"- Penelopa, de câte ori să-ți spun, nu te mai arăta în fața Evantiei așa interesată de ce o să facă Nicola cu banii lui. Fii și tu mai diplomată! Pentru nimic în lume n-aș vrea ca Nicola să-și închipuie că l-am găzduit cu cine știe ce planuri.
- Tu bleg ai fost de când te știu și m-aș fi mirat să te schimbi peste noapte. Treaba ta, tu fă cum te taie capul, lasă-i pe alții să se îmbgățească pe spinarea lui frate-tu, dar să nu vii pe urmă la mine să te plângi!"
Un orășel mic de pe la 1900 este zguduit de un eveniment important: un fost fiu al orașului plecat de 20 de ani în America, se întoarce în oraș. Și, cum în mintea tuturor America înseamnă neapărat îmbogățire rapidă și ușoară, toți gândesc că omul e putred de bogat și-i pregătesc o primire triumfală. Americanul vine și cu o fiică mulatră pe care localitaea o primește cu prefăcută înduioșare, pornirea naturală a românului de a respinge tot ce nu seamănă cu el este sufocată în fașă de ideea că fata e totuși milionară, ce dacă e mai neagră așa? Pentru bani îi iertăm și culoarea pielii.
Pe american încep să se certe sora și cu fratele lui, care să îl găzduiască, care să îl hrănească, toți în oraș îl lingușesc și îl întreabă stăruitor în ce o să își investească banii. Plecat singur acum 20 de ani, el se trezește acum adorat de un orășel întreg - ceea ce este cel puțin jenant mai ales că el își dă bine seama de cauza acestei admirații subite. Când oamenii află că americanul era totuși sărac, furia localnicilor se va revărsa asupra Evantiei, dacă înainte îi iertaseră culoarea pielii, acum nimic nu o mai protejează de furia lor justițiară.
Durata: 162 minute Distribuție: Valeria Seciu, Mircea Albulescu, Costel Constantin, Gina Patrichi, Ruxandra Sireteanu, Emil Hossu, Alfred Demetriu, Boris Ciornei, Radu Panamarenco, Mia Macri, Mihai Fotino, Gheorghe Novac, Constantin Botez, Regie: Dan Puican
"Mai întâi am anunțat-o pe Mavra cine sunt eu. Când a auzit ca în fața ei stă regele Spaniei, mai întâi a pocnit din palme aproape să moară de spaimă. E o proastă. Ea nu-l văzuse niciodată pe regele Spaniei. Eu m-am străduit totuși să o liniștesc și am căutat să o conving în cuvinte blajine de bunăvoința mea spunându-i că nu mă supăr deloc că uneori îmi curăța rău cizmele. Așa-s oamenii de rând, nu le poți vorbi despre lucruri înalte."
Jurnalul unui nebun este o nuvelă de Gogol care, datorită structurii sale monologice, a fost montată adeseori ca piesă de sine stătătoare de mai mulți regizori; are tot ceea ce îi trebuie unui monolog pentru a captiva auditoriul, schimbări de situație, dialoguri imaginare și, cel mai important, un narator care înnebunește sub ochii noștri.
Noi nu putem ști ce se întâmplă decât din relatarea acestui om care stă în fața noastră, el ne povestește totul dar tot el își pierde vizibil facultățile mentale și povestea lui devine tot mai haotică dar, pentru că nu avem altă sursă mai credibilă de informație, îl urmărim în continuare pe el și încercăm să găsim o logică în nebunia lui, o ordine în haos. Care haos de fapt nu există pentru că oamenii nu înnebunesc brusc în toate modurile posibile, ci își pierd doar una din direcțiile minții, celelalte rămânând la fel. O lecție de logică în nebunie ne oferă Gogol aici împreună cu actorul Răzvan Ionescu care face un tur de forță interpretând acest rol, ținându-ne paralizați timp de o oră cu poveștile și mai ales cu visurile sale.
Durata: 67 minute Distribuție: Răzvan Ionescu Regie: Felix Alexa
"- Dar ce trebuie să credem noi?
- Că n-am mințit ca să trăiesc.
- Dar pentru ce atunci?
