Priveste inapoi cu manie de John Osborne

"Am totul în cap, e scris cu litere de foc lungi de un kilometru. Și nu o sa fie plăcut de citit, nu o să fie un cules de crizanteme ca la nenea Woodsworth. O să fie citit cu foc și sânge, cu sângele meu."

Provește înapoi cu mânie este o piesă celebră din motive mai degrabă politice decât artistice. Este piesa unei generații de tineri revoltați care observă că societatea nu le rezervase nici un loc în structura ei.

Acțiunea se petrece in anii 1950 în Anglia când Imperiul Britanic se prăbușise pierzâdu-și coloniile și istoria cerea o regândire a claselor sociale după al doilea război mondial. Personajul principal, Jimmy Porter, este un tânăr cult și inteligent, a absolvit o facultate dar își irosește viața vânzând dulciuri la o tarabă. Pentru că un om ca el nu ăși găsește locul în societate, nu i se oferă nici o șansă de a-și folosi inteligența sau talentul.

Jimmy Porter este un om incomod și neplăcut, teribilist chiar dar foarte sincer în teribilismul său, de-a lungul piesei aruncă aforisme și cântă la trompetă, este grosolan dinadins cu toată lumea, își manifestă revolta cu orice ocazie, inclusiv de față cu prietenii săi care nu au nici o vină pur și simplu pentru că sunt și ei în aceeași situație. Piesa are și niște intrigi sentimentale fără rost pe acolo dar trebuiau băgate pentru că altfel piesa ar fi băltit în mod îngrozitor și s-ar fi transformat într-un monolog. Oamenii din piesă iubesc fără vlagă, se despart moale și se întorc nu se știe de ce. Singura forță autentică din piesă este Jimmy Porter, restul sunt personaje satelit care stau acolo ca să aibă el de cine să își izbească replicile. Este o piesă celebră pentru ideile din ea, nu pentru scriitură sau frumusețe dar și pentru personajul principal aici jucat excelent de Ștefan Iordache.


john osborne - priveste inapoi cu manie

Durata: 78 minute
Distribuție: Ștefan Iordache, Valeria Seciu, Florian Pittiș, Irina Mazanitis, Fory Etterley
Regie: Cristian Munteanu

Deliana de Dan Botta

"Ca să atingi desăvârșirea trebuie să fii întocmai ei, să lepezi orice patimă și orice omenească năzuință, să te faci una cu visul și cu dorul tău până la desăvârșire."

O piesă de inspirație și atmosferă eminesciană, Deliana preia legenda Luceafărului și o povestește din perspectiva fetei, aici numită Deliana.

Deliana este o prințesă blestemată (sau dăruită) de ursitoare cu obsesia desăvârșirii, prin urmare Deliana nu poate să se mulțumească cu standardul uman și pământean al perfecțiunii - adică cu Făt Frumos - ea vrea ceva mai mult și acela este Luceafărul. Dar pentru a ajunge să urce la nivelul lui, ea trebuie să devină ea însăși desăvârșită. Făt Frumos este sacrificat de ea mereu în căutarea perfecțiunii, el este cel ignorat și uitat până când la final el o găsește pentru că ea este sortită lui și nu se poate altfel și asta fiind o formă de perfecțiune: să faci ce îți este ursit.

Piesa se petrece în aceeași lume de basm și legendă ca Ostatecul lui Radu Stanca, o lume fantastică ce permite poetizări și metafore bogate.


Dan Bota - Deliana


Durata: 97 minute
Distributie:Valeria Seciu, George Motoi, Leopoldina Bălănuță, Adrian Pintea, Adela Mărculescu, Mihai Mereuță, Cristina Deleanu, Mitică Popescu, Rodica Sanda țuțuianu, Eugen Cristea, Angela Ioan, Adriana Popovici, Jeanine Stavarache, Ruxandra Sireteanu, Mirela Gorea, Răzvan Ionescu
Regie: Leonard Popovici

Vocea umana de Jean Cocteau

"te gândești ca va trebui să taci, să închizi telefonul, să recazi în gol... în întuneric"

O piesă monolog cu un singur personaj, o femeie recent părăsită are ultima conversație cu deja fostul ei prieten. Conversația e la telefon, auzim doar vocea ei, o voce sfarșită care încearcă să pară curajoasă, vocea disperării și a depresiei, o voce care se agață de un fir de telefon ca și cum ar fi ultimul lucru de pe pământ. Nu îl ceartă și nu îi reproșează nimic, ea este de o noblețe extraordinară deși pe parcursul piesei aflăm de ce a părăsit-o: pentru bani. El se va însura cu o milionară mai tânără, iată crudul adevăr.

