"Râzi, râzi, bătrâno, pentru că treci totul prin rațiune, dar rațiunea e moartea credinței. Încearcă să mă crezi cu inima..."
O piesă care îi va încânta pe fanii lui Dostoievski, o reverență făcută de Radzinski către marele scriitor rus. Într-un sanatoriu de bătrâni, o actriță și un personaj ciudat care se crede chiar Dostoievski încep să citească scrisorile și jurnalele Annei Dostoievskaia și ale lui Dostoievski însuși. Citindu-le, ei le interpretează și le amestecă cu propria experiență, propriile trăiri. Cei doi au și ei o poveste, ascund anumite secrete amare dar interpretarea vieții lui Dostoievski și a soției sale îi purifică cumva și îi face să fie mai sinceri cu ei înșiși.
Durata: 99 minute Distribuție: Gina Patrichi, George Constantin, Sorin Gheorghiu Regie: Dan Puican
"- Iubirea noastră nu e îngăduită.
- Ce tot spui? Mama ta îmi cere să îi spun "mamă", tatăl tău m-a adus în casa lui... de altfel cred că e mai bine ca totul să fie imposibil. Tu ești o fată rară, peste fire de frumoasă, dar ca soție ai putea fi tot atât de mediocră ca oricare alta."
Allan, tânăr inginer european, este invitat să locuiască în casa șefului său indian, Narendra Sen. Aici cunoaște pe soția și pe fiicele lui Sen, dintre care Maitreyi, fiica cea mare, se va îndrăgosti de el. Allan crede la început că toată lumea i-o împinge în brațe pe Maitreyi, că i se aranjează o căsătorie pur și simplu pentru că toți sunt prea drăguți cu el - dar nici nu bănuiește că ei au alte planuri și nimeni nici nu se gândea să i-o dea pe Maitreyi. Apoi el se îndrăgostește la rândul să de frumoasa fată și află adevărul: că nu avea voie nici măcar să se gândească la căsătorie pentru că ei sunt din casta brahmană și Allan nu este pentru ei un egal. Allan este derutat de duplicitatea asta și de aici toate neînțelegerile: pe de o parte el nu este brahman, deci le este inferior, pe de alta toți îl tratează ca și cum le este superior doar pentru că e alb și european.
Când idila celor doi tineri este descoperită, Allan este alungat pentru totdeauna și totul se încheie fără măcar un rămas bun. Povestea lor seamănă cu a lui Romeo și a Julietei dar ei sunt despărțiți de ceva mai mare decât o rivalitate între familii, sunt despărțiți de culturile lor care sunt atât de diferite - și peste asta cu greu se poate trece. Allan nu poate să o facă așa că fuge pur și simplu.
Există o anumită aroganță în modul cum cei doi eroi principali își văd propriile culturi. Allan de pildă se consideră superior indienilor (la început cel puțin) pentru că el este alb, civilizat, și mai dezinhibat în legătură căsătoria. Și Maitreyi e arogantă pentru că devine prea familiară cu Allan convinsă că nu are cum să se îndrăgostească de el, el e prea inferior cu prejudecățile lui europene, cu libertinajul lui, el nici măcar nu înțelege poezia. Dar nici o cultură nu poate stăvili atracția pur fizică dintre cei doi și catastrofa se produce. Apoi este aroganța părinților care vorbesc foarte frumos de toleranța culturii lor indiene, de prietenia cu copacii -dar nu ezită să îl arunce pe Allan în stradă când li se încalcă codul lor de onoare; vorbesc despre copii ca niște oaspeți în casa părinților, o idee foarte frumoasă, dar pe Maitreyi nu o trateaza ca pe un oaspete, ci pur și simplu ca pe o proprietate, nu le pasă de ce ar vrea ea, ea nu are nici un cuvânt în fața lor.
Ca mulți oameni bigoți, părinții lui Maitreyi flutură cultura sus ca pe un steag și se mândresc cu toleranța lor până când un fapt îi contrariază: atunci uită să mai fie toleranți și buni, atunci steagul devine un băț cu care lovesc pe cel diferit de ei și îl alungă ca pe un câine.
Durata: 103 minute Distribuție:Mirela Gorea, Adrian Pintea, Constantin Codrescu, Margareta Pogonat, Mihai Dinvale, Vali Ogasanu, Serban Celea, Anca Pandrea, Mihai Mereuta, Catrinel Dumitrescu, Violeta Berbiuc Regie: Leonard Popovici
"Oh, carnea asta, mult, prea mult vârtoasă, de s-ar topi și s-ar preface-n rouă..."
"toţi vor să joace Hamlet!"
Mai toţi actorii, indiferenţi la cele întîmplate părinţilor,
vor să ia un craniu în mînă şi stînd într-un peş
să se întrebe: să dormi? să mori?
toţi ţin să dea sfaturi altor actori,
s-o alunge pe Ofelia " chit că în viaţa lor nu au refuzat nimic "
să se lăfăie între înţelepciunile lui Polonius şi Horaţiu,
toţi vor să joace Hamlet " (poem de Carl Sandburg tradus și parafrazat de Radu Cosașu)
Despre Hamlet, minunăția asta strivitoare de piesă, nu mai trebuie spus nimic, toată lumea cunoaște acțiunea. Se poate glosa eventual pe un subiect particular, cum ar fi nehotărârea lui Hamlet. Mulți spectatori se întreabă de ce Hamlet, odată ce are dovada crimei unchiului său, nu se răzbună odată, de ce trage atâta de timp. Sursa dilemei sunt chiar actorii care îl joacă pe Hamlet: sunt ceva mai în vârstă decât o cere rolul și au în ei o anumită inflexibilitate, o duritate și asprime date de rolul de justițiar asumat, strigă și fac morală celorlalte personaje, arată cu degetul. Mulți actori îl joacă așa pe Hamlet și publicul pierde ceva esențial. Un adevăr simplu și modest.
