Jucatorul de Dostoievski

"Trăiesc într-o continuă neliniște, până și în somn visez că sunt în fața ruletei, parcă sunt blestemat. Simt cum mă scufund în mocirlă..."

Dramatizare după cel mai scurt roman al lui Dostoievski (roman scris în timp record când Dostoievski era hăituit de creditori) piesa prezintă căderea treptată și ireparabilă a unui om sărac și mândru în patima jocului de noroc. Personajul principal mânat de ambiții mari dar constrâns de poziția sa socială să rămână în slujbe insignifiante, tratat superior de oamenii nobili, decide că singura sa scăpare este să dea lovitura, să câștige o sumă uriașă la ruletă pentru a obține implicit respectul lumii și inima alesei sale. Dar calculul nu se adeverește, banii câștigați îl îndepărtează de prieteni și de fata pe care o iubea, iar el se blochează în dependența sa de jocul de noroc, condamnat pe viață să joace într-una fără să știe nici el de ce o mai face.


Jucatorul - F.M. Dostoievski

Durata: 68 minute
Distribuție: Dan Condurache, Mirela Gorea, George Constantin
Regie: Silviu Jicman

Willy Russel - Meditatiile Ritei

"Daca cineva vrea să se schimbe, trebuie să înceapă din interior,nu?"

Comedie (puțin amară) despre Rita, o fată de condiție modestă, needucată, care decide brusc într-o zi că ea nu mai vrea să trăiască așa și se duce la un colegiu să se înscrie pentru cursuri la un profesor particular. Piesa reprezintă dialogurile dintre profesor și elevă, sub ochii noștri se petrece o transformare radicală, coafeza haioasă și zăpăcită devine o intelectuală cu gusturi rafinate și cu exigențe de negândit înainte.

Piesa nu este totuși comedie până la capăt, Rita ca orice om are limita ei de înțelegere și de creativitate, bagajul nou acumulat de cunoștințe literare nu o împiedică să devină filistină și un pic snoabă. Spre finalul piesei personajul profesorului - ce părea doar unul secundar - devine tot mai puternic, se dezvăluie a fi un poet ratat și îngropat de viu într- mediocritate asumată, un om care totuși nu își pierde luciditatea chiar și în deznădejde, un judecător nemilos de corect inclusiv cu sine.


Meditatiile Ritei - Willy Russel

Durata: 105 minute
Distribuție: Florian Pittiș, Emilia Popescu
Regie: Florian Pittiș

Ludmila Razumovskaia - Santaj

"- Noi, oamenii anilor 60 eram altfel. Nu ne gândeam la noi, ci la alte lucruri, la sensul vieții, la sensul istoriei...
- Da, și ce lucru minunat ați realizat voi, oamenii anilor 60? Unde sunteți acum?"

Piesă de teatru intensă și palpitantă despre încercarea unor liceeni de a-și șantaja diriginta pentru a obține schimbarea lucrărilor de BAC cu unele fabricate de acasa. Spre uimirea lor, profesoara modestă și bună le rezistă eroic cu un curaj moral la care nu se așteptau. Este o piesă despre conflictul dintre generații în Rusia comunistă, despre limitele răului ce par atât de ușor de trecut înainte de a o face și care apoi îi îngrozesc pe cei care au trecut dincolo, despre prăpăstiile etice care despart oamenii contemporani.


Ludmila Razumovskaia-Santaj

Durata: 67 minute
Distribuție: Sanda Toma, Cristian Iacob, Delia Nartea, Marius Rizea, Claudiu Bleonț
Regie: Dan Puican

DD Patrascanu - Inzapezitii

Dramatizare a unei schițe de D. D. Pătrășcanu în care niște oameni de pe la începutul secolului se trezesc înzăpeziți într-o gară de provincie chiar în noaptea de revelion. Necazul este îndulcit de cheful organizat pe loc de șeful gării, un vechi prieten al unuia dintre înzăpeziți, care reușește să îi înveselească pe rebegiții călători. E o schiță de un umor duios aproape, atmosfera începutului de secol respiră în fiecare replică, timpuri pierdute pentru noi pe care nu le putem reconstrui decât parțial din asemenea scrieri.