Nu știm multe despre el decât că e puțin cam laș pentru că a preferat să aibă discuția finală prin telefon pentru că nu suporta să îi vadă lacrimile fostei, că e leneș și preferă confortul material al unui om întreținut, că are pregătite scuzele de rigoare, că el încă simte ceva pentru ea, dacă nu erau banii el ar fi rămas... El nu se poate abține, e o necesitate care îl obligă să o părăsească.

Iar ea ascultă cuminte toate minciunile lui, îl scuză chiar și față de el însuși, nu îl acuză și nu țipă la el, pentru că orice cuvânt al lui e mai bun decât tăcerea care va urma după ce va închide telefonul.


Durata: 46 minute
Distribuție: Gina Patrichi
Regie: Titel Constantinescu

Un cuib de nobili de Ivan Turgheniev

"- Dar dă-mi cel puțin o clipă de răgaz, să mă orientez...
- Nici un minut! Nici o clipă! Moartea nu așteaptă și nici viața nu trebuie să aștepte.(...) Să știi că te vei prăbuși crunt dacă nu te vei trezi la vreme."
O piesă lentă, dramatizare a unui roman despre anumite stări sufletești difuze. Un cuib de nobili se învârte în jurul personajului principal, Lavretski, un nobil de 40 de ani care nu și-a trăit viața chiar așa cum trebuie, nu se poate lăuda cu nici o împlinire la viața sa și, cel mai rău, nu și-a urmat nici un vis.

Și deodată, când nu se mai aștepta, se îndrăgostește de o tânără fată care are încă toate visele lumii în ea. Se poate reface viața unui om de la zero? Se pot împrumuta visurile și idealurile de la o tânără? Eroul nostru pare să creadă că da. Dar totul are un preț. Compromisurile cu care un om matur s-a obișnuit, toate micile lașități sunt de neînțeles pentru ea.

Tocmai pentru că e tânără și curată ea nu suportă jumătățile de măsură și îi cere să fie nobil și bun așa cum înțelege ea termenii ăștia adică naiv și idealist. Dar a fi nobil și bun înseamnă a o sacrifica pe ea pentru o datorie morală abstractă față de altcineva care nici nu merită asta. Să sacrifici o tânără pură pentru soția infidelă și nedemnă? Da, pentru că altfel tânăra nu îl va mai respecta. Nu o poate câștiga decât pierzând-o și asta va face Lavretski la final.


Ivan Turgheniev-Un cuib de nobili(1976)
Înregistrare din anul 1976
Durata: 88 minute
Distribuţie: Mircea Albulescu, Valeria Seciu, Clody Berthola, Victoria Mierlescu, Fory Etterle, Stela Popescu, Virgil Ogăşanu, Alexandru Repan, Victor Ştrengaru, Jeanine Stavarache, Adina Popescu, Ileana Şerban, Gheorghe Pufulete, Constantin Diplan.
Regie: Dan Puican

Fata fara zestre de Aleksandr Ostrovski

"- Mult timp m-ai așteptat?
- Pentru ce vrei să știi asta?
- Nu din curiozitate, ci așa, din considerente pur teoretice. Aș vrea să știu în cât timp o femeie uită pe bărbatul iubit cu patimă. A doua zi după ce s-a despărțit de el? Peste o săptamână? Ori peste o lună?"

O fată fără zestre într-un oraș de provincie din Rusia imperială. Cine s-ar însura cu ea așa, fără bani? Doar că fata este nobilă și educată, strălucește prin cultura ei în mediul provincial așa că se găsește totuși cineva. Dar ea nu îl iubește pe acel cineva, ea nu simte că i se face o favoare prin căsătoria asta așa cum îi atrage atenția prudenta ei mamă.