- Ca să mor. Atât.(...) Toți vrem să ne acoperim cu haine decente. Am vrut să îmi fac pentru moarte măcar o rochie frumoasă. N-am putut avea în toată viața mea o rochie care să facă față, care să nu fi fost sfâșâiată de atâția câini, de toți câinii care mi-au sărit mereu în spinare, de toate mizeriile...."
Teatrul lui Pirandello este teatru și metateatru în același text, piesă dar și meditație despre piesă sau despre scriitor. O combinație ciudată și caracteristică lui dar care totuși fascinează spectatorul - de ce? Pentru că în miezul pieselor lui Pirandello stă mereu o poveste umană și simplă, mereu sunt oameni acolo, oameni vii cu reacții firești care suferă și sunt zdrobiți. Și suferința lor trece dincolo de discuțiile teoretice despre rolul ficțiunii și rămâne țintuită în mintea spectatorului.
Să-i îmbrăcăm pe cei goi este un titlu de o ironie abisală cu țintă spre acea pornire atât de umană dar și respingătoare de a ajuta oamenii în nevoie dar exact în același timp și de a-i judeca și disprețui pentru că au ajuns la mila asta. În schimbul hainelor, mâncării, compasiunii noastre, cei miluiți trebuie să plătească înmiit mai mult cu umilința vieții lor expuse ca pe tavă în public.
Ersilia este o tânără fată care nu vrea decât să moară și, înainte de sinucidere, scrie un bilețel cum că se sinucide pentru că a fost părăsită de logodnic. Motivele ei reale sunt mult mai groaznice dar ele nu pot fi scrise pe un bilețel și apoi ea se gândește că cine va suferi dacă o să mintă și ea puțin? Va muri cel puțin cu o poveste frumoasă în urmă, oamenii vor vedea ceva romantic în sinuciderea ei, măcar în moarte să aibă și ea demnitate. Dar Ersilia e salvată și toți se reped ca niște vulturi asupra poveștii ei inventate de iubire. Toți vor să o salveze, să o facă fericită, să îi readucă logodnicul, mila lor o sufocă. Și tot ei se întorc împotriva ei cu furie când află că povestea ei nu era adevărată. Compasiunea le-a fost smulsă, fata trebuie să plătească pentru asta! Și Ersilia va plăti. Și pentru asta și pentru păcatul anterior, va plăti totul cu asupră de măsură și se va ridica deasupra tuturor cu demnitate.
Durata: 66 minute Distribuție: Rodica Tapalagă, Toma Caragiu, Victor Rebengiuc, Vali Voiculescu-Pepino, Paul Avram, Aurel Cioranu. Regie: Elena Negreanu
"- De ce am venit noi toți trei (adică noi trei și cu soacră-mea supliment) la Sinaia?
- De ce?
- Păi e la mintea cocoșului, dacă am venit cu trenul de plăcere, am venit ca să ne facem o plăcere. Auzi, cocoană? Adică să nu fim trei fieștecare de capul lui, ci trei cu un singur cap, al meu!"
Încheiem seria Cehov - Caragiale cu această mică bijuterie a spiritului mușcător românesc. Tren de plăcere este o minunăție de schiță, elegant scrisă, cu multă reținere, ni se sugerează mai mult decât ni se spune, Caragiale se joacă cu noi de-a misterul, nu știm ce fac la un moment dat unele personaje, doar suspectăm, dar bănuim ceva foarte precis pentru că așa ne îndrumă Caragiale, în puține cuvinte aflăm toată comedia unei familii tipice de români orășeni de la 1900.
Mihalache e prototipul perfect al românului în tot ce are el mai rău și mai stupid, o oglindă negativă în care se adună toată prostia mitocanului de oraș. Mihalache vrea să petreacă un weekend la Sinaia cu familia pentru că... așa face toată lumea și ei nu se pot lăsa mai prejos, au un nume de întreținut. Dar Mihalache este și foarte zgârcit și nu vrea să cheltuiască mult pe această plăcere necesară astfel încât își ia mâncarea la pachețel și, cum e nevoit să o ia și pe soacra sa împreună cu coșulețul de mâncare, îi ia bilete la clasa a treia și are el grijă să o trimită la cel mai ieftin hotel. Dacă el nu poate economisi la hotel, măcar să taie tot ce se poate cheltui cu soacra pentru că ea nu contează.
