Suflete moarte de Gogol

"- Guvernatorul, om cumsecade? E primul bandit din lume!
- Vai de mine, dar e meșter în broderia pe catifea! Și are o față atât de blândă...
- Un cap de bandit. Dați-i un cuțit și lăsați-l la drumul mare, te înjunghie pentru o copeică."

În Suflete moarte Gogol face o radiografie a societății rusești a vremii sale. După publicarea romanului mulți au fost șocați să descopere că ei parcă cunoșteau personajele acelea din roman, erau niște figuri rusești atât de caracteristice încât toți simțeau că le mai văzuseră undeva.

Pavel Ivanovici Cicikov este un escroc altfel om plăcut și fără cine știe ce calități personale, doar știința de a se face îndrăgit în orice societate - știință atât de necesară unui escroc. El colindă Rusia și cumpără de la diverși moșieri iobagi morți. Practic el cumpără doar pe hârtie dreptul de proprietate asupra lor și, fiind morți, îi cumpără pe nimic, apoi se duce și îi vinde la Stat care nu are habar că a cumpărat suflete moarte pentru că scriptele cu iobagii vii se actualizau foarte rar, cam la 30 de ani odată. O afacere perfectă și vicleană care îl poartă pe Cicikov în toate straturile sociale și pe noi odată cu el.

Există o ambiguitate în titlul romanului și Gogol a plasat-o deliberat acolo: nu știm dacă sufletele moarte sunt iobagii morți traficați în roman sau nu cumva înșiși cei care îi vând și se tocmesc pentru ei.



Durata: 94 minute
Distribuție: Marin Moraru, George Constantin, Ştefan Mihăilescu Brăila, Virgil Ogăşanu, Stela Popescu, Ileana Stana Ionescu, Dorina Lazăr, Mircea Albulescu, Radu Panamarenco, Jorj Voicu, George Oprina, Elena Nica, Rodica Popescu, Mihai Mereuţă, Mihai Fotino, Victor Ştrengaru, Mitică Popescu, Boris Petroff, Papil Panduru, Dumitru Chesa, Candid Stoica, Theodor Danetti.
Regie:Dan Puican

Carlo Goldoni - Fata cinstita

"Îl vreau pe Pasqualino al meu și nu pe marchiz, el mi se potrivește. Nu visez la mărire, nu sunt din alea care ar face orice ca să se ajungă. Titlurile nu-ți dau de mâncare. De câte ori nu se vede câte o nobilă din astea dând fuga cu câte o legăturică sub pulpană și cu câte un sfert de mălai într-o basma. Or fi și din alea care dau de noroc și din sărace ajung bogate dar pe urmă toți din casă se uită la ele ca la dracu, soacra nu le poate vedea în ochi, cumnatele se ceartă cu ele, slugile le iau în râs, bărbații se scârbesc și doamna își blestemă boneta din cap și pe ăl care i-a dat-o."

Fata cinstită este o altă comedie de Goldoni care are în centru un personaj isteț feminin, la fel cum era și Hangița. Bettina este o fată tânără și săracă ce are doi pretendenți la mâna sa: Pasqualino, un băiat sărac și fără căpătâi, și un marchiz mai batrâior. Bettina îl preferă pe Pasqualino și face tot ce poate să scape de marchiz mai ales că acesta din urmă nici nu se știe ce intenții are cu căsătoria, este probabil să o vrea pe Bettina doar pentru o distracție temporară.

Bettina este un personaj cu niște principii morale foarte ferme, nu doar că îl alungă pe marchiz și își bate joc de el cum poate, dar nici măcar pe Pasqualino nu îl lasă să o viziteze în casă pentru că Bettina nu suportă să își audă bârfe. Este o fată foarte puternică ce rezistă tentațiilor, șantajelor și presiunii tuturor, inclusiv a rudelor apropiate, inclusiv a propriilor sentimente. Pur și simplu nu se lasă doborâtă de nimeni, nu cedează nimic din ceea ce percepe ea a fi cinstea și corectitudinea la o fată iar la final ea câștigă totul.