Când ești săracă să mai ai și pretenții la fericire? Și, ca să agraveze lucrurile, în oraș se întoarce fostul ei logodnic, singurul om pentru care ea simțise ceva vreodată, sigurul om pentru care mai simte ceva încă. Doar că omul idealizat de ea atunci s-a schimbat radical și acum chiar și el o vede ca pe o marfă de vânzare. Îi propune să fugă cu el. Ce va face ea acum? Va fugi cu omul idealizat care o disprețuiește subtil? Sau se va lăsa cumpărată într-o căsătorie fără dragoste de un om care o admiră dar pentru care ea nu simte decât dispreț?

A.N.Ostrovski-Fata fara zestre
Durata: 86 minute
Distribuție: Silvia Dumitrescu Timică, Clody Bertola, George Calboreanu, Nicolae Bălănescu ,Emil Botta, Geo Barton, Tanți Benescu Munteanu, Grigore Vasiliu Birlic, Ion Ulmeni, Mircea Cojan, Gheorghe Soare
Regie: Radu Beligan și Mihai Zirra

Ostatecul de Radu Stanca

"Eu nu sunt acum decât urmașul lui la tron, tatăl urmașul fiului. Îl voi cinsti așa cum se cuvine unui strămoș."

Ostatecul este o piesă foarte intensă, o tragedie poetică scrisă chiar de un poet. Se petrece într-un timp și un spațiu al legendelor, undeva unde existau cândva regate și un simț al onoarei exacerbat, într-o lume în care războiul și cavalerismul erau obișnuite. Radu Stanca are nevoie de acest spațiu și timp ireal pentru a-și face personajele să rostească cuvinte mari și grave, pentru a înscena un discurs tragic despre prietenie și moarte care nu ar fi fost posibil într-o piesă strict istorică.

Doi prinți inamici devin prieteni în mijlocul unui război devastator între regatele lor și descoperă amândoi simultan că războiul este o farsă stupidă iar onoarea adevărata nu constă în a ucide pe cineva care te-a jignit imaginar, ci în a muri pentru el. Cei doi prinți descoperă însă ideea păcii prea târziu pentru părinții lor care sunt angajați deja în anihilarea totală chiar cu prețul vieții fiilor lor.


Înregistrare din anul 1995
Durata: 101 minute
Distribuție: Adrian Pintea, Răzvan Ionescu, George Constantin, Ion Marinescu, Constantin Codrescu, Constantin Dinulescu, Alexandru Repan, Ştefan Sileanu, Matei Gheorghiu, Sorin Gheorghiu, Boris Petroff
Regie: Cristian Munteanu

A. P. Cehov - Rău de gură

"- Cum să nu-l zvârl afară dacă făcea pe filosoful?
- Cum pe filosoful?
- Chiar așa! În timpul repetițiilor chiar și în timpul liturghiei îi dădea mereu zor cu Bismark și colac peste pupăză se abonase chiar la o revistă!"

Comedie scurtă dramatizare după o schiță a lui Cehov, Rău de gură este povestea unui om care este dat în judecată și aproape băgat la închisoare doar pentru că nu își putea ține gura și spunea tot ce gândea. În rolul principal joacă Toma Caragiu cu o interpretare memorabilă.


A.P.Cehov-Rau de gura (1970)

Durata: 33 minute
Distribuție:Toma Caragiu, Tamara Buciuceanu, Dem Savu, Emil Popescu, Stefan Mihailescu Braila, Dem Radulescu
Regie: Dan Puican

Vicleniile lui Scapin de Molière

"Pot spune, fără să mă laud, ca încă nu s-a găsit meșter mai mare ca mine la trasul sforilor și care să fi câștigat o faimă mai mare ca mine în această nobilă îndeletnicire. Dar, pe legea mea, astăzi iscusința nu e la preț..."

Farsă clasică prin intriga sa, Vicleniile lui Scapino prezintă peripețiile unui servitor iscusit care reușește prin intrigi și păcăleli să ajute două cupluri de îndrăgostiți să se căsătorească împotriva voinței taților lor.