În relația lui Mihalache cu soacra sa stă toată cheia caracterului său: ca aproape orice român Mihalache are un complex de superioritate, el e prea inteligent și prea talentat pentru lumea asta, el era născut să fie șef dar din întâmplare e doar funcționar. Dacă nu se poate la birou, măcar acasă să fie și el șef doar că... soția e mai tânără și e frumoasă, deci îl inhibă oarecum, copilul nu se pune pentru că e prea ușor de comandat și atunci nu rămâne decât soacra. Ea trebuie să simtă autoritatea lui, ea trebuie umilită zilnic, să i se amintească că ea trăiește din banii și bunăvoința lui. Mihalache e atât de stupid încât o tratează pe față ca și cum ea ar fi un obiect, fără să își pună măcar problema că poate soacra lui înțelege mizeria asta morală și că ar fi chiar mai inteligentă decât el.
Cele două montări de mai jos diferă fundamental: cea a lui Mihai Berechet e o minunăție în sine, e mai lungă pentru că ei iau sugestii din text și le transformă în scene întregi cu dialoguri adăugate suplimentar și, deși nu este text caragialian 100%, sceneta este mult mai teatrală și mai palpitantă. A doua montare e una canonică, nu clintește un cuvințel din textul lui Caragiale și acesta este și meritul său. Radu Beligan joacă în ambele montări, în cea din 1951 este crainicul, în cea din 1982 este însuși Mihalache și este umitor cum acest om care a jucat intelectuali, gânditori și demoni este aici un mitocan perfect, jucat cu cea mai deplină seriozitate, fără umbră de ironie, convingător în stupiditatea sa omniprezentă.
Durata: 44 minute Distribuție: Radu Beligan, Silvia Dumitrescu-Timică, Rodica Tapalagă, Valeria Gagealov, Coca Andronescu, Dorin Moga, Elena Nica Dumitrescu, Iulia Boroş, Irina Bârlădeanu, Elena Sîrbu, Cornelia Oseciuc, Petre Moraru, Mihai Niculescu, Violeta Berbiuc, George Marcu, Nicolae Crişu, Dana Cosma, Cicerone Bilovan şi copilul Alexandru Beligan Regie: Mihai Berechet Înregistrare din anul 1982
Durata: 17 minute Distribuție: Alexandru Giugaru, Sonia Cluceru, Niky Atanasiu, Marcel Anghelescu, Radu Beligan, Gheorghe Ciprian, Cella Dima, Ion Vova Regie: Sică Alexandrescu Înregistrare din anul 1951
"Dar nici sa nu ma insor nu se poate. Pai, intai si intai, am si eu o varsta, nu? 35 de ani, o varsta cum s-ar zice critica; in al doilea rand am si eu nevoie de o viata asezata, mai tihnita, pentru ca sunt bolnav, am intr-una palpitatii si-s totdeauna grozav de agitat."
Sceneta aceasta este inversul Ursului de acelasi Cehov: daca in Ursul doi oameni se urau cu patima si ajungeau la casatorie, aici avem un tanar care incearca sa o ceara in casatorie pe aleasa sa dar totul sfarsteste intr-o cearta oribila.
Viata la tara in Rusia imperiala era monotona si lipsita de distractii iar pentru un tanar care voia sa se insoare ea oferea o disperanta lipsa de optiuni. Tanarul din aceasta sceneta pur si simplu nu are cu cine sa se insoare in afara de vecina sa de mosie - e tanara si e femeie, atat ajunge. Si pentru ca nu exista optiuni, se convinge si singur ca ea trebuie sa fie sotia lui, ca ea are calitatile necesare... Dar minciuna lui nu il convinge nici macar pe el pentru ca in chiar scena cererii in casatorie fata ii gaseste o mie de cusururi si de contradictii, il chinuieste si se cearta cu el aproape sa il ia la bataie. Este doar inceputul fericirii conjugale dupa cum ii sfatuieste batranul tata, certurile astea timide anunta uraganele de mai tarziu cand vor fi deja casatoriti.
Durata: 22 minute Distribuție: Virgil Ogășanu, George Constantin,Virginia Mirea Regie: Dan Puican
"- Mă, cum îi pământul, mă?
- Mare, dom-le.