Hamlet era tânăr iar criminalul era unchiul său, un membru al familiei sale. Un tânăr de vârsta lui Hamlet nu poate fi atât de sigur pe sine încât să ia un cuțit și să își facă dreptate, pur și simplu încă era la faza când mai evalua lumea, când valorile impuse de familie, cum ar fi respectul ierarhic, îl dominau. Este un șoc pentru orice tânăr să afle că familia sa e populată de criminali și de femei ușoare, nimeni nu vrea să creadă asta, trebuie să mai cerceteze, nu poate fi adevărat... Hamlet este un tânăr nesigur care își respectă unchiul și care încă mai caută sensurile vieții. Și șoapta unei fantome sau un leșin la o piesă de teatru nu sunt de ajuns pentru a trece la fapte. Cine dintre spectatorii din sală și-ar ucide rudele chiar având certitudinea că sunt criminale? Cine măcar i-ar denunța la poliție? Îi cerem lui Hamlet să fie mai puternic decât am putea fi noi vreodată, îi pretindem chiar.
Apoi mai este o chestiune delicată, cea a puterii. În Danemarca, ca și în Țările Românești o bună vreme, succesiunea la tron nu se făcea de la tată la fiu, ci de la rege la frații săi. Multă lume crede că unchiul lui Hamlet a ajuns rege pentru că s-a însurat cu regina când de fapt el era succesorul legal și regina de fapt și-a păstrat poziția căsătorindu-se cu noul rege. Hamlet era abia al doilea la succesiune și dacă s-ar fi grăbit să își ucidă sau denunțe unchiul, multă lume ar fi interpretat asta ca o grăbită poftă de putere, ca și cum Hamlet o făcea doar pentru a ajunge rege.
Montarea de față, cu Constantin Codrescu în rolul titular, are această virtute extraordinară: ne prezintă un Hamlet tânăr și nehotărât, chinuit de îndoială și respect, un Hamlet cât mai aproape de adevărul istoric cu cât se putea; o montare aproape canonică.
Durata: 151 minute Distribuţie: Constantin Codrescu, Ludovic Antal, Tanţi Cocea, Silviu Stănculescu, Ion Marinescu, Elena Sereda, Willy Ronea, Aurel Ghiţescu, Marcel Anghelescu, Teo Partiş, Marius Pepino, Mircea Corbu, Mihai Mateescu, Jean Reder, Jean Lorin Florescu, Ion Iliescu, Ion Anastasiad, Nicky Rădulescu Regie: Mihai Zirra
"N-am nimic, numai inima... E atât de mică și câtă fericire și durere poate da. Numai să nu credeți că am amețit. Așa, o ceață..."
Ce se întâmplă când niște oameni buni care au muncit toată viața, corecți și cinstiți, nu primesc ceea ce meritau? Au crescut un nepot cu sacrificii, el a fugit când era adolescent și s-a făcut tâlhar iar ei au rămas singuri la bătrânețe cu o greutate imensă pe suflet. Oamenii aceștia buni nu merită singurătatea care îi sufocă și mai ales nu merită să moară cu gustul amar al eșecului. Nu au avut nepotul pe care îl meritau, dar nu e vina lor, asta e, viața e nedreaptă.
Dar nu trebuie să fie așa, spune cineva, trebuie să îndreptăm noi ceea ce soarta oarbă strică. Noi, oamenii, avem rațiune și înțelegere, noi vedem suferința și nu putem trece pe lângă ea, noi nu putem lăsa doi bătrâni să moară cu sentimentul că au fost inutili. Există în această piesă o agenție misterioasă, o asociație fără nume care se ocupă exact cu asta: cu punerea lucrurilor la locul lor, cu restabilirea ordinii umane în lume. Ei nu pot face dreptate dar pot reda măcar pentru câteva clipe iluzia dreptății, ei pot trimite pe cineva care juca în fața bătrânilor rolul nepotului risipitor întors acasă plin de regrete față de bunicii săi. Și actorul acela va spune cuvintele de scuze pe care dreptatea cerea ca nepotul real să le spună, și cuvintele acelea vor fi mai reale decât orice pe pământ pentru că vor fi umane și sincere. Dar ce se întâmplă dacă bătrânii află că acela nu era de fapt nepotul lor? Ce vor face ei atunci?
Durata: 100 minute Distribuție: Marieta Sadova, Vladimir Maximilian, Radu Beligan, Elena Sereda, Nadia Ștefănescu, Boris Ciornei, Matilda Bărbulescu, Aurelia Sorescu, Mircea Constantinescu, Tudorel Popa, Dem Savu, Mircea Cruceanu Regie: Constantin Moruzan
"- Mai e deci o scăpare!
- Da, firește, scăparea ta cu cinstea se plătește! Să fi cerut doar viața mea, frate, cu drag i-aș fi jertfit-o pentru tine... Deci pregătește-te de moarte, e mai bine."
Este o piesă de cameră - dacă se poate spune așa - cu o singură acțiune liniară, o singură poveste, fără nevoia de decoruri fastuoase, dar tocmai simplitatea și unicitatea intrigii fac din ea o piesă foarte intensă. Shakespeare era maestrul intrigilor paralele care se ramifică și se unesc sofisticat dar aici arată câte se pot face cu o singură poveste din câteva personaje. O poveste adâncă despre natura umană, despre moraliștii acestei lumi care lovesc cu sete în păcătoșii care îndrăznesc să facă ceva ce primii doar visează pe ascuns.