Ce este remarcabil la piesa asta este totuși filonul comic autentic, Bettina, deși încăpățânată în dreptatea ei, nu este rigidă sau plictisitoare, situațiile în care intră ea sunt comice și chiar și cinstea ei obsesivă este comică adeseori. Dorința ei de cinste este dreaptă în ochii lui Goldoni dar modul cum alege ea să își apere această cinste certându-se cu toți este inevitabil comic și naiv.


Durata: 98 minute
Distribuție: Virginia Mirea, Stela Popescu, Alexandru Repan, Ștefan Mihăilescu Brăila, Radu Panamarenco, Dorina Lazăr, Daniel Tomescu, Șerban Celea, Horia Căciulescu, Dem Savu, Candid Stoica
Regie: Dan Puican

Vasile Alecsandri - Iorgu de la Sadagura

"- Fiind lângă dumneata la masă mă voi crede în sânul civilizației din Sadagura.
- Nu mai puțin eu, mă voi suvenarisî de străinătățile mele."

Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului este o piesă în 3 acte de Alecsandri însă, cum critica literară a convenit că doar primul act are valoare literară, ea a fost re-editată ca piesă într-un act și jucată tot așa și la radio. Acest unic act jucat aici are însă destulă materie dramatică pentru a sta de sine stătător și este una din cele mai bune comedii scrise vreodată de Alecsandri.

Piesa începe cu un unchi de la țară care își așteaptă nepotul, pe Iorgu, să se întoarcă acasă de la studiile finalizate în străinătate, la Sadagura. Unchiul e ros de dor după nepot, pregătește o petrecere mare la care invită toată nobilimea locală în fața căreia are de gând să se laude cu nepotul studios.

Cel care se întoarce însă este un alt om decât cel care plecase. Unchiul și vecinii descoperă uimiți un tânăr dezabuzat și cinic, atât de obișnuit cu rafinamentele occidentale încât nu mai suportă mâncărurile tradiționale și muzica lăutărească de petrecere. Cel mai rău este însă că nimeni nu înțelege în ce limbă vorbește băiatul: pare a fi moldovenească dar e atât de plină de neologisme încât le pare păsărească. Singura care îl înțelege pe nepot este cucoana Gahița, o doamnă trecută de prima tinerețe care a fost și ea prin străinătate. Spre groaza unchiului între Iorgu și Gahița se înfiripă o idilă amoroasă.

Piesa are în primul rând un comic de limbaj prin modurile atât de inventive în care Alecsandri își pune personajele să chinuiască limba românească. Iorgu și Gahița nu sunt în stare să rostească cele mai simple cuvinte fără să le atașeze sufixe și prefixe străine fără alt motiv decât acela că așa sună mai occidental.

Apoi este comicul de situație: Sadagura, orașul universitar de unde se întoarce Iorgu, este un biet orășel necunoscut pe hartă dar care nu are altă calitate decât că este peste graniță - doar asta și automat Sadagura devine un centru de civilizație. Doar o trecere a frontierei și Iorgu se simte în altă lume, capătă obiceiuri ciudate care lui îi par semn de civilizație dar totul este în capul lui.

Apoi mai sunt personajele de la țară, vecinii și unchiul, oameni vechi care încă mai purtau anterie, savuroși în uimirea lor naivă și în încăpățânarea lor de a-și păstra obiceiurile sănătoase strămoșești.

Este o piesă foarte bună a lui Alecsandri care depășește în complexitatea jocurilor de limbaj clasica Chiriță în provincie.



Durata: 29 minute
Distribuție: Sergiu Tudose, Costache Sava, Ștefan Dăncinescu, Liana Mărgineanu, Dionisie Vitcu, Virgil Raiciu.
Regie: Paul Stratilat

Tache, Ianke si Cadâr de Victor Ion Popa

"- Dar asta e o treabă la care nu m-am gândit în viața mea, să mă fi tăiat și nu m-aș fi gândit!
- Ei și?
- Cum ei și? Cum vrei să faci așa o negustorie la care nu te-ai gandit? Înseamnă că nu era de făcut!"

