Maitreyi de Mircea Eliade

"- Iubirea noastră nu e îngăduită.
- Ce tot spui? Mama ta îmi cere să îi spun "mamă", tatăl tău m-a adus în casa lui... de altfel cred că e mai bine ca totul să fie imposibil. Tu ești o fată rară, peste fire de frumoasă, dar ca soție ai putea fi tot atât de mediocră ca oricare alta."

Allan, tânăr inginer european, este invitat să locuiască în casa șefului său indian, Narendra Sen. Aici cunoaște pe soția și pe fiicele lui Sen, dintre care Maitreyi, fiica cea mare, se va îndrăgosti de el. Allan crede la început că toată lumea i-o împinge în brațe pe Maitreyi, că i se aranjează o căsătorie pur și simplu pentru că toți sunt prea drăguți cu el - dar nici nu bănuiește că ei au alte planuri și nimeni nici nu se gândea să i-o dea pe Maitreyi. Apoi el se îndrăgostește la rândul să de frumoasa fată și află adevărul: că nu avea voie nici măcar să se gândească la căsătorie pentru că ei sunt din casta brahmană și Allan nu este pentru ei un egal. Allan este derutat de duplicitatea asta și de aici toate neînțelegerile: pe de o parte el nu este brahman, deci le este inferior, pe de alta toți îl tratează ca și cum le este superior doar pentru că e alb și european.

Când idila celor doi tineri este descoperită, Allan este alungat pentru totdeauna și totul se încheie fără măcar un rămas bun. Povestea lor seamănă cu a lui Romeo și a Julietei dar ei sunt despărțiți de ceva mai mare decât o rivalitate între familii, sunt despărțiți de culturile lor care sunt atât de diferite - și peste asta cu greu se poate trece. Allan nu poate să o facă așa că fuge pur și simplu.

Există o anumită aroganță în modul cum cei doi eroi principali își văd propriile culturi. Allan de pildă se consideră superior indienilor (la început cel puțin) pentru că el este alb, civilizat, și mai dezinhibat în legătură căsătoria. Și Maitreyi e arogantă pentru că devine prea familiară cu Allan convinsă că nu are cum să se îndrăgostească de el, el e prea inferior cu prejudecățile lui europene, cu libertinajul lui, el nici măcar nu înțelege poezia. Dar nici o cultură nu poate stăvili atracția pur fizică dintre cei doi și catastrofa se produce. Apoi este aroganța părinților care vorbesc foarte frumos de toleranța culturii lor indiene, de prietenia cu copacii -dar nu ezită să îl arunce pe Allan în stradă când li se încalcă codul lor de onoare; vorbesc despre copii ca niște oaspeți în casa părinților, o idee foarte frumoasă, dar pe Maitreyi nu o trateaza ca pe un oaspete, ci pur și simplu ca pe o proprietate, nu le pasă de ce ar vrea ea, ea nu are nici un cuvânt în fața lor.

Ca mulți oameni bigoți, părinții lui Maitreyi flutură cultura sus ca pe un steag și se mândresc cu toleranța lor până când un fapt îi contrariază: atunci uită să mai fie toleranți și buni, atunci steagul devine un băț cu care lovesc pe cel diferit de ei și îl alungă ca pe un câine.


Durata: 103 minute
Distribuție:Mirela Gorea, Adrian Pintea, Constantin Codrescu, Margareta Pogonat, Mihai Dinvale, Vali Ogasanu, Serban Celea, Anca Pandrea, Mihai Mereuta, Catrinel Dumitrescu, Violeta Berbiuc
Regie: Leonard Popovici

William Shakespeare - Hamlet

"Oh, carnea asta, mult, prea mult vârtoasă, de s-ar topi și s-ar preface-n rouă..."