Ducele Vienei trebuie să plece din oraș cu treburi urgente, pe cine va lăsa judecător și legislator suprem în absența sa? Pe Angelo, cel mai bun prieten al său, un om de o moralitate ireproșabilă, un drept neprihănit, singurul om în care ducele are încredere ca în sine însuși. Dar Angelo nu a mai cunoscut puterea și primul lui act este unul de cruzime: el ordonă ca toți oamenii care au copii din flori să fie condamnați la moarte. Legea exista, nu a inventat-o el, dar nimeni nu o mai aplicase până atunci. Prima victimă este aleasă întâmplător, un oarecare Claudio care va servi de exemplu. Dar Claudio are o soră frumoasă și cinstită care se duce la Angelo să îl roage pentru viața fratelui ei iar Angelo, neprihănitul, îi cere fetei la schimb cinstea ei: o noapte cu el și fratele ei va trăi. Angelo este gata să săvârșească singur păcatul pentru care îi condamnă pe alții la moarte. Cine s-ar fi așteptat?
Angelo nu este un ipocrit în genul lui Tartuffe, el nu folosește masca virtuții pentru a obține foloase materiale, nu, el chiar crede în dreptate și puritate, dar este orbit de propria neprihănire. Tocmai curățenia lui îl face neîndurător și orb, tocmai din cauză că era atât de îndârjit moral Angelo nu observă cum cade singur în viciu și minciună.
Durata: 81 minute Distribuţie: Victor Rebengiuc, Ion Caramitru, Silviu Stănculescu, Mirela Gorea, Mariana Buruiană, Magdalena Cernat, Răzvan Vasilescu, Mircea Anghelescu, Marcel Iureş, Valentin Teodosiu, Nicolae Urs, Ştefan hagimă, Aurelian Napu, Tudor Heica, Dana Cosma, Crânguţa Mnea, Gheorghe Pufulete, Constantin Botez Regie: Silviu Jicman
"Voi ucide păcatul, Geo. Tu ai pus pe mamă-sa în trupul ei, tu singur trebuie să o scoți."
Liana este o fată ajunsă la vârsta măritișului; a fost crescută doar de tată pentru că mama ei îl înșelase pe acesta pe vremea când Liana era foarte mică. Tatăl Lianei a alungat-o pe mama ei de acasă și nu a vrut să mai știe de ea, nu voia ca fiica lui să crească într-o atmosferă de viciu.
În prezentul piesei Liana este logodită cu un tânăr oarecare dar în jurul ei se învârte un curtezan mai neobișnuit, Geo. Iar Geo are planuri mari cu Liana: vrea să și-o facă amantă după căsătoria acesteia. Nu o vrea de soție, o vrea doar de iubită și, cum Liana e o fată virtuoasă, el îi dă lecții despre dulceața viciului chiar sub ochii tatălui ei. Mai mult, îi găsește mama și i-o aduce acasă pentru a o face pe fată să înțeleagă cât de mult are în comun cu mama ei.
Dar tatăl fetei nu are de gând să își lase fiica să ajungă o copie a mamei sale așa că o mărită pe fată cu Geo. Iar Geo trăiește cu ghimpele îndoielii în suflet: oare soția lui va aplica asupra lui lecția atât de bine învățată? Oare el va fi cel înșelat? De aici începe infernul.
Durata: 66 minute Distribuție: Fory Etterley, Mariana Mihuț, Ștefan Iordache, Nicolae Brancomir, Alexandru Repan, Tanți Cocea, Neli Barbu, Jean Reder Regie: Paul Stratilat
"Am luat-o pe Vera pentru că are o fire bună, potolită și se cade să-mi iubesc soția însă fără fleacuri sentimentale..."
Un prinț rus se căsătorește cu o tânără fată și nu știe să își arate iubirea altfel decât dăruindu-i coliere și bijuterii. Iar ea, deși s-a măritat cu el pentru bani, nu este fericită pentru că și-a trădat fostul logodnic, pe Iuri. Iuri este un fiu de moșier scăpătat, nu are avere dar are o educație și idealuri, umblă de colo colo acuzând lumea, întinzând degetul moralizator spre toți și mai ales spre fosta lui iubită măritată din interes. Piesa în sine nu este prea grozavă, acțiunea e haotică și dezlânată, conflictul nu are o explozie clarificatoare, dar totuși piesa aceasta rămâne interesantă prin colțișorul de Rusie provincială și bigotă pe care ni-l dezvăluie parțial, o Rusie în care oamenii idealiști ca Iuri se sting în tăcere fără nici un prieten care să îi înțeleagă.
Iuri este un alter ego al lui Lermontov și tot ca și el va muri in duel. Este ciudat dar Lermontov a scris mult despre dueluri, multe din personajele lui mureau în duel, și cum toate personajele lui principale masculine erau chipurile lui multiplicate literar, este ca și cum Lermontov s-a ucis pe sine de mai multe ori în opera literară înainte să moară în viața reală.
Mihail Lermontov-Chipuri din trecut Durata: 45 minute Distribuție: Victoria Mierlescu, Magda Popovici, Constantin Brezeanu, Ica Matache, Ion Lemnaru, Matei Alexandru, Boris Petroff, Mihai Niculescu, Rodica Sanda Ţuţuianu, Ruxandra Sireteanu, Papil Panduru Regie: Titel Constantinescu
"Desigur că e cumplit să trăiești într-o nesiguranță atât de enervantă, nimeni dintre noi nu știe cum ar suporta o asemenea situație, dar tocmai de aceea mulți oameni își fac griji din pricina ta. Leopold, trebuie să înțelegi, cu atât mai mult se așteaptă de la tine, cu atât mai mult n-am suporta dacă tu într-un fel sau altul n-ai rezista, ne-ai dezamăgi."