- Pe dracu mare, l-o măsurat mâni-ta să vază mare-i? Mă, pe lângă alte aștre bunăoară Saturnus sau Neptunus au Iupiter, pământul nostru îi o scârbă, mă, nici cât să chiorăști un șoarece."
Marius Chicoș Rostogan este un profesor ardelean de pe vremea lui Caragiale și nu atât ardelenismele lui sunt ținta ironiei caragialiene (deși discursul lui e plin de cuvinte fascinante și pronunții ciudate),ci pur și simplu omul. Dacă despuiem de regionalisme portretul lui Marius Chicoș Rostogan, ne rămâne în loc un om dezgustător, un om laș și mult prea binevoitor cu notabilitățile locale, frustrat, folosind poziția de profesor pentru a se răzbuna pe elevi, lingușitor cu orice superior, tiran cu orice inferior. Primul lucru pe care vrea să îl afle despre elevii săi este "ce e tac-tu?" - și în funcție de rangul social al părintelui se modifică și atitudinea sa față de elev.
Un om îngrozitor și stupid, folosind puținele sale cunoștințe pentru a da la cap și a se făli cu ele, un om de nimic așa cum nu ar trebui să fie nici un profesor niciodată. În altă schiță Caragiale descria drama unei mame care se tânguia ce zbir e profesorul de morală pentru că nu vrea să treacă elevii de familie bună; Marius Chicoș Rostogan nu este genul de profesor după care aleargă disperate mamele în preziua examenelor, dimpotrivă, este atât de slugarnic încât se duce el la ele, practic omul e visul oricărui părinte care nu vrea decât o diplomă acolo pentru copilul său.
În rolul lui Marius Chicoș Rostogan nimeni nu își imaginează un alt actor decât pe Florin Piersic, rolul acesta este proprietatea sa în imaginarul colectiv românesc; el interpretează aici magistral vocea dascălului ardelean.
Durata: 52 minute Distribuţie: Florin Piersic, Eugen Cristea, Vasile Muraru, Ionuţ Kivu, Dan Burghelea, George Grigore, Julieta Strâmbeanu, Sorin Gheorghiu, Mircea Constantinescu. Regia artistică: Ion Vova
"- Dați-mi banii și plec.
- V-am mai spus odată, așteptați până poimâine.
- Și eu v-am mai spus odată: am nevoie de bani azi și nu poimâine.
- Dar ce pot să fac dacă nu am bani?
- Așadar nu mi-i dați?
- Nu!
- Ei, în cazul ăsta stau aici până îmi plătiți. Îmi plătiți poimâine, stau așa până poimâine. Nici nu mă urnesc din loc."
Doi oameni căpoși, o tânără văduvă și un moșier înglodat în datorii, se întâlnesc în circumstanțe potrivnice. Tânăra văduvă îi datorează bani irascibilului moșier și nu vrea sau nu are cum să îi plătească imediat. Omul este încăpățânat și misogin așa că refuzul ei îl aduce într-o stare de furie de nedescris și toate frustrările adunate de el împotriva femeilor izbucnesc deodată. Femeile sunt plângăcioase, mincinoase, prefăcute și mai ales infidele.
Tânăra văduvă izbucnește și ea cu injurii la adresa bărbaților, ei sunt cei infideli și insensibili, ei sunt cauza tuturor relelor. Dar cum cei doi nu sunt genul meditativ, mica lor dispută escaladează într-o ceartă cu țipete care duce direct la duel. Stăpâna casei vrea să se bată în duel cu oaspetele nepoftit și el acceptă cu plăcere. Sunt gata gata să tragă când...moșierul observă șocat cât de mult se aseamănă ei doi, cât de bine se potrivesc în gândire și mai ales cât de frumoasă e tânăra văduvă. Impulsiv, o va cere în căsătorie. Ce va răspunde ea unei cereri atât de spontane?
Durata: 34 minute Distribuţie: Cella Dima, Aurel Munteanu, Costache Antoniu, Sorin Balaban Regia artistică: Moni Ghelerter
Înregistrare din 1954
Durata: 24 minute Distributie: George Constantin, Dana Dogaru, Mitica Popescu Regie: Dan Puican
"- Ei drăcie, dar poate nici banca nu o să aibă.
- Cum să nu aibă banca?