"toţi vor să joace Hamlet!"
Mai toţi actorii, indiferenţi la cele întîmplate părinţilor,
vor să ia un craniu în mînă şi stînd într-un peş
să se întrebe: să dormi? să mori?
toţi ţin să dea sfaturi altor actori,
s-o alunge pe Ofelia " chit că în viaţa lor nu au refuzat nimic "
să se lăfăie între înţelepciunile lui Polonius şi Horaţiu,
toţi vor să joace Hamlet " (poem de Carl Sandburg tradus și parafrazat de Radu Cosașu)

Despre Hamlet, minunăția asta strivitoare de piesă, nu mai trebuie spus nimic, toată lumea cunoaște acțiunea. Se poate glosa eventual pe un subiect particular, cum ar fi nehotărârea lui Hamlet. Mulți spectatori se întreabă de ce Hamlet, odată ce are dovada crimei unchiului său, nu se răzbună odată, de ce trage atâta de timp. Sursa dilemei sunt chiar actorii care îl joacă pe Hamlet: sunt ceva mai în vârstă decât o cere rolul și au în ei o anumită inflexibilitate, o duritate și asprime date de rolul de justițiar asumat, strigă și fac morală celorlalte personaje, arată cu degetul. Mulți actori îl joacă așa pe Hamlet și publicul pierde ceva esențial. Un adevăr simplu și modest.

Hamlet era tânăr iar criminalul era unchiul său, un membru al familiei sale. Un tânăr de vârsta lui Hamlet nu poate fi atât de sigur pe sine încât să ia un cuțit și să își facă dreptate, pur și simplu încă era la faza când mai evalua lumea, când valorile impuse de familie, cum ar fi respectul ierarhic, îl dominau. Este un șoc pentru orice tânăr să afle că familia sa e populată de criminali și de femei ușoare, nimeni nu vrea să creadă asta, trebuie să mai cerceteze, nu poate fi adevărat... Hamlet este un tânăr nesigur care își respectă unchiul și care încă mai caută sensurile vieții. Și șoapta unei fantome sau un leșin la o piesă de teatru nu sunt de ajuns pentru a trece la fapte. Cine dintre spectatorii din sală și-ar ucide rudele chiar având certitudinea că sunt criminale? Cine măcar i-ar denunța la poliție? Îi cerem lui Hamlet să fie mai puternic decât am putea fi noi vreodată, îi pretindem chiar.

Apoi mai este o chestiune delicată, cea a puterii. În Danemarca, ca și în Țările Românești o bună vreme, succesiunea la tron nu se făcea de la tată la fiu, ci de la rege la frații săi. Multă lume crede că unchiul lui Hamlet a ajuns rege pentru că s-a însurat cu regina când de fapt el era succesorul legal și regina de fapt și-a păstrat poziția căsătorindu-se cu noul rege. Hamlet era abia al doilea la succesiune și dacă s-ar fi grăbit să își ucidă sau denunțe unchiul, multă lume ar fi interpretat asta ca o grăbită poftă de putere, ca și cum Hamlet o făcea doar pentru a ajunge rege.

Montarea de față, cu Constantin Codrescu în rolul titular, are această virtute extraordinară: ne prezintă un Hamlet tânăr și nehotărât, chinuit de îndoială și respect, un Hamlet cât mai aproape de adevărul istoric cu cât se putea; o montare aproape canonică.


Durata: 151 minute
Distribuţie: Constantin Codrescu, Ludovic Antal, Tanţi Cocea, Silviu Stănculescu, Ion Marinescu, Elena Sereda, Willy Ronea, Aurel Ghiţescu, Marcel Anghelescu, Teo Partiş, Marius Pepino, Mircea Corbu, Mihai Mateescu, Jean Reder, Jean Lorin Florescu, Ion Iliescu, Ion Anastasiad, Nicky Rădulescu
Regie: Mihai Zirra

Inspectorul broaștelor de Victor Eftimiu

"Trebuie să se sfârșească odată cu obiceiurile astea! Ai făcut servicii partidului conservator? Că mi-ai aprins țigara mie? Că i-ai ținut paltonul lui Munteanu? Că ai dat o notiță la gazetă despre șef? Astea sunt serviciile dumitale? Îți foarte mulțumesc! Să ceară recompense cel care a adus servicii țării, nu partidului conservator! Nu-ți plătesc conservatorii leafa, ți-o plătește țara!"