Într-un mic orășel de provincie de la 1900 se stârnește o furtună când doi tineri de religii diferite vor să se căsătorească: ea este evreică, el este ortodox și în micul orășel nu s-a mai văzut așa ceva. Furtuna din comunitate nu o vedem propriu zis, îi simțim ecourile ajunse până în familiile celor doi. Tinerii au copilărit împreună fiindcă prăvălioarele părinților lor erau ușă în ușă pe aceeași stradă, și crescând împreună au ajuns să se placă firesc, pe negândite.

O prietenie de o viață îi leagă pe tații lor, Tache și Ianke, precum și pe vecinul Cadâr, negustor și el. Un creștin, un evreu și un turc - pare începutul unui banc - sunt prieteni de-o viață și nu și-au pus niciodată problema diferenței de credință sau de cultură până când copiii lor, crescuți în această normalitate, au vrut să se comporte ca și cum lumea întreagă gândea ca tații lor. Dar lumea e dură și nu suportă căsătoriile de acest gen, comunitatea se opune și părinții sunt nevoiți și ei să se împotrivească pentru a nu fi ostracizați la bătrânețe.

Piesa este superbă ca scriitură, replicile sunt pline de umor și geniu, atmosfera de provincie leneșă, comuniunea mucalită între negustori, totul e de o perfecțiune greu de egalat în literatura dramatică română. Piesa aceasta atât de minunată a fost jucată de mai multe generații de monștri sacri, ca și cum fiecare generație simte nevoia să o monteze încă odată pentru a-și da măsura talentului său.


Înregistrare din anul 1960
Durata: 66 minute
Distribuție: Ștefan Ciubotărașu, Jules Cazaban, Ion Manta, Octavian Cotescu, Anca Verești, Virginia Stoicescu
Regie: N. Al. Toscani

Șambelan la viezuri de Urmuz

"Eu i-am dat tainul obișnuit, cei 50 de bănuți pe zi, dar cu obligația să îmi servească de șambelan la viezuri. Om l-am făcut! Era săracul ventilator pe la diverse cafenele murdare pe Covaci-Gabroveni, pe la greci."

Piesa aceasta este o dramatizare extraordinară făcută de Pușa Roth după proza lui Urmuz, iar pentru cine știe cine este Urmuz nu mai este nevoie de nici un cuvânt în plus. Scriitor genial, având un stil ce îmbina suprarealismul cu absurdul și dadaismul într-un stil foarte personal, Urmuz era un funcționar mărunt ca și Kafka. Ca și cum oamenii se apropie periculos de tare de absurdul existenței când lucrează într-un birou anost cu hârtii fără sens.

Șambelan la viezuri nu poate fi descrisă fără a i se strica din farmec, nimic nu are sens în ea dar totul se leagă perfect, personajele de acolo trăiesc în lumea lor cu reguli ciudate, o lume în care are sens ca un copil de 4 ani să fie subșef de birou sau ca un șambelan la viezuri să călătorească până în insulele Majorca și Minorca pentru a spânzura o șopârlă de clanța ușii căpităniei portului. Textul nu are vreun mesaj subversiv sau ironic, pur și simplu este perfect în lipsa de sens atât de comică. Umor gratuit și fără mesaj dar perfect și genial - acesta este stilul lui Urmuz.


Pusa Roth-Sambelan la Viezuri

dramatizare de Pușa Roth
Durata: 69 minute
Distribuție: Cornel Vulpe, Magda Catone, Eugen Cristea, Ion Haiduc, Alexandru Bindea, Florin Tănase, Candid Stoica, Sorin Gheorghiu, Rudy Rosenfeld
Regie: Leonard Popovici

A. P. Cehov - Rău de gură

"- Cum să nu-l zvârl afară dacă făcea pe filosoful?
- Cum pe filosoful?
- Chiar așa! În timpul repetițiilor chiar și în timpul liturghiei îi dădea mereu zor cu Bismark și colac peste pupăză se abonase chiar la o revistă!"

Comedie scurtă dramatizare după o schiță a lui Cehov, Rău de gură este povestea unui om care este dat în judecată și aproape băgat la închisoare doar pentru că nu își putea ține gura și spunea tot ce gândea. În rolul principal joacă Toma Caragiu cu o interpretare memorabilă.