Largo desolato este o piesă despre un intelectual ceh disident în vremea comunismului. Leopold a scris curajos, s-a întâlnit cu prietenii, a bârfit regimul, a trăit într-o bulă iluzorie de libertate până când au aflat organele și i-au făcut o vizită. Doi oameni misterioși vin la el și îi spun că va fi arestat foarte curând, asta dacă nu cumva se decide să colaboreze cu ele. Leopold intră într-o stare foarte ciudată, nu știe ce să facă, e speriat, e derutat, nu se gândește propriu-zis să colaboreze dar nici nu vrea să fie arestat așa repede.
Imediat dau buzna peste el prietenii, fanii muncitori, iubitele, și toți au așteptări de la el. Chiar și ezitarea lui firească în fond îi scârbește. Toți îi cer, îl somează chiar să fie erou, să sfideze regimul clar, pe față, toți stau în spatele lui și se simt exprimați de el. Dar nici unul din acești prieteni nu îi lasă loc omului Leopold să respire, nimeni nu îi pune mâna pe umăr să îl consoleze sau să îi zică că e ok să fie speriat. Pentru că toți l-au pus pe un piedestal și nu vor să îl coboare de acolo.
Leopold este filosof și a scris despre libertate, a scris frumos și curajos, a creat o anume imagine despre sine, a creat speranțe în cititorii lui, a încurajat masele de dizidenți cu teorii abstracte. Dar acum el nu mai știe cine e, nu se mai regăsește pe sine pentru că nu s-a gândit nciodată la sine ca la o ființă din carne ce ar putea simți durerea.
Piesa aceasta este extraordinară în primul rând pentru că noi, românii, nu știm cum arată o disidență adevărată, organizată, cum era de pildă aceea din Cehoslovacia iar piesa aceasta ne arată o imagine din interior. Apoi este umanismul piesei, abordarea atât de apropiată și personală asupra disidentului intelectual. Leopold nu arată ca un erou, nu vorbește ca un erou, e doar un om foarte dezorientat care a inventat niște idei mai mărețe decât el însuși. Și cel mai extraordinar la piesa asta este că ne face să înțelegem omul Leopold, să îl înțelegem atât de bine încât dacă la final Leopold alegea să colaboreze de exemplu, noi tot l-am fi înțeles și nu l-am fi condamnat.
O piesă despre o lume exotică pentru noi, lumea disidenței generalizate, a unei societăți demne în care muncitorii citesc cărțile intelectualilor și vin la ei să își ofere sprijinul moral împotriva regimului. O lume a libertății chiar și în mijlocul terorii.
Durata: 79 minute Distribuție: Ion Caramitru, Valeria Seciu, Virgil Ogășanu, Irina Mazanitis, Ana Ciontea, Paul Chiribuță, Șerban Cellea, Boris Petroff, Valentin Teodosiu, Răducu Ițcuș, Dan Bobe Regie: Titel Constantinescu
"- Ești vinovată (...) de când ai apărut în viața mea am uitat cărțile, studiile, idealurile mele le regăsesc într-un singur chip care întrunește albeața nordului cu flacăra sudului, chipul dumitale.
- E o replică dintr-o piesă?
- Nu, e adevărul meu."
Singurul roman al lui Eminescu, neterminat și nefinisat, lăsat baltă printre hârtii, Geniu pustiu este un roman de tinerețe și în el găsim toate subiectele care îl obsedau pe Eminescu când era june: dragostea perfectă, copila-înger, naționalismul, istoria glorioasă, decăderea societății, prietenia.
Chiar și așa neterminat este un roman complex care are mai multe personaje principale, fiecare cu povestea sa, ele își dau ștafeta narațiunii unul altuia, subiectul romanului se schimbă brusc, ba pare să fie vorba de o poveste de iubire nefericită, ba altă poveste, ba despre o revoluție în Transilvania, și această complexitate datorată nefinisării are farmecul ei. Dacă Eminescu ar fi avut timp, poate unea narațiunile și mai comasa personajele, dar așa, lăsat să se desfășoare ca o poveste fără capăt, romanul acesta ne arată ceva foarte interesant: cum visa Eminescu în tinerețe. Un roman nestăpânit despre un tânăr care purta în el toate idealurile lumii.
Durata: 86 minute
Distribuţie: Sorin Postelnicu, Alexandru Repan, Valeria Seciu, Gheorghe Cozorici, Virginia Mirea, Adrian Pintea, Mircea Anghelescu, Corado Negreanu, Papil Panduru, Andrei Codarcea, Ana Ciontea, Valentin Uritescu, Ştefan Hagimă, Alfred Demetriu, Mihai Mereuţă, Mircea Constantinescu, Şerban Cellea, Eugen Cristea, Liviu Crăciun, Cicerone Ionescu, Sergiu Demetriad, Violeta Berbiuc, Daniel Constantinescu, Gheorghe Pufulete, Ion Vlad, Nicolae Crişu, Dan Bobe şi copilul Mihai Tănăsescu
"- Ce gânduri urate îmi dezvăluie uneori vorbele tale.(...)
- Eu nu pricep cum poți tu să te fixezi uneori la o anumită idee.
- Eu nu te înțeleg cum treci tu de la una la alta cu atâta ușurință. Pe tine nu te ating ideile, nu te mișcă. O coardă lovită în clavir și tot vibrează mai mult..."