DD Patrascanu-Inzapeziti
Durata: 26 minute
Distribuție: Alexandru Giugaru, Toma Caragiu, Ștefan Mihailescu-Brăila, Nineta Gusti
Regie: Paul Stratilat

Legaturi primejdioase de Choderlos de Laclos

"Slujești de bună seama moravurile când dai în vileag mijloacele de care se folosesc cei cu moravuri proaste ca să corupă pe cei cu moravuri bune."

Dramatizare după un roman epistolar francez de secol 18, piesa reprezintă o palpitantă aventură a unor oameni decăzuți și imorali care reușesc să strice totul în jurul lor, la început cu cinism indiferent, apoi cu groază când observă că propria lor corupție morală îi afectează și pe ei într-un mod neașteptat.

La anii 1700 scriitorii avea obiceiul desuet azi de a scrie clar și simplu despre imoralitate și dezmăț, despre viciu și virtute, dar romanul lui Choderlos de Laclos nu este o predică plictisitoare și savantă despre beneficiile virtuții, nu, este o scriere palpitantă plină de detalii psihologice și personaje puternice care acționează neprevăzut, cititorul (în acest caz ascultătorul) este ținut cu sufletul la gură în fiecare moment ca și cum ar fi vorba de un veritabil roman de aventuri.

Dramatizarea a fost gândită ca un serial radiofonic și de aceea episoadele adunate toate la un loc mai jos durează puțin mai mult decât o piesă obișnuită.

Legaturi primejdioase - teatru radiofonic
Durata: 178 minute
Distribuție: Irina Mazanitis, Adrian Pintea, Ilinca Goia, Lucia Muresan, Mihai Bisericanu, Mihai Dinvale, Mircea Constantinescu
Regie: Cristian Munteanu

Victor Ion Popa - Ciuta

"Vezi ce vorbareata ma face pe mine fericirea? Eu n-am vorbit niciodata ca in seara asta; pastram vorbele pentru cineva, pentru tine."

Prima piesă a lui Victor Ion Popa, nu lipsită de anumite stângăcii literare în privința construcției personajelor, este o scriere intensă, cu o acțiune foarte bine construită spre punctul culminant. Este o piesă oarecum romantică, despre niște oameni puri și idealiști care sunt înfrânți de o lume meschină și veroasă. Personajul principal din Ciuta - Carmen Anta trăiește totul la o intensitate incandescentă, se aruncă cu capul înainte în iubire, nu acceptă nici un compromis cu lumea impură și la final va plăti pentru intransigența aceasta.

Carmen Anta este un personaj special în literatura română unde, după cum spunea Călinescu, personajele feminine sunt ori tinere inocente și neștiutoare, ori femei virilizate de dorința de putere (gen Doamna Chiajna, Vidra etc). Ei bine Carmen Anta nu este nici o ingenuă deși vârsta o recomandă, este o tânără care gândește singură, are principii și idealuri, are o morală de la care nu cedează când toți ceilalți încearcă să o corupă, iar despre setea de putere nici nu poate fi vorba. Carmen Anta anunță femeile complexe ce vor apare mai târziu în literatura interiorizantă a unui Camil Petrescu sau Mihail Sebastian.


Victor Ion Popa - Ciuta
Durata: 63 minute
Distribuție: Victor Rebengiuc, Irina Petrescu, Eugenia Popovici, Costache Antoniu, Toma Caragiu, Elvira Godeanu, Mircea Anghelescu
Regie: Constantin Moruzan

Idiotul de Dostoievski

"Ai o fire mandra, Nastasia Filipovna, dar poate esti atat de nefericita pentru ca te crezi vinovata cu adevarat. Ai nevoie de multa ingrijire, Nastasia Filipovna, eu te voi ingriji. Adineauri ti-am vazut portretul si am regasit in el trasaturi cunoscute si mi s-a parut ca ma chemi de mult..."

Dramatizare după romanul lui Dostoievski, piesa este foarte lungă dar tocmai de aceea fidelă originalului, fără sa ciuntească din ideile esențiale asa cum ar fi făcut-o o dramatizare mai compactă.