A.P.Cehov-Rau de gura (1970)

Durata: 33 minute
Distribuție:Toma Caragiu, Tamara Buciuceanu, Dem Savu, Emil Popescu, Stefan Mihailescu Braila, Dem Radulescu
Regie: Dan Puican

Vicleniile lui Scapin de Molière

"Pot spune, fără să mă laud, ca încă nu s-a găsit meșter mai mare ca mine la trasul sforilor și care să fi câștigat o faimă mai mare ca mine în această nobilă îndeletnicire. Dar, pe legea mea, astăzi iscusința nu e la preț..."

Farsă clasică prin intriga sa, Vicleniile lui Scapino prezintă peripețiile unui servitor iscusit care reușește prin intrigi și păcăleli să ajute două cupluri de îndrăgostiți să se căsătorească împotriva voinței taților lor.

Intriga este clasică pentru că Molière s-a inspirat de la Plaut și Terențiu unde aceleași probleme ale tinerilor îndăgostiți contra părinților se rezolvau cu ajutorul sclavilor isteți. Practic intriga aceasta o folosește Molière în aproape toate comediile sale dar piesele sale nu se repetă și nici nu sunt previzibile pentru că acest conflict tineri - părinți este doar canavaua pe care se construiește toată piesa în ceea ce are ea mai bun și mai interesant: replicile amuzante, situațiile haioase, bastonadele și mai ales ironiile pline de spirit. Molière nu este niciodată plictisitor deși știm de la început că cei doi tineri se vor căsători până la urmă pentru că nu asta interesează spectatorul, ci cum va reuși servitorul viclean să o scoată la capăt cu toate încurcăturile create chiar de el.


Durata: 64 minute
Distribuție: Radu Beligan, Nicolae Gărdescu, Ion Finteşteanu, Sebastian Radovici, Damian Crâşmaru, Valeria Gagealov, Rodica Suciu Stroescu, Marcel Anghelescu, Victoria Medeea, Mihai Stoenescu.
Regie: Mihai Zirra

Cehov - Chibritul suedez

"Ați văzut ce e în stare să facă un om care a citit romane polițiste? Ei bine, de azi încolo mă stimez pe mine însumi!"

Încă o dramatizare după Cehov, de data asta un roman pseudo-polițist în care un moșier dispare subit și cadavrul său este căutat de poliție cu tot tacâmul unei anchete judiciare: martori, dovezi ale crimei, indicii sub formă de chibrite suedeze, sânge pe pereți etc. Cel mai înflăcărat anchetator este grefierul care citise multe romane polițiste și vede indicii peste tot, conducându-i în deducții pe superiorii săi.

Romanul este pseudo-polițist pentru că Cehov ironizează (ca în Dramă la Vânătoare) mania contemporanilor săi de a citi și a scrie romane polițiste proaste, misterul se adâncește până la final când aflăm că Cehov ne-a păcălit pe toți. Este un roman ca o palmă dată scriitorilor de mistere dar totodată o scriere foarte amuzantă prin personajele și situațiile sale.


Anton Pavlovici Cehov - Chibritul suedez
Durata: 60 minute
Distribuție: George Vroner, George Voinescu, Nicolae Meicu, Ionescu Gion, Sandu Sticlaru, Dem Savu, Nicolae Neamțu Otonel, Niki Atanasiu, Nineta Gusti, Nucu Paunescu, Olga Tudorache, Radu Beligan

Titanic Vals de Tudor Musatescu

"-Valsul ăsta e de pe vremea când s-a ciocnit titanicul cu ghețarii și s-a scufundat în ocean. Ăla zic și eu naufragiu!
- Splendidă catastrofă!
- Ascultă, maică, pe Marea Neagră sunt ghețari?"

Cea mai cunoscută piesă de teatru a lui Tudor Mușatescu, Titanic Vals este povestea unui om simplu, funcționar mărunt, care moștenește dintr-odată o avere mare și se trezește propulsat de ambițiile familiei sale în politică. Omul cinstit din el se revoltă și încearcă să refuze funcția politică cumpărată cu bani grei și într-un discurs celebru le cere alegătorilor să nu îl voteze pentru că nu merită. Reacția obținută este exact inversă, alegătorii se năpustesc să voteze omul cel mai cinstit pe care l-au văzut ei vreodată.