Intriga este clasică pentru că Molière s-a inspirat de la Plaut și Terențiu unde aceleași probleme ale tinerilor îndăgostiți contra părinților se rezolvau cu ajutorul sclavilor isteți. Practic intriga aceasta o folosește Molière în aproape toate comediile sale dar piesele sale nu se repetă și nici nu sunt previzibile pentru că acest conflict tineri - părinți este doar canavaua pe care se construiește toată piesa în ceea ce are ea mai bun și mai interesant: replicile amuzante, situațiile haioase, bastonadele și mai ales ironiile pline de spirit. Molière nu este niciodată plictisitor deși știm de la început că cei doi tineri se vor căsători până la urmă pentru că nu asta interesează spectatorul, ci cum va reuși servitorul viclean să o scoată la capăt cu toate încurcăturile create chiar de el.


Durata: 64 minute
Distribuție: Radu Beligan, Nicolae Gărdescu, Ion Finteşteanu, Sebastian Radovici, Damian Crâşmaru, Valeria Gagealov, Rodica Suciu Stroescu, Marcel Anghelescu, Victoria Medeea, Mihai Stoenescu.
Regie: Mihai Zirra

Carol de Slawomir Mrozek

"- Mai întâi, bunicul nu știe să citească!
- Cum adică? Bunicul e analfabet?
- Ia vezi! Fără jigniri personale! Dumneata ești alfabet și ce-i cu asta? Îi e cuiva frică de dumneata? Dimpotrivă, dumitale iți e frică de noi..."

Sławomir Mrożek este un dramaturg polonez celebru pentru piesele sale absurde iar Carol, piesa de față, este o bijuterie a teatrului absurd.

În cabinetul unui medic oftalmolog intră un domn cu bunicul său pentru o rețetă de ochelari. Dar de ce are nevoie bunicul de ochelari? Ca să îl vâneze pe Carol! În acest scop bunicul, aproape orb, cară peste tot cu el o pușcă. Doar că bunicul nu îl poate descrie pe acest Carol, nu știe cum o să îl identifice, doar o să simtă el cine e ticălosul de Carol.

Medicul este amuzat în primă instanță, apoi nepăsător si dezgustat așa cum suntem cu toții când niște nebuni umblă cu arme și idei fixe pe lângă noi pentru că nu o să cădem tocmai noi victime, nu-i așa? Apoi survine îngrijorarea pentru că bunicul a căpătat convingerea cum că doctorul oftalmolog este Carol. Și cum nu există criteriu de verificare pentru identitatea lui Carol, pur și simplu medicul este însuși Carol dacă așa decide bunicul. Ce va face intelectualul în fața prostiei imense care îl condamnă fără drept de apel? Veți vedea.

Alegorie politică dar și existențială, Carol este o piesă care rostește un adevăr crunt: prostia celorlalți poate fi o piedică în calea libertății umane. Îi lăsăm pe proști să își întrețină ideile lor fixe, îi ignorăm ca și cum ar fi de pe altă planetă, le întoarcem spatele sperând că ei vor dispărea, dar ei nu dispar și se întorc împotriva noastră. Naziștii mărșăluind să distrugă non-arienii, proletarii în lupta lor plină de ură cu toate clasele sociale nu erau altceva decât niște bunici analfabeți și orbi căutând cu îndârjire un Carol pe care îl urau sincer fără să știe nici ei de ce.


Durata: 43 minute
Distribuție: Virgil Ogășanu, Mihai Dinvale, Valentin Teodosiu
Regie: Adrian Pintea

J.D. Salinger - O zi grozava pentru pestele banana

"- Ce frumos e costumul tau de baie. daca imi place ceva, e un costum de baie albastru.
- Costumul e galben, e galben."

Salinger nu a publicat teatru în timpul vieții sale și scrierile sale sunt fundamental nondramatice pentru că reprezintă fluxuri de gânduri, de senzații, sunt foarte interiorizate. Alteori reprezintă oameni făcând gesturi banale dar care semnifică ceva mult mai trist.

O zi grozavă pentru peștele banană este prima povestire din volumul 9 povestiri și prezintă ultima zi din viața lui Seymour Glass, o zi obișnuită și inexplicabilă așa cum a fost și sinuciderea sa. Seymour este un personaj despre care Salinger a mai scris pe larg în alte scrieri ale sale, un poet genial și adept al filosofiei zen. Dar nimic din toate astea nu transpare în aparent banala zi din povestirea de față.


Durata: 23 minute
Distributie: Stefan Banica jr., Adina Popescu, Rodica Sanda Tutuianu, Cezara Lucia Vladescu, Violeta Berbiuc
Regie: Leonard Popovici