"- Pentru că o femeie m-a zămislit, îi mulţumesc; pentru că m-a crescut, îi aduc iarăşi mulţumirile mele cele mai umile; dar să mi se atârne cornuri de vînătoare în frunte sau să mi se lege goarna cu panglicuţe nevăzute, să mă ierte femeile! Şi pentru că nu vreau să le jignesc neavînd încredere în nici una, o să-mi fac singur dreptate, îndoindu-mă de toate; iar ca încheiere (aşa înţeleg eu să-mi închei socotelile), n-am să mă însor! - O să mai trăiesc ca să te văd la faţă galben de dragoste. - De furie, de boală sau de foame, poate; dar nu de dragoste."
Adaptare de Isaia Răcăciuni. Traducerea : Leon Levitchi.
Regia artistică : Mihai Zirra.
În distribuţie: George Mărutză, Ionescu Gion, Fory Etterle, Ştefan Bănică.
Regia muzicală : Romeo Chelaru. Înregistrare din anul 1962
"O, dragoste de viaţă,
Ne laşi, de teama morţii, să murim
De zeci de ori la rând decât să dăm
Cu moartea faţă dintr-o dată!"
Durata: 130 minute
Distribuţia:
Lear, rege al Britaniei – George CALBOREANU
Regele Franţei – Mihai HEROVEANU
Ducele de Burgundia – Constantin BREZEANU
Ducele de Cornwall – Aurel ROGALSKI
Ducele de Albany – Alexandru CRITICO
Contele de Kent – Nicu DUMITRIU
Contele de Gloucester – Toma DIMITRIU
Edgar, fiul lui Gloucester – Constantin CODRESCU
Edmund, fiul nelegitim al lui Gloucester – Nicolae BRANCOMIR
Oswald, intendentul Gonerilei – Tony BUIACICI
Doctorul – Ludovic ANTAL
Bufonul – Gheorghe IONESCU-GION
Un căpitan – Sorin GABOR
Un herald – Alfred DEMETRIU
Goneril, fiica lui Lear – Tanţi COCEA
Regan, fiica lui Lear – Dina COCEA
Cordelia, fiica lui Lear – Clody BERTHOLA
Gentilom din suita regelui Lear – Mihai BERECHET
Gentilom din suita regelui Lear – Gheorghe GHIŢULESCU
Slujitor – Nicolae NEAMŢU-OTTONEL
Slujitor – George MARCOVICI
Slujitor – Ion ULMENI
Solul – Matei GHEORGHIU
Războinic – Mircea ANGHELESCU
Războinic – Emil REISENAUER
Războinic – Mircea BAŞTA
Rapsodul – George TEODORESCU
Traducerea şi adaptarea radiofonică: Mihnea Gheorghiu
Regia artistică: George Teodorescu
Regia tehnică: ing. Gabriela Barca
Regia muzicală: Paul Urmuzescu
Regia de studio: Ion Vova
"- Adu-mi otrava, Iago! - Nu folosi otrava, mai bine s-o sugrumi în pat, în patul pe care l-a pângărit. - Da, cel mai bine așa."
O poveste shakesperiană de inspirație italiană, Othello este tragedia unui om prea încrezător și prea bun. Othello, general venețian de origine străină, este un maur căsătorit cu Desdemona, fiica unui senator venețian. Un străin dăruit cu putere politică, o soție minunată și stima unui întreg oraș nu putea stârni decât invidie. De multe ori oamenii se consideră superiori unui om doar pentru că acesta face parte dintr-o rasă străină și toate succesele sale, altfel dobândite prin muncă cinstită, li se par furate pentru că el nu trebuia să trăiască acolo, la Veneția, pentru că nu s-a născut acolo. În ochii lor impostura locală merită mai multe