Inspectorul broaștelor este o comedie politică și de moravuri a cărei acțiune se petrece în interbelic. Un savant zoolog specializat în broaște vrea cu orice preț să își pună știința în serviciul țării, el a studiat broaștele și știe ce resursă economică total neglijată sunt acestea. În acest scop el a cerut unui ministru să creeze un post special de inspector al broaștelor pentru el. Postul s-a creat, de 12 ani chiar, dar nimeni nu i-l dă savantului. Miniștrii trec și vin, fiecare e bine intenționat, înțelege importanța valorificării broaștelor, toți îl bat pe umăr pe savant și îl asigură de stima lor, omul e clar sincer, nu e un arivist, dar tocmai de aceea nu primește postul. Orice nou ministru abia instalat are o mulțime de obligații și cunoștințe care trebuie răsplătite iar postul de inspector al broaștelor este perfect: iei o leafă fără să faci nimic. Iar savantul rămâne să spere că poate următorul ministru...poate de data asta măcar...

Victor Eftimiu a fost un dramaturg din interbelic, scriitor minor azi aproape necunoscut. Piesa aceasta este interesantă pentru jocul actoricesc și prin câteva replici comice, dar nu acesta este motivul pentru care am postat-o aici, ci altul: un exercițiu terapeutic de umilință.

La piesele lui Victor Eftimiu lumea bună din interbelic făcea săli pline și aplauda în picioare. Celebru la vremea lui, ignorat azi, Eftimiu va fi total necunoscut peste 100 de ani. Nimeni nu mai vrea să îi monteze piesele azi, are noroc cu cele câteva înregistrări la radio care nu se vor pierde niciodată și două montări la teatrul de televiziune. Pentru că Eftimiu pur și simplu este minor ca scriitor oricâte aplauze și urale a primit atunci. Este interesant să vedem azi ce făcea furori în anii 30 și să ne imaginăm ce scrieri de azi vor fi îngropate total mâine. Un exercițiu de imaginație.

Durata: 56 minute
Distribuție: Radu Beligan, Rodica Tapalagă, Nicolae Brancomir, Costache Antoniu, Nicolae Neamțu Otonel, Mihai Velcescu, Vasile Lupu, Mihai Stoenescu, Horia Șerbănescu
Regie: Paul Stratilat

Ilf si Petrov - Douasprezece scaune

"Ce idee! Să vâri într-un scaun briliante în valoare de 70.000 de ruble! Într-un scaun pe care nu se știe cine șade acum..."

După venirea comuniștilor la putere în Rusia, averile și casele nobililor au fost confiscate și naționalizate rapid. Aceasta s-a întâmplat și într-un mic orășel de provincie unde soacra mareșalului nobilimii Vorobianiniov a ascuns în căptușeala unui scaun o cutie cu bijuterii foarte valoroase, scaun ce a fost confiscat de comuniști împreună cu celelalte 11 din aceeași garnitură. Pe patul morții soacra îi mărturisește lui Vorobianinov unde a ascuns bijuteriile iar acesta pleacă în căutarea garniturii de scaune pe unde fusese repartizată de comuniști.

Pe drum Vorobianinov se întâlnește cu cel mai descurcăreț om din lume, cu Ostap Bender, un om fără căpătâi dar care are o însușire extraordinară: înțelege perfect lumea în care trăiește și știe cum să ia fiecare om astfel încât să obțină de la el tot ce dorește. Ostap este un psiholog intuitiv care în numai câteva secunde citește oamenii și își dă seama ce îi motivează apoi el se preface că le oferă exact ceea ce vor ei. Un escroc cu visuri mărețe, Ostap Bender ajunge personajul principal al cărții și el ne poartă prin case, orașe, cătunuri, în medii atât de diferite în căutarea scaunelor cu comori. În goana asta după scaune ascultătorul capătă o idee despre cum arăta Rusia comunistă la anii 1920, cum construiau amețiți comunismul oameni care habar nu aveau ce fac dar se supuneau și ei valului istoriei.