- Păi o sută de mii de lei? Știi ce fac dumnealor? Că-i cunoosc: te amână de azi pe mâine. Când ai de dat, nu te iartă deloc, îți pun unghia în gât, dar când ai să iei, mai încet. Dar cu mine și-au găsit nașul, nu sunt eu omul să îi las așa. Le fac un tărăboi să mă țină minte."
Lefter Popescu este românul tipic - și pe vremea lui Caragiale și acum - un funcționar mărunt, lipsit de talente dar plin de încredere în meritele sale, pesimist cu privire la lume (ce fel de lume poate fi aceea care nu îl apreciază pe Lefter Popescu la adevărata sa valoare?), paranoic față de intențiile celorlalți (toți vor să te fure, să te mintă, așa se fac averile etc), puțin leneș și comod, nevricos și ușor iritabil, cu oareșce orgoliu dacă nu se nimerește vreun superior prin preajmă.
Ca orice român sadea, Lefter Popescu visează să devină bogat peste noapte, printr-un noroc fantastic (prin muncă nu se poate, asta se știe...) cum ar veni bunăoară la loterie. Deși scepticul din el nu îl lasă să joace la loto, într-o zi, împins de amici, cumpără și el două lozuri care mai apoi chiar ies câștigătoare la loterie. Fantastic noroc doar că Lefter nu știe unde a pus lozurile și termenul de ridicare a premiului e limitat. Începe o goană nebună după suspecți, bilete, ipoteze, o fugă fantastică ce ia proporții de tragi-comedie pentru că, deși e disperat, paranoia conspiraționistă a micului funcționar este inevitabil comică și absurdă.
Durata: 62 minute Distribuţie: Marin Moraru, Ileana Stana Ionescu, Dem Rădulescu, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Victoria Mierlescu, Mihai Fotino, Mircea Albulescu. Regia artistică: Dan Puican
Înregistrare din 1989
"- Nimic, dă-i banii și gata. Noapte bună.
- Dar chiar dacă îi dau banii, înțelege că șantajul va continua.
- Firește, păi ce, vrei să crești un copil cu 5000 de ruble până se însoară?
- Și asta n-ar fi nimic, dar nebuna o să umple târgul, toată lumea o să vorbească...
- Ei și ce? Vorbește cât vorbește și obosește."
Un om găsește pe treptele casei sale un bebeluș părăsit. În mintea bietului Semion se învălmășesc gânduri negre și toate converg spre un punct: fosta servitoare i-a lăsat lui copilul să îl crească sub pretextul că ar fi al lui. El se știe nevinovat dar ce poate să facă?
Disperat aleargă la cel mai bun prieten, un avocat, să îi ceară sfatul. Dar prietenul său negativist și foarte relaxat (George Constantin într-un rol magistral) nu îi lasă nici o speranță: trebuie să accepte copilul ca fiind al său, nu are cum dovedi că e nevinovat.
Zdrobit, Semion se întoarce acasă cu bebelușul dar nu are curajul să intre și să îi arate soției noul membru al familiei. Așsezat pe scară, el se gândește cum ar fi totuși dacă ar adopta copilul mai ales că ei nu au nici unul, oare ar fi atât de rău? Și începe să viseze o viață fericită până când cineva îl întrerupe...
Durata: 32 minute Distribuție: Octavian Cotescu, George Constantin, Victor Ștrengaru, Ruxandra Sireteanu, Lili Nica, Monica Ghiuță, Atena Demetriad, Dorina Lazăr, Ionuț Puican, Mihai Fotino Regie: Dan Puican
Într-un orășel din Moldova, un avocățel primește niște palme de la un rival politic în fața tuturor la cafeneaua centrală. Costăchel Gudurău nu poate suporta afrontul și începe să trimită frenetic telegrame pe la cine e mai mare prin țară, începe cu ministrul justiției și sfârșește cu regele.
Pentru niște palme? Ce e în pericol aici în afară de onoarea lui Costăchel și plăcerea lui de a juca table la cafeneaua centrală? Toată agitația asta pare cel puțin exagerată până când, după ce se rezolvă incidentul, aflăm că alte planuri avea Costăchel. Acum, când până și regele știe cine e Costăchel Gudurău iar ministrul justiției adoarme și se trezește cu numele lui în cap, el poate cere în fine postul sinecură de avocat al poporului - un post pe care nici nu l-ar fi putut visa înainte de incidentul cu palmele, el aflându-se în opoziție cu Guvernul.
