"- Da chiar voiam să vă întreb, de ce ați îmbiat mereu gulerul de blană, stofa scumpă, fireturile de aur să se servească din bucate?
- Pentru că atâta vreme cât am venit cu hainele noastre simple, nici nu te-ai uitat la noi. Iar când am împrumutat haine scumpe și ne-am înveșmântat cu ele, ai început să ne socoți musfiri de mare preț așa că de fapt pe ele le cinstești, nu pe noi. "
Nici un om inteligent nu poate rămâne indiferent la prostia și răutatea semenilor săi, la ipocrizie și minciună, dar modurile în care oamenii inteligenți aleg să răspundă acestei lumi strâmbe diferă de la om la om, unii răspund cu încrâncenare, alții aleg rezistența pasivă, unii se refulează în ironii mușcătoare destinate unui cerc de prieteni, alții încearcă să educe masele cu discursuri... Nastratin a ales umorul și ironia blândă.
Piesa de față este povestea unui om resemnat în fața prostiei lumii și care a ales să râdă de ea pentru că de corectat știa și el că nu se poate. Erau oamenii din vremea fanariotă la fel de egoiști și ipocriți ca aceia contemporani nouă? Probabil că da, însă nouă azi ne lipsește calmul lui Nastratin, capacitatea lui de a se uita la lume și a o accepta așa cum este, ne lipsește plăcerea de a ne juca cu ceea ce ne strivește - de aici și filtrul tragic prin care ne privim lumea.
Durata: 53 minute
Distribuţie: Ion Lucian, Tamara Buciuceanu Botez, Grigore Vasiliu Birlic, Nineta Gusti, George Trestian, Nae Roman, Horia Căciulescu, Florin Scărlătescu, Mihai Mereuţă, Doina Şerban, Nicolae Neamţu Ottonel, Cornel Vulpe, Elena Nicolescu, Minel Kleper, Ion Marinescu, Gheorghe Pufulete, Doru Atanasiu, Alexandru Giovani, Nicolae Crişu, Marin Micu, Ioana Bara, Petre Popescu.
Regia artistică: Mihai Pascal.
Înregistrare din 1965
No comments:
Post a Comment