi Dimitriu.
Regia artistică: Ion Vova

Cehov și Caragiale

Cehov și Caragiale au mai multe lucruri în comun decât ochelarii și privirea ironica din fotografii. Acești doi oameni contemporani fără să se fi cunoscut vreodată reprezintă fiecare în felul său specificul național: Cehov este Rusia toată așa cum Caragiale ne-a dat România în esența ei pură. Amândoi geniali, amândoi ironici și amari, melancolici și depresivi, îngroziți de lumea în care trăiau dar reușind să facă din absurd umor pur, cei doi autori mai au ceva în comun: geniul schiței. Știau să scrie scurt și concis lucruri izbitor de comice sau de profunde. Oricine poate scrie prolix, nu e mare lucru, ba chiar cu cât un scriitor e mai prost cu atât nu se poate îndura să taie din cuvintele scrise de el, dar ei doi știau să taie fără milă, să distileze cuvintele până la esență, puteau să redea o situație cu toate implicațiile ei în câteva vorbe, câteva gesturi care rămâneau întipărite în creierul cititorului mai mult decât acțiunea unui roman fluviu.

Genii ale conciziei, și Cehov și Caragiale au creat capodopere ale genului scurt, mici piese, schițe, povestiri. Radiodifuziunea română a dramatizat câteva din acestea și apoi niște oameni pasionați le-au pus pe net acolo unde le-am găsit și noi ca să vi le servim în această vară toridă. În zilele următoare vă propunem o serie de piese scurte de teatru, dramatizări după Cehov și Caragiale interpretate extraordinar (ca întotdeauna) de actori mari și regizate cu măiestrie.

Începem seria cu o piesă de vară, Căldură mare de Caragiale. Cui nu i s-a întâmplat să vorbească cu cineva (un funcționar, un străin) și să constate cu stupoare că celălalt pur și simplu nu îl înțelege deși i se spune ceva simplu? Și atunci primul tot încearcă să îi mai explice odată, celălalt opac ca un zid răspunde mereu cu aceeași chestie și toată discuția devine absurdă, intrată parcă într-un cerc vicios. Bizară situație dacă nu am întâlni-o la tot pasul chiar și acum... Titlul este desigur ironic pentru că nu căldura determină tâmpenia interlocutorilor din piesă, ci altceva fără legătură cu condițiile meteo.


Durata: 7 minute
Distribuție: Marin Moraru, Gheorghe Dinică, Sandu Sticlaru, Neli Coman, Mihai Stoenescu, Dumitru Furdui, Ion Igorov
Regia artistică: Ion Vova
Înregistrare din 1971

I. L. Caragiale - Trei schiţe prahovene

"Prezidentul, urmat de un aghiotant, veni să vadă petrecerea noastră populară şi să spargă o oală cu poporul lui. Marele om ne zise câteva cuvinte, era încântat de purtarea bravilor săi ploieşteni care au ştiut ca totdeauna să se sacrifice pentru libertate."

Trei schiţe caragialiene legate de judeţul său natal, Prahova, într-o interpretare originală a lui Virgil Ogășanu.

Prahova natală răsare ici și colo în opera lui Caragiale, de multe ori în o aluzie ușoară, alteori este prezentă în trecutul personajelor sale, îngropată în copilăria lor (conul Leonida, Mița Baston) la fel ca și în aceea a lui Caragiale, dar de fiecare dată ea mai aduce un strop de pitoresc local.

Nu există o tipologie a prahoveanului fie el din Ploiești sau Mizil așa cum ar fi de pildă tipologia bucureșteanului prezentă prin Mitică. Prahova se poate lăuda însă cu altceva, cu aproprierea unui cuvânt: rivoluție. Caragiale nu poate să scrie cuvântul ăsta, nu îl poate gândi măcar fără să nu fie apucat de un acces de râs. Rivoluția nu poate fi decât de la Ploiești și nu poate fi decât inevitabil pompoasă și plină de elanuri lirice patriotarde și furios egalitare.

În Ploiești a existat, ne informează Caragiale, o statuie a libertății pe care era scrisă recunoștința poporului român față de ploieșteni; nu știm dacă românii la vremea aceea chiar erau recunoscători Ploieștiului pentru revoluția sa de o zi, dar noi îi rămânem recunoscători azi pentru fiul său rătăcitor care a scris aceste trei bijuterii de schițe: Grand otel Victoria Romana, Boborul şi O zi solemnă.


Durata: 48 minute
Distribuţie: Virgil Ogăşanu
Înregistrare din anul 2003