Dan este singurul roman scris de Alexandru Vlahuță și este o carte care se citește cu plăcere pentru atmosfera de epocă și pentru ideile naive ale epocii. Vlahuță a fost un scriitor minor, celebru mai mult pentru prietenii săi (Eminescu, Caragiale, Delavrancea etc) decât pentru ce a scris el însuși: Cântarea României, poezii corecte metric dar fără suflu prea intens și romanul acesta care, deși cel mai necunoscut, este, paradoxal, și cel mai bun.
În Dan Vlahuță încearcă să abordeze o problemă care preocupa foarte mult pe scriitorii vremii sale sămănătoriste și pășuniste: omul inteligent și cult ucis de societatea care nu îl înțelege. Tema este romantică dar abordarea este pășunistă sau naivă propriu zis. Mulți scriitori români și-au încercat mâna cu romane ale ratării în care societatea crudă distrugea tinerii inteligenți dar modul în care au înțeles ei ratarea era specific românesc: eroii lor abandonau repede, fără luptă, ca și cum viața le era datoare cu aplauze și dacă ei nu le primeau imediat, gata, stop joc.
Totuși, subliniez asta, romanul lui Vlahuță nu este o carte ratată, este plăcut de citit, se vede că a fost scris cu o anume sinceritate și durere de către autor care a pus multe elemente personale în el (de pildă modul cum Dan scria poezii).
Dan este poet și june, umblă prin viață fără să știe ce vrea exact dar are toate visurile tinereții: faimă, iubire, celebritate literară. O întâlnește pe Ana și se îndrăgostește de ea iar Ana pare o tânără cu toată inocența lumii în privire și, speră el, îl va ajuta să creeze acele opere nemuritoare. Dar Ana este abuzată fizic de unchiul ei, rămâne însărcinată, vrea să moară, apare Dan care o salvează și se căsătorește cu ea. Apoi, cum nu se poate trăi din poezie, Dan primește un post de judecător de pace la țară.
În provincie lumea este ignorantă și meschină, demnă de disprețul unui om cult cum e Dan. Așa că el se retrage în casă ca să scrie, rupând legăturile cu societatea. Dar în casă este Ana care s-a schimbat radical: femeie măritată cu un copil, ea nu mai are naivitățile și idealismele de domnișoară, vrea să petreacă, să fie admirată la baluri, plimbată cu caleașca, vrea o societate aleasă. Dan descoperă uimit monstrul de lângă el și nu mai are unde fugi pentru că nu mai există ieșire: nu poate scrie și nu are prieteni așa că înnebunește.
Dan este un personaj naiv când crede că este un geniu literar, naiv când nu înțelege cine este femeia cu care se căsătorește, naiv când speră ca alții să îl salveze de el însuși. Dacă el însuși nu avea forța să scrie indiferent de împrejurări se aștepta cumva ca soția sa să aibă ambiție în locul lui și să îl împingă de la spate? Dan săvârșește aceeași greșeală psihologică pe care și oamenii de azi o fac: dă vina pe alții pentru eșecul lui în viață. Dar cei de lângă el nu sunt acolo ca să fie cârje și proptele, sunt și ei ființe umane cu aspirațiile lor.
Dan este la fel de inuman ca și soția sa în final pentru că o tratează ca și cum nu ar fi o persoană. Revolta ei contra lui avea un substrat inconștient dar corect pentru că probabil Dan nu o iubea atât de tare pe cât i se părea lui dat fiind că aștepta totul de la ea dar el nu îi dădea nimic, nici măcar nu căuta să afle cine era ea cu adevărat.
Durata: 58 minute Distribuție: Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț, Marcel Anghelescu, Nicolae Neamțu Otonel, Sorin Gheorghiu, Cella Dima, Aurel Rogalski,Nineta Gusti, Ioana Ciomârtan, Eugenia Bădulescu, Nucu Păunescu, Victoria Mierlescu, Ștefan Velniciuc, Gheorghe Colceag. Regie: Constantin Moruzan
"- Ascultă, Simina, abia azi am înțeles eu ca tu toată iarna și toată primăvara te-ai gândit la feciorul lui Busuioc.
- Taci tată, așa e.
- Și crezi tu că Iorgovan o sa te ieie de nevastă?
- Nu cred.
- Gândești cuminte. Rău ar fi dacă ai crede și mai rău ar fi dacă s-ar întâmpla una ca asta."
Pădureanca, nuvela lui Slavici dramatizată aici, pornește de la o premisă comună cu cea din Mara: doi tineri se îndrăgostesc deși nu le este îngăduit de comunitate. În Mara era o problemă etnică și religioasă, aici este statutul social care îi desparte; în Mara cei doi se căsătoreau împotriva tuturor și se alegeau cu o viață destul de nefericită, ajungeau copii ale părinților lor. În Pădureanca Slavici explorează cealaltă alternativă: cei doi nu se căsătoresc, urmează calea social acceptabilă și finalul pare ceva mai fericit.
Simina este o pădureancă, adică o fată venită de sus, de la munte, să secere pentru bogătașul Busuioc împreună cu tatăl ei. Busuioc are un fiu, pe Iorgovan, care o place pe Simina și ea simte ceva foarte puternic pentru el. Dar cum ei sunt doar zilieri acolo, Busuioc este indignat că fiul său ar putea să se însoare așa, cu o fată fără zestre. Apoi mai este argatul familiei Busuioc, Șofron, care și el o place pe Simina dar ea nu are ochi pentru el.