Romanul dostoevskian îl are în centru pe prințul Mâșkin, un om ideal, perfect, un personaj gândit de Dostoievski cât mai asemanator cu Hristos în încercarea de a vedea cum s-ar descurca în lume un astfel de om desăvârșit (dar lipsit de puterile divine). Ce se întamplă este că lumea nu îl respinge, ba chiar îl admiră dar el nu este în stare să îndeplinească așteptările lor, îi dezamăgește pe toți și la final, învins de o lume mai mult decât imperfectă, înnebunește.

Nu așa ar fi trebuit să evolueze personajul, acțiunea i-a scăpat din mână lui Dostoievski, nevoit să scrie romanul de mai multe ori, să piardă o copie, să o ardă singur pe alta de teama perchizițiilor de la vama ruseasca... Deși nu este construit perfect din punctul de vedere al acțiunii și al al intrigii, Idiotul rămane un roman fascinant chiar și numai prin faptul că are în el unul din cele mai luminoase personaje din literatura universală.

Fiodor M.Dostoievski -Idiotul(Inocenta iubirii)
Durata: 247 minute
Distribuție: Adrian Pintea, Dana Dogaru, Mircea Albulescu, George Constantin, Constantin Dinulescu, Victor Rebengiuc
Regia: Cristian Munteanu

In ajunul Craciunului de A.P. Cehov

Dramatizare după o schiță a lui Cehov, piesă luminoasă și veselă despre visul unor copii de a fugi în America și tot tărăboiul stârnit în casă de fuga lor. O piesă despre copii dar nu doar pentru ei.

Durata: 21 minute

Cehov - "In ajunul Craciunului"

Nopti albe de Feodor Mihailovici Dostoievski

"un vis, o fericire, o noua doza de rafinata si voluptuoasa otrava..."

Dramatizare după o nuvelă a lui Dostoievski în care acesta vorbește despre tipul visătorului pentru prima oară în literatura universală; nu e vorba despre visătorul romantic, eminescian, cu viziuni mărețe, ci de micul visător, umilit de lume, retrăgându-se în micul lui ungher pentru a visa o viață la care nu are și nu va avea acces niciodată. Micul visător al lui Dostoievski se visează Napoleon sau Alexandru Macedon, măreția visurilor sale e în contrast flagrant cu viața lui umilă de mărunt funcționar. Incapabil să rănească o muscă, micul visător își permite uneori să fie monstruos în visurile sale rămânând totuși perfect de inocent și naiv.

În Nopți albe se întâmplă un eveniment neașteptat în viața visătorului, brusc este pus într-o situație reală, i se oferă o șansă să iasă din singurătatea sa și să trăiască pentru prima oară cu adevărat iar el acceptă aventura. Dar fata care trebuia să îl scoată la lumină nu reușește să îl salveze în final, micul visător se va retrage iar în ungherul lui stingher, reluându-și visele acum îmbogățite cu o experiență de viață.

Nopti albe - F.M. Dostoievski
Durata:89 minute
Distribuție: Florian Pittis, Mirela Gorea, Victoria Mierlescu, Dan Condurache
Regia artistica: Eugen Todoran

Iona de Marin Sorescu

"Daca nu exista ferestre, ele trebuiesc inventate"

Piesa existențialistă despre condiția umană ca întemnițare, despre limitarea fiecărui orizont metafizic. Iona este simbolul omului care, deși reușește să scape dintr-un loc mai strâmt în altul mai larg, este mereu nemulțumit de întemnițarea sa.
Câți dintre noi nu se mulțumesc mereu cu un pic mai multă libertate, câți nu se opresc din luptă la prima concesie? Iona nu este așa - deși înainte de a fi înghițit de balenă trăia inconștient, în imediat, după ce a fost confruntat cu experiența limitării a fost transformat de ea radical și nu a mai putut accepta ceea ce înainte i se părea firesc: jumătatea de libertate, jumătățile de măsuri.

Iona (1992)
Piesa inregistrata in anul 1992
Durata: 59 min
Distributie: George Constantin
Regia: Dan Puican