Înregistrare din anul 1967
Durata: 108 minute
Distribuție: Octavian Cotescu, Natasa Alexandra, George Groner, Alexandru Giugaru, Stefan Mihailescu Braila, George Trestian, Maria Burbea, Virginia Stoicescu, Cornel Dumitras, Mihai Paladescu, Mimi Enaceanu, Mircea Balaban, Coca Enescu, Draga Olteanu Matei, Emil Popescu, Rodica Tapalaga, Nana Ianculescu, Olimpia Tablan, Cornelia Turianu, Florin Vasiliu, Lelia Columb, Ion Ciprian, Stefan Niculescu Cadet, Stefan Florescu, Didona Popescu, Dem Radulescu, Mihai Mereuta
Regie: Paul Stratilat

Copacii mor in picioare de Alejandro Casona

"N-am nimic, numai inima... E atât de mică și câtă fericire și durere poate da. Numai să nu credeți că am amețit. Așa, o ceață..."

Ce se întâmplă când niște oameni buni care au muncit toată viața, corecți și cinstiți, nu primesc ceea ce meritau? Au crescut un nepot cu sacrificii, el a fugit când era adolescent și s-a făcut tâlhar iar ei au rămas singuri la bătrânețe cu o greutate imensă pe suflet. Oamenii aceștia buni nu merită singurătatea care îi sufocă și mai ales nu merită să moară cu gustul amar al eșecului. Nu au avut nepotul pe care îl meritau, dar nu e vina lor, asta e, viața e nedreaptă.

Dar nu trebuie să fie așa, spune cineva, trebuie să îndreptăm noi ceea ce soarta oarbă strică. Noi, oamenii, avem rațiune și înțelegere, noi vedem suferința și nu putem trece pe lângă ea, noi nu putem lăsa doi bătrâni să moară cu sentimentul că au fost inutili. Există în această piesă o agenție misterioasă, o asociație fără nume care se ocupă exact cu asta: cu punerea lucrurilor la locul lor, cu restabilirea ordinii umane în lume. Ei nu pot face dreptate dar pot reda măcar pentru câteva clipe iluzia dreptății, ei pot trimite pe cineva care juca în fața bătrânilor rolul nepotului risipitor întors acasă plin de regrete față de bunicii săi. Și actorul acela va spune cuvintele de scuze pe care dreptatea cerea ca nepotul real să le spună, și cuvintele acelea vor fi mai reale decât orice pe pământ pentru că vor fi umane și sincere. Dar ce se întâmplă dacă bătrânii află că acela nu era de fapt nepotul lor? Ce vor face ei atunci?



Durata: 100 minute
Distribuție: Marieta Sadova, Vladimir Maximilian, Radu Beligan, Elena Sereda, Nadia Ștefănescu, Boris Ciornei, Matilda Bărbulescu, Aurelia Sorescu, Mircea Constantinescu, Tudorel Popa, Dem Savu, Mircea Cruceanu
Regie: Constantin Moruzan

Ionel Teodoreanu - In casa bunicilor

"- Tată, bunicul e ca o poveste...
- De ce?
- Pentru ca începe mereu cu "a fost". Bunicul e alb, chiar și primăvara el e tot ca un copăcel nins."

O poveste nostalgică și blândă a unui adult despre bunicii săi. Amintirea unei vârste când era mic și l-au dus la bunici câteva săptămâni și totul era altfel acolo, mai liniștit, mai ciudat, o lume diferită de cea de acasă pe care băiatul de atunci a învățat să o prețuiască și să o regrete mai târziu.


Durata: 43 minute
Distributie: Tatiana Iekel, Ion Pavlescu, Eugen Draghin, Mircea Constantinescu, Daniela Anencov, Monica Ghiuta, Nicolae Pomoje, Ruxandra Sireteanu, Rodica Sanda Tutuianu, Mihai Dinvale
Regie: Titel Constantinescu

Masură pentru masură de William Shakespeare

"- Mai e deci o scăpare!
- Da, firește, scăparea ta cu cinstea se plătește! Să fi cerut doar viața mea, frate, cu drag i-aș fi jertfit-o pentru tine... Deci pregătește-te de moarte, e mai bine."

Este o piesă de cameră - dacă se poate spune așa - cu o singură acțiune liniară, o singură poveste, fără nevoia de decoruri fastuoase, dar tocmai simplitatea și unicitatea intrigii fac din ea o piesă foarte intensă. Shakespeare era maestrul intrigilor paralele care se ramifică și se unesc sofisticat dar aici arată câte se pot face cu o singură poveste din câteva personaje. O poveste adâncă despre natura umană, despre moraliștii acestei lumi care lovesc cu sete în păcătoșii care îndrăznesc să facă ceva ce primii doar visează pe ascuns.