Piesa mai are și alte intrigi secundare la fel de interesante, o poveste de iubire, un mister cu un testament, un copil înfiat în secret etc. Pentru cine nu știe piesa, ea este destul de palpitantă la prima ascultare. Pentru ceilalți rămâne plăcerea de a asculta jocul actorilor și de a admira personajele atât de pitorești din familia lui Spirache Necșulescu.

Titanic Vals - Tudor Musatescu
Durata: 78 min
Distribuție: George Calboreanu, Kitty Gheorghiu Muşatescu, Silvia Dumitrescu-Timică, Valeria Gagealov, Vali Voiculescu, Silvia Chicoş, Radu Beligan, Niky Atanasiu, Ştefan Mihăilescu Brăila, Ion Ulmeni, Catiţa Ispas, Horia Şerbănescu
Regie: Mihai Zirra

N. V. Gogol - Cartoforii

"La noi nimeni nu știe să ție calea de mijloc. Tinerii își fac de cap și de aia sunt nesuferiți apoi când îmbătrânesc devin prefăcuți și sunt tot atât de nesuferiți."

Comedie-farsă puțin cunoscută a lui Gogol, Cartoforii este o piesă de teatru despre o situație des întâlnită în literatură, când un om crede că poate păcăli niște ageamii la cărți dar se vede păcălit el însuși de ei. Piesa este construită frumos cu întorsături de situație neașteptate, înscenarea cartoforilor este diabolică, avem un joc de teatru în teatru, dar nu lipsește nici nota de discurs moral melancolic atât de caracteristică lui Gogol.

Actorii joacă minunat, piesa are patina aceea veche a timpului, stilul cuminte și serios în care se montau piesele altădată, iar jocul lui Gr. Vasiliu Birlic se remarcă în special într-o echipă de actori altfel formidabilă. Este o caracteristică specială a teatrului radiofonic aceea că actorii joacă uimitor de bine, nu există niciodată note false într-o piesă de la radio (poate și pentru că se poate reînregistra o scenă dacă nu a ieșit bine).


Cartoforii - N.V.Gogol

Durata: 60 minute
Distribuție: Mihai Fotino, Gr. Vasiliu Birlic, Niki Atanasiu, Dem Rădulescu, Dumitru Furdui
Regie: Sică Alexandrescu

Eugen Ionescu - Cantareata cheala

"Ce ciudat, ce bizar, ce coincidență!"

Prima piesă a lui Eugene Ionescu este și piesa de inaugurare a teatrului absurdului. Povestea piesei este binecunoscută: pe când Ionescu încerca să învețe limba engleză a fost șocat de absurditatea și banalitatea frazelor din manualul lui de limba engleză. A abandonat studiul englezei, a luat frazele din manual și le-a organizat astfel încât să iasă o piesă. Absurdul piesei care ne șochează atât de tare chiar și azi este absurdul unui manual de limbi străine, nefiresc ca orice manual.

Înregistrarea aceasta a piesei se remarcă printr-o regie extraordinară: cheia regizorală este automatismul personajelor, regia le vede ca pe niște mecanisme întoarse cu cheița - cum sunt păpușile din ceasurile vechi din turnurile medievale. Ele își debitează discursurile în paralel, uneori mecanismele lor se strică și discursurile lor devin repezite sau foarte lente (ca în celebra arie din Povestirile lui Hoffmann de Offenbach)și totul este cu atât mai superb în absurditatea sa cu cât aceste automate vorbesc foarte serios și demn despre viețile lor mici burgheze. Niște păpuși demne.

Piesă înregistrată în anul 2008

Durata:65 minute
Distribuție:Rodica Mandache, Mircea Constantinescu, Emilia Popescu, Dan Condurache, Gabriela Popescu, Petre Lupu, Antoaneta Zaharia
Regie: Gavriil Pinte

Willy Russel - Meditatiile Ritei

"Daca cineva vrea să se schimbe, trebuie să înceapă din interior,nu?"

Comedie (puțin amară) despre Rita, o fată de condiție modestă, needucată, care decide brusc într-o zi că ea nu mai vrea să trăiască așa și se duce la un colegiu să se înscrie pentru cursuri la un profesor particular. Piesa reprezintă dialogurile dintre profesor și elevă, sub ochii noștri se petrece o transformare radicală, coafeza haioasă și zăpăcită devine o intelectuală cu gusturi rafinate și cu exigențe de negândit înainte.