Cum familia Busuioc nu este una boierească, ci au fost și ei cândva țărani, prăpastia socială să zicem că nu este atât de mare, și Busuioc admite în cele din urmă să își însoare fiul cu Simina. Dar băiatul nu este atât de puternic pe cât l-ar vrea ea, o place dar nu știe nici el ce vrea, se îmbată și umblă de colo colo într-un fel de rebeliune adolescentină întârziată, iar Simina nu îl mai vrea. Îl va alege pe cel mai potrivit social cu ea dar nu din cauza asta, ci pentru că acela o iubea cu adevărat și nu se comporta ca și cum i-ar fi făcut o favoare prin căsătoria cu ea.
Slavici era un moralist incurabil și ne sugerează că asta este alegerea corectă dar scriitorul foarte bun din el știe să tempereze elanurile astea moraliste și, paradoxal, Slavici este cel mai bun exact când descrie pasiunea și încălcarea convențiilor sociale, adică lucrurile care pe el personal îl indignau.
Durata: 69 minute Distribuție: Magda Popovici, Emil Liptac, Stefan Iordache, Stefan Ciubotarasu, Silvia Dumitrescu-Timica, Matei Alexandru, Eugenia Eftimie, Dem Savu, Dan Damian, Marius Pepino Regie: Paul Stratilat
"- Dreptul pe care mi-l dă dragostea mea!
- Ce înseamnă cuvântul acesta?
- Înseamnă tot ceea ce la această oră mă sfâșie."
Prima piesă a lui Camus, Neînțelegerea vorbește despre două femei, mamă și fiică, care țin un han dar de fapt se folosesc de asta pentru ca să omoare călătorii singuratici și să le fure banii. Într-o zi apare la han fiul și fratele celor două plecat de mult de acasă dar, cum el refuză să le spună cine este cu adevărat, ele îl omoară ca pe orice alt străin.
Piesa nu are o miză morală, ci una existențială. Toate personajele din acestă piesă sunt singure deși umblă câte două, fiecare vrea altceva și așteaptă de la alții ceva ce ei nu pot da. Personajul fiicei este cel mai interesant, este un personaj nietzscheean, de o libertate inumană care o face să ucidă fără remușcări pentru dreptul ei de a fi fericită.
Albert Camus - Neintelegerea (1981) Durata: 72 min Distribuție: Beate Fredanov, Simona Bondoc, Stefan Iordache, Valeria Seciu Regie: Elena Negreanu
"Singurul lucru irealizabil este să robești pe vecie spiritul omenesc"
Romanul lui Steinbeck, Nopți fără lună, a fost publicat in 1942 și a cunoscut un succes instant pentru că vorbea despre un eveniment politic curent: ocuparea Franței de armata germană. Romanul a fost scris pentru a da curaj celor ocupați și a fost tradus și distribuit ilegal de rezistența franceză la acea vreme. Dar nu numai francezilor le-a dat curaj, ci tuturor care aveau de a face cu naziștii în acea vreme. E de înțeles de ce tocmai Sebastian a simțit necesitatea de a-l dramatiza la noi.
Piesa arată cum un mic orășel minier francez este ocupat de armata nazistă și cum reacționează oamenii sub ocupație; orășelul este prețios pentru naziști tocmai pentru că are resurse de cărbuni dar ei nu pot exploata singuri cărbunii aceia, au nevoie să folosească populația locală pentru exploatare și de aici conflictele inerente.
Piesa arată eroismul unor oameni simpli care nu știau că au posibilitatea eroismului în ei, se credeau normali dar istoria i-a silit să își riște viața și ei și-o riscă pentru că nu au de ales. De cealaltă parte, naziștii sunt și ei niște oameni complecși. Mircea Albulescu joacă un colonel supus ierarhiei, un om care își face doar datoria știind totuși că face rău, dar cumva și el se lasă dus de valul istoriei. Naziștii din această piesă nu sunt toți niște brute așa cum sunt reprezentați în filmele americane, sunt oameni complecși roși de îndoieli și vinovăție, umani dar nevoiți să își nege umanitatea.
John Steinbeck-Nopti fara luna(1980) Durata: 83 min Distribuție: Ștefan Radof, Mircea Albulescu, Ion Pavlescu, Tatiana Iekel, Dorina Lazar, Irina Mazanitis, Ion Marinescu, Ion Caramitru, Corado Negreanu, Mitică Popescu, Mihai Dinvale Regie: Titel Constantinescu
"Am totul în cap, e scris cu litere de foc lungi de un kilometru. Și nu o sa fie plăcut de citit, nu o să fie un cules de crizanteme ca la nenea Woodsworth. O să fie citit cu foc și sânge, cu sângele meu."
Provește înapoi cu mânie este o piesă celebră din motive mai degrabă politice decât artistice. Este piesa unei generații de tineri revoltați care observă că societatea nu le rezervase nici un loc în structura ei.
Acțiunea se petrece in anii 1950 în Anglia când Imperiul Britanic se prăbușise pierzâdu-și coloniile și istoria cerea o regândire a claselor sociale după al doilea război mondial. Personajul principal, Jimmy Porter, este un tânăr cult și inteligent, a absolvit o facultate dar își irosește viața vânzând dulciuri la o tarabă. Pentru că un om ca el nu ăși găsește locul în societate, nu i se oferă nici o șansă de a-și folosi inteligența sau talentul.
Jimmy Porter este un om incomod și neplăcut, teribilist chiar dar foarte sincer în teribilismul său, de-a lungul piesei aruncă aforisme și cântă la trompetă, este grosolan dinadins cu toată lumea, își manifestă revolta cu orice ocazie, inclusiv de față cu prietenii săi care nu au nici o vină pur și simplu pentru că sunt și ei în aceeași situație. Piesa are și niște intrigi sentimentale fără rost pe acolo dar trebuiau băgate pentru că altfel piesa ar fi băltit în mod îngrozitor și s-ar fi transformat într-un monolog. Oamenii din piesă iubesc fără vlagă, se despart moale și se întorc nu se știe de ce. Singura forță autentică din piesă este Jimmy Porter, restul sunt personaje satelit care stau acolo ca să aibă el de cine să își izbească replicile. Este o piesă celebră pentru ideile din ea, nu pentru scriitură sau frumusețe dar și pentru personajul principal aici jucat excelent de Ștefan Iordache.
"Ca să atingi desăvârșirea trebuie să fii întocmai ei, să lepezi orice patimă și orice omenească năzuință, să te faci una cu visul și cu dorul tău până la desăvârșire."
O piesă de inspirație și atmosferă eminesciană, Deliana preia legenda Luceafărului și o povestește din perspectiva fetei, aici numită Deliana.
Deliana este o prințesă blestemată (sau dăruită) de ursitoare cu obsesia desăvârșirii, prin urmare Deliana nu poate să se mulțumească cu standardul uman și pământean al perfecțiunii - adică cu Făt Frumos - ea vrea ceva mai mult și acela este Luceafărul. Dar pentru a ajunge să urce la nivelul lui, ea trebuie să devină ea însăși desăvârșită. Făt Frumos este sacrificat de ea mereu în căutarea perfecțiunii, el este cel ignorat și uitat până când la final el o găsește pentru că ea este sortită lui și nu se poate altfel și asta fiind o formă de perfecțiune: să faci ce îți este ursit.
Piesa se petrece în aceeași lume de basm și legendă ca Ostatecul lui Radu Stanca, o lume fantastică ce permite poetizări și metafore bogate.
Dan Bota - Deliana
Durata: 97 minute Distributie:Valeria Seciu, George Motoi, Leopoldina Bălănuță, Adrian Pintea, Adela Mărculescu, Mihai Mereuță, Cristina Deleanu, Mitică Popescu, Rodica Sanda țuțuianu, Eugen Cristea, Angela Ioan, Adriana Popovici, Jeanine Stavarache, Ruxandra Sireteanu, Mirela Gorea, Răzvan Ionescu Regie: Leonard Popovici
"te gândești ca va trebui să taci, să închizi telefonul, să recazi în gol... în întuneric"
O piesă monolog cu un singur personaj, o femeie recent părăsită are ultima conversație cu deja fostul ei prieten. Conversația e la telefon, auzim doar vocea ei, o voce sfarșită care încearcă să pară curajoasă, vocea disperării și a depresiei, o voce care se agață de un fir de telefon ca și cum ar fi ultimul lucru de pe pământ. Nu îl ceartă și nu îi reproșează nimic, ea este de o noblețe extraordinară deși pe parcursul piesei aflăm de ce a părăsit-o: pentru bani. El se va însura cu o milionară mai tânără, iată crudul adevăr.
Nu știm multe despre el decât că e puțin cam laș pentru că a preferat să aibă discuția finală prin telefon pentru că nu suporta să îi vadă lacrimile fostei, că e leneș și preferă confortul material al unui om întreținut, că are pregătite scuzele de rigoare, că el încă simte ceva pentru ea, dacă nu erau banii el ar fi rămas... El nu se poate abține, e o necesitate care îl obligă să o părăsească.
Iar ea ascultă cuminte toate minciunile lui, îl scuză chiar și față de el însuși, nu îl acuză și nu țipă la el, pentru că orice cuvânt al lui e mai bun decât tăcerea care va urma după ce va închide telefonul.
Durata: 46 minute Distribuție: Gina Patrichi Regie: Titel Constantinescu
"- Dar dă-mi cel puțin o clipă de răgaz, să mă orientez...
- Nici un minut! Nici o clipă! Moartea nu așteaptă și nici viața nu trebuie să aștepte.(...) Să știi că te vei prăbuși crunt dacă nu te vei trezi la vreme."
O piesă lentă, dramatizare a unui roman despre anumite stări sufletești difuze. Un cuib de nobili se învârte în jurul personajului principal, Lavretski, un nobil de 40 de ani care nu și-a trăit viața chiar așa cum trebuie, nu se poate lăuda cu nici o împlinire la viața sa și, cel mai rău, nu și-a urmat nici un vis.
Și deodată, când nu se mai aștepta, se îndrăgostește de o tânără fată care are încă toate visele lumii în ea. Se poate reface viața unui om de la zero? Se pot împrumuta visurile și idealurile de la o tânără? Eroul nostru pare să creadă că da. Dar totul are un preț. Compromisurile cu care un om matur s-a obișnuit, toate micile lașități sunt de neînțeles pentru ea.
Tocmai pentru că e tânără și curată ea nu suportă jumătățile de măsură și îi cere să fie nobil și bun așa cum înțelege ea termenii ăștia adică naiv și idealist. Dar a fi nobil și bun înseamnă a o sacrifica pe ea pentru o datorie morală abstractă față de altcineva care nici nu merită asta. Să sacrifici o tânără pură pentru soția infidelă și nedemnă? Da, pentru că altfel tânăra nu îl va mai respecta. Nu o poate câștiga decât pierzând-o și asta va face Lavretski la final.
Ivan Turgheniev-Un cuib de nobili(1976)
Înregistrare din anul 1976 Durata: 88 minute Distribuţie: Mircea Albulescu, Valeria Seciu, Clody Berthola, Victoria Mierlescu, Fory Etterle, Stela Popescu, Virgil Ogăşanu, Alexandru Repan, Victor Ştrengaru, Jeanine Stavarache, Adina Popescu, Ileana Şerban, Gheorghe Pufulete, Constantin Diplan. Regie: Dan Puican
"- Mult timp m-ai așteptat?