Ducele Vienei trebuie să plece din oraș cu treburi urgente, pe cine va lăsa judecător și legislator suprem în absența sa? Pe Angelo, cel mai bun prieten al său, un om de o moralitate ireproșabilă, un drept neprihănit, singurul om în care ducele are încredere ca în sine însuși. Dar Angelo nu a mai cunoscut puterea și primul lui act este unul de cruzime: el ordonă ca toți oamenii care au copii din flori să fie condamnați la moarte. Legea exista, nu a inventat-o el, dar nimeni nu o mai aplicase până atunci. Prima victimă este aleasă întâmplător, un oarecare Claudio care va servi de exemplu. Dar Claudio are o soră frumoasă și cinstită care se duce la Angelo să îl roage pentru viața fratelui ei iar Angelo, neprihănitul, îi cere fetei la schimb cinstea ei: o noapte cu el și fratele ei va trăi. Angelo este gata să săvârșească singur păcatul pentru care îi condamnă pe alții la moarte. Cine s-ar fi așteptat?

Angelo nu este un ipocrit în genul lui Tartuffe, el nu folosește masca virtuții pentru a obține foloase materiale, nu, el chiar crede în dreptate și puritate, dar este orbit de propria neprihănire. Tocmai curățenia lui îl face neîndurător și orb, tocmai din cauză că era atât de îndârjit moral Angelo nu observă cum cade singur în viciu și minciună.




Durata: 81 minute
Distribuţie: Victor Rebengiuc, Ion Caramitru, Silviu Stănculescu, Mirela Gorea, Mariana Buruiană, Magdalena Cernat, Răzvan Vasilescu, Mircea Anghelescu, Marcel Iureş, Valentin Teodosiu, Nicolae Urs, Ştefan hagimă, Aurelian Napu, Tudor Heica, Dana Cosma, Crânguţa Mnea, Gheorghe Pufulete, Constantin Botez
Regie: Silviu Jicman

Branislav Nušić - Doamna Ministru

"- Halal să îi fie Jivkăi, am știut eu că cineva din familia noastră o să se înalțe cândva în rândul miniștrilor.
- Așa e, dar nu văd ce folos are familia noastră din asta.
- Cum poți să vorbești așa? Tu nu te gândești că de acolo de sus ar trebui să îți cobori privirile și spre familia ta? Așa, să o aranjezi, adică să îi porți de grijă... Păi de ce ai mai ajuns ministru dacă nu ca să ai grijă de familia ta?"

Peste coana Jivka dă un noroc neașteptat: soțul ei este numit ministru în proaspătul guvern. Acum în sfârșit își poate împlini și ea visurile îndelung mocnite de putere și parvenire. Nu banii o interesează pe Jivka, ci faima socială, renumele, titlul de doamnă ministru, așa că își face cărți de vizită cu acest titlu, își îmbracă dinții perfect sănătoși în aur, se plimbă numai cu automobilul ministerial, învață să fumeze, să joace bridge și își ia un amant. Totul pentru a fi o doamnă de lume bună. Dar tot ce face ea este de un comic involuntar pentru că ea a trăit toată viața la mahala și nu înțelege ce face și de ce o face, se lasă influențată de toți, nu știe cum să facă mai bine pe nobila și tocmai efortul ăsta o scufundă în ridicol.

Comedia aceasta nu este despre politicieni, ci despre ceea ce stă în spatele lor: o familie adeseori stupidă care singură îi poate scufunda mai rău decât toate actele lor politice. Lumea măruntă de manevre și mișculații care se creează în spatele unui om proaspăt învestit cu putere este subiectul acestei piese, lumea aceea pe care noi nu o vedem niciodată, nici nu o bănuim, ploconelile în fața unei soții semidocte și ambițioase, rubedeniile care se înșiră la ușă să primească și ei ceva, pretendenții la mâna fiicei ministrului - deși fata era deja măritată, totul se întâmplă în spatele ușilor închise și totul este de un comic absurd dar atât de verosimil. Fojgăielile unor micro-organisme în picătura de apă studiată la microscop.