Piesa nu este totuși comedie până la capăt, Rita ca orice om are limita ei de înțelegere și de creativitate, bagajul nou acumulat de cunoștințe literare nu o împiedică să devină filistină și un pic snoabă. Spre finalul piesei personajul profesorului - ce părea doar unul secundar - devine tot mai puternic, se dezvăluie a fi un poet ratat și îngropat de viu într- mediocritate asumată, un om care totuși nu își pierde luciditatea chiar și în deznădejde, un judecător nemilos de corect inclusiv cu sine.


Meditatiile Ritei - Willy Russel

Durata: 105 minute
Distribuție: Florian Pittiș, Emilia Popescu
Regie: Florian Pittiș

DD Patrascanu - Inzapezitii

Dramatizare a unei schițe de D. D. Pătrășcanu în care niște oameni de pe la începutul secolului se trezesc înzăpeziți într-o gară de provincie chiar în noaptea de revelion. Necazul este îndulcit de cheful organizat pe loc de șeful gării, un vechi prieten al unuia dintre înzăpeziți, care reușește să îi înveselească pe rebegiții călători. E o schiță de un umor duios aproape, atmosfera începutului de secol respiră în fiecare replică, timpuri pierdute pentru noi pe care nu le putem reconstrui decât parțial din asemenea scrieri.


DD Patrascanu-Inzapeziti
Durata: 26 minute
Distribuție: Alexandru Giugaru, Toma Caragiu, Ștefan Mihailescu-Brăila, Nineta Gusti
Regie: Paul Stratilat

In ajunul Craciunului de A.P. Cehov

Dramatizare după o schiță a lui Cehov, piesă luminoasă și veselă despre visul unor copii de a fugi în America și tot tărăboiul stârnit în casă de fuga lor. O piesă despre copii dar nu doar pentru ei.

Durata: 21 minute

Cehov - "In ajunul Craciunului"

Nunta lui Krecinski de Suhovo Kobalin

"- Conasule, a venit birjarul, cere sa i se dea banii.
- Da-i una dupa ceafa!
- Bine, conasule.
- Auzi, Raspluiev? Viitorul, viata mea, tot, tot atarna de niste nenorocite de 3000 de ruble. Alearga, gaseste!"

Comedie rusească scrisă de un autor prea puțin cunoscut, spumoasă și de modă veche în același timp. Un dandy de Moscova escroc și cartofor trebuie să se însoare urgent pentru a-și plăti datoriile deci trebuie să păcălească în timp record o familie de oameni naivi veniți de la țară. Evenimentele se petrec amețitor de repede, tensiunea dramatică se acumulează gradual până la finalul piesei când are loc dezvăluirea escrocheriei precum și un gest neașteptat de o noblețe uimitoare.

Durata: 95 minute
Distribuție: Alexandru Giugaru,Eugenia Popovici, Silvia Dumitrescu-Timică, Marcel Anghelescu, Niky Atanasiu, Grigore Vasiliu-Birlic, Costache Antoniu, Ovid Brădescu, Ion Iliescu, Alexandrescu Vrancea, Horia Şerbănescu.
Regie: Titi Acs

Revizorul de Gogol

"Doamne, ajuta-ma sa trec si de hopul asta si iti aprind o lumanare cum nu s-a mai vazut, cate 3 puduri de ceara sa dea fiecare negustor."

Comedie - aproape farsă bufă- despre sosirea într-un orășel de provincie a unui escroc scăpătat care are norocul să fie confundat cu un inspector din capitală. Urmează spectacolul umilințelor autorităților locale în fața micului terchea-berchea, lingușeli și șpăgi duioase precum și alunecarea în grandomanie a micului escroc care are totuși prezența de spirit să plece la timp înainte de a fi descoperit.

Teatru Radiofonic - N.V. Gogol - Revizorul
Durata: 110 minute
Distribuție: Radu Beligan, Grigore Vasiliu Birlic, Marcel Anghelescu, Alexandru Giugaru
Regie: Sică Alexandrescu