Micul schimb de telegrame care ne păcălise prin stupizenia sa panicardă se dovedește a fi punerea în practică a unui plan machiavelic de mărire. La final directorul prefecturii rămâne uimit de atâta șiretenie și se simte folosit într-o afacere ce îi depășește puterea de înțelegere.
Durata: 10 minute distribuţie: Ion Lucian, Horia Şerbănescu, Sandu Sticlaru, Horia Căciulescu, Gheorghe Oprina, Dem Rădulescu Regia artistică: Ion Vova
"- Ai un caracter admirabil,dar cu femeile ești imposibil, te porți mai rău ca Jack Spintecătorul. Zău, nu înțeleg de ce le urăști atât.
- În timp ce eu nu înțeleg de ce țineți atât la ele."
O schiță cehoviană despre oamenii mărunți care duc lumea pe umerii lor și suferă nedreptățile fără să crâcnească, un crochiu comic despre un mic colț din imperiul birocratic țarist.
Un birou de bancă în Rusia imperială, funcționari mărunți, un șef, agitație mare cu ocazia aniversării băncii. Trebuie sărbătorit grandios și cum altfel poți felicita banca decât în persoana directorului său? Care director e un om fără calități, un parazit care primește laudele absolut degeaba fiindcă toată munca au dus-o funcționarii mărunți din subordine iar el doar i-a încurcat.
Unul din acești funcționari, un om retras și muncitor dar ros de toată nedreptatea asta, mai primește și sarcina să scrie discursul de mulțumire al directorului - pentru că nici un speech nu știe să scrie singur domnul șef. Chinuit de munca adunată, de povara de a scrie despre o fericire care nu e a lui, măruntul funcționar care mai e și misogin se trezește pe cap cu două femei deodată care îl înnebunesc cu sporovăiala lor. Va termina la timp discursul pentru jubileu? Se va răzvrăti oare sub atâta presiune și nedreptate?
Durata: 34 minute Distribuție: Costache Antoniu, Nicolae Gardescu, Maria Wauvrina, Cella Dima, Nineta Gusti, Aurel Munteanu, Jenica Constantinescu, Ion Ulmeni, Mircea Constantinescu, Ion Vova, Sorin Balaban Regie: Moni Ghelerter
Înregistrare din anul 1954
"- Nimeni nu mai calcă în maghernița lui Drăgan!
- Curat magherniță!
- Jos conservatorii!"
Într-un orășel de provincie toată elita politică era liberală și, fiind elită, frecventa numai un magazin de coloniale și delicatesuri al cărui patron era, fatalmente, conservator. Care va să zică opozant. Lucrurile au mers cât au mers, clienții cumpărau indiferent de convingerile politice, până când într-o zi dintr-un nimic s-a ivit conflictul. Liberalii s-au ambiționat și au făcut o înțelegere ca nimeni să nu mai cumpere de la Drăgan, negustorul opozant.
În teorie, boicotul ar trebui să dea roade și patronul să își schimbe opțiunile după cum îi cer clienții săi, dar în practică legile capitalismului nu se aplicau nici pe vremea lui Caragiale. Drăgan pur și simplu nu are concurență și clienții săi se văd nevoiți să cumpere totuși de la el incognito, prin servitori. Drăgan știe ai cui sunt servitorii și afacerea prosperă mai departe. Până într-o zi când Drăgan se decide să dea totul pe față și refuză să mai servească delicatese servitorilor cerând să vie la fața locului chiar stăpânii lor. Cine va ceda primul acum?
Durata: 24 minute Distribuţie: Grigore Vasiliu-Birlic, Dem Savu, Alexandru Giugaru, Costache Antoniu, Costache Antoniu, Nicolae Gărdescu, Carmen Stănescu, Gheorghe Oprina, Toni Buiacici, Ştefan Forca, Sandu Sticlaru, Virginia Stoiculescu, Horia Căciulescu, Alexandru Lulescu, Mihai Stoenescu, Octavian Fulger, Sorin Balaban Regia artistică: Ion Vova
"- Smulgeți ziarul din mâna omului, cum vă permiteți? Dar nu știți cu cine aveți de a face! Eu sunt Jestiakov, directorul băncii!
- Puțin îmi pasă că ești Jestiakov, uite ce fac eu cu ziarul tău, îl rup și îl calc în picioare."
La o serată de provincie notabilitățile locale se adună într-o cămăruță să citească ziarele și să discute departe de tumultul dansurilor. Se simt bine, se cunosc între ei, sunt importanți, lumea are o structură și ei sunt vârfurile respectabile ale ierarhiei. Peste ei dă însă buzna un om cu o mască pe față și începe să îi dea afară cu vorbe grosolane. Indignați pentru că li s-au încălcat drepturile și mai ales jigniți de lipsa de respect, toți se adună și vor să îl aresteze pe vizitatorul obraznic. Vine poliția, se stârnește un tămbălău întreg până când necunoscutul își dă jos de pe față masca.
Toți oamenii respectabili se fac mici și devin mieroși în fața omului fără funcții dar putred de bogat aflat în spatele măștii. Dostoievski spunea cândva că banii au nesuferita proprietate că te fac chiar și om de talent - dar aici nu e cazul. Omul bogat din piesă care îi batjocorea pe toți nu are absolut nici un talent însă nici nu are nevoie de asta pentru că toți cei din jur îi scuză grosolăniile de la sine. La ce bun să fii amabil când lumea te admiră și fără asta? O piesă scurtă despre puterea banilor și orbirea pe care o dau aceștia oamenilor de rând.
Durata: 27 minute distribuţie: Mircea Albulescu, Virgil Ogăşanu, Radu Panamarenco, Ion Anghel, Şerban Cellea, Jorj Voicu, George Oprina, Cornel Vulpe, Nicolae Pomoje, Sanda Ulmeni, Violeta Berbiuc, Cristian Molfeta Regia artistică: Titel Constantinescu
Înregistrare din 1987
"Nu că-mi pare rău de piatră, cum îi zice Acrivița briliențelului, pentru că în definitiv nu e o valoare dar știi, nu face, un cadou de la nenea Andrei, știi cât ține el la noi..."
Încă un soț încornorat din galeria atât de bogată a personajelor lui Caragiale, un om complet orb la idilele care se petrec chiar sub nasul lui la fel ca jupân Titircă sau nenea Zaharia Trahanache. Un soț bătrân care nu înțelege unde a putut să dispară un briliant al soției sale, e atât de ingrijorat încât dă și anunț la ziar dar când vede un briliant identic la gâtul unui amic al casei nici nu bînuiește că soția sa l-ar fi putut dărui. Un alt cadou ce trece din mână în mână dar de data asta mai cu folos pentru destinatar.
Durata: 8 minute distribuţie: Alexandru Giugaru, Tudorel Popa, Carmen Stănescu, Damian Crâşmaru Regia artistică: Ion Vova
Înregistrare din 1967
"- Nici șarpele care a îmbiat-o pe Eva nu putea să născocească așa ceva. Dacă rămâne aici, ar murdări tot apartamentul.
- Curioasă idee aveți, domnule doctor, despre artă. Nu se poate, dumneavoastră sunteți un intelectual, un om de gust!"
Un medic primește un candelabru cadou de la un pacient recunoscător doar că acest candelabru reprezintă o femeie care dansează can-can. Toată drama burghezului mediocru care crede că apreciază arta (dar să fie decentă!) se desfășoară aici. Medicul și soția sa pur și simplu nu își dau seama dacă sculptura de pe candelabru este artă sau nu, dar șocați de indecența sculpturii ei se văd nevoiți să o dea cadou pentru a scăpa de ea. Doar că primitorul cadoului este alt burghez decent cu rezervele lui față de arta libertină. Ce va face el cu acest cadou? Nu se poate arunca o operă de artă, deci trebuie făcut cadou.... Și așa mai departe, candelabrul se va plimba din om în om până când ajunge de unde a plecat.
Durata: 29 minute distributie:Matei Alexandru, Tamara Buciuceanu, Mitica Popescu, Cornel Vulpe, Violeta Berbiuc, Mihai Mereuta, George Oprina, Serban Cellea Regia artistica: Leonard Popovici
Înregistrare din anul 1990