O piesă despre sentimentul balcanic al familiei, scrisă de un sârb dar atât de românească în fond.


Durata: 99 minute
Distribuție: Maria Wauvrina, George Mărutză, Florin Scărlătescu, Nicolae Gărdescu, Toni Buiacici, Nae Roman, Maria Filotti, Silvia Dumitrescu-Timică, Mircea Constantinescu, George Mitru, Tina Ionescu
Regie: Constantin Moruzan

Pavilionul cu umbre de Gib Mihaescu

"Voi ucide păcatul, Geo. Tu ai pus pe mamă-sa în trupul ei, tu singur trebuie să o scoți."

Liana este o fată ajunsă la vârsta măritișului; a fost crescută doar de tată pentru că mama ei îl înșelase pe acesta pe vremea când Liana era foarte mică. Tatăl Lianei a alungat-o pe mama ei de acasă și nu a vrut să mai știe de ea, nu voia ca fiica lui să crească într-o atmosferă de viciu.

În prezentul piesei Liana este logodită cu un tânăr oarecare dar în jurul ei se învârte un curtezan mai neobișnuit, Geo. Iar Geo are planuri mari cu Liana: vrea să și-o facă amantă după căsătoria acesteia. Nu o vrea de soție, o vrea doar de iubită și, cum Liana e o fată virtuoasă, el îi dă lecții despre dulceața viciului chiar sub ochii tatălui ei. Mai mult, îi găsește mama și i-o aduce acasă pentru a o face pe fată să înțeleagă cât de mult are în comun cu mama ei.

Dar tatăl fetei nu are de gând să își lase fiica să ajungă o copie a mamei sale așa că o mărită pe fată cu Geo. Iar Geo trăiește cu ghimpele îndoielii în suflet: oare soția lui va aplica asupra lui lecția atât de bine învățată? Oare el va fi cel înșelat? De aici începe infernul.



Durata: 66 minute
Distribuție: Fory Etterley, Mariana Mihuț, Ștefan Iordache, Nicolae Brancomir, Alexandru Repan, Tanți Cocea, Neli Barbu, Jean Reder
Regie: Paul Stratilat

Lermontov - chipuri din trecut

"Am luat-o pe Vera pentru că are o fire bună, potolită și se cade să-mi iubesc soția însă fără fleacuri sentimentale..."

Un prinț rus se căsătorește cu o tânără fată și nu știe să își arate iubirea altfel decât dăruindu-i coliere și bijuterii. Iar ea, deși s-a măritat cu el pentru bani, nu este fericită pentru că și-a trădat fostul logodnic, pe Iuri. Iuri este un fiu de moșier scăpătat, nu are avere dar are o educație și idealuri, umblă de colo colo acuzând lumea, întinzând degetul moralizator spre toți și mai ales spre fosta lui iubită măritată din interes. Piesa în sine nu este prea grozavă, acțiunea e haotică și dezlânată, conflictul nu are o explozie clarificatoare, dar totuși piesa aceasta rămâne interesantă prin colțișorul de Rusie provincială și bigotă pe care ni-l dezvăluie parțial, o Rusie în care oamenii idealiști ca Iuri se sting în tăcere fără nici un prieten care să îi înțeleagă.

Iuri este un alter ego al lui Lermontov și tot ca și el va muri in duel. Este ciudat dar Lermontov a scris mult despre dueluri, multe din personajele lui mureau în duel, și cum toate personajele lui principale masculine erau chipurile lui multiplicate literar, este ca și cum Lermontov s-a ucis pe sine de mai multe ori în opera literară înainte să moară în viața reală.


Mihail Lermontov-Chipuri din trecut
Durata: 45 minute
Distribuție: Victoria Mierlescu, Magda Popovici, Constantin Brezeanu, Ica Matache, Ion Lemnaru, Matei Alexandru, Boris Petroff, Mihai Niculescu, Rodica Sanda Ţuţuianu, Ruxandra Sireteanu, Papil Panduru
Regie: Titel Constantinescu