- Pentru ce vrei să știi asta?
- Nu din curiozitate, ci așa, din considerente pur teoretice. Aș vrea să știu în cât timp o femeie uită pe bărbatul iubit cu patimă. A doua zi după ce s-a despărțit de el? Peste o săptamână? Ori peste o lună?"
O fată fără zestre într-un oraș de provincie din Rusia imperială. Cine s-ar însura cu ea așa, fără bani? Doar că fata este nobilă și educată, strălucește prin cultura ei în mediul provincial așa că se găsește totuși cineva. Dar ea nu îl iubește pe acel cineva, ea nu simte că i se face o favoare prin căsătoria asta așa cum îi atrage atenția prudenta ei mamă.
Când ești săracă să mai ai și pretenții la fericire? Și, ca să agraveze lucrurile, în oraș se întoarce fostul ei logodnic, singurul om pentru care ea simțise ceva vreodată, sigurul om pentru care mai simte ceva încă. Doar că omul idealizat de ea atunci s-a schimbat radical și acum chiar și el o vede ca pe o marfă de vânzare. Îi propune să fugă cu el. Ce va face ea acum? Va fugi cu omul idealizat care o disprețuiește subtil? Sau se va lăsa cumpărată într-o căsătorie fără dragoste de un om care o admiră dar pentru care ea nu simte decât dispreț?
A.N.Ostrovski-Fata fara zestre Durata: 86 minute Distribuție: Silvia Dumitrescu Timică, Clody Bertola, George Calboreanu, Nicolae Bălănescu ,Emil Botta, Geo Barton, Tanți Benescu Munteanu, Grigore Vasiliu Birlic, Ion Ulmeni, Mircea Cojan, Gheorghe Soare Regie: Radu Beligan și Mihai Zirra
"Eu nu sunt acum decât urmașul lui la tron, tatăl urmașul fiului. Îl voi cinsti așa cum se cuvine unui strămoș."
Ostatecul este o piesă foarte intensă, o tragedie poetică scrisă chiar de un poet. Se petrece într-un timp și un spațiu al legendelor, undeva unde existau cândva regate și un simț al onoarei exacerbat, într-o lume în care războiul și cavalerismul erau obișnuite. Radu Stanca are nevoie de acest spațiu și timp ireal pentru a-și face personajele să rostească cuvinte mari și grave, pentru a înscena un discurs tragic despre prietenie și moarte care nu ar fi fost posibil într-o piesă strict istorică.
Doi prinți inamici devin prieteni în mijlocul unui război devastator între regatele lor și descoperă amândoi simultan că războiul este o farsă stupidă iar onoarea adevărata nu constă în a ucide pe cineva care te-a jignit imaginar, ci în a muri pentru el. Cei doi prinți descoperă însă ideea păcii prea târziu pentru părinții lor care sunt angajați deja în anihilarea totală chiar cu prețul vieții fiilor lor.
Înregistrare din anul 1995 Durata: 101 minute Distribuție: Adrian Pintea, Răzvan Ionescu, George Constantin, Ion Marinescu, Constantin Codrescu, Constantin Dinulescu, Alexandru Repan, Ştefan Sileanu, Matei Gheorghiu, Sorin Gheorghiu, Boris Petroff Regie: Cristian Munteanu
"- Mai întâi, bunicul nu știe să citească!
- Cum adică? Bunicul e analfabet?
- Ia vezi! Fără jigniri personale! Dumneata ești alfabet și ce-i cu asta? Îi e cuiva frică de dumneata? Dimpotrivă, dumitale iți e frică de noi..."
Sławomir Mrożek este un dramaturg polonez celebru pentru piesele sale absurde iar Carol, piesa de față, este o bijuterie a teatrului absurd.
În cabinetul unui medic oftalmolog intră un domn cu bunicul său pentru o rețetă de ochelari. Dar de ce are nevoie bunicul de ochelari? Ca să îl vâneze pe Carol! În acest scop bunicul, aproape orb, cară peste tot cu el o pușcă. Doar că bunicul nu îl poate descrie pe acest Carol, nu știe cum o să îl identifice, doar o să simtă el cine e ticălosul de Carol.
Medicul este amuzat în primă instanță, apoi nepăsător si dezgustat așa cum suntem cu toții când niște nebuni umblă cu arme și idei fixe pe lângă noi pentru că nu o să cădem tocmai noi victime, nu-i așa? Apoi survine îngrijorarea pentru că bunicul a căpătat convingerea cum că doctorul oftalmolog este Carol. Și cum nu există criteriu de verificare pentru identitatea lui Carol, pur și simplu medicul este însuși Carol dacă așa decide bunicul. Ce va face intelectualul în fața prostiei imense care îl condamnă fără drept de apel? Veți vedea.
Alegorie politică dar și existențială, Carol este o piesă care rostește un adevăr crunt: prostia celorlalți poate fi o piedică în calea libertății umane. Îi lăsăm pe proști să își întrețină ideile lor fixe, îi ignorăm ca și cum ar fi de pe altă planetă, le întoarcem spatele sperând că ei vor dispărea, dar ei nu dispar și se întorc împotriva noastră. Naziștii mărșăluind să distrugă non-arienii, proletarii în lupta lor plină de ură cu toate clasele sociale nu erau altceva decât niște bunici analfabeți și orbi căutând cu îndârjire un Carol pe care îl urau sincer fără să știe nici ei de ce.
Durata: 43 minute Distribuție: Virgil Ogășanu, Mihai Dinvale, Valentin Teodosiu Regie: Adrian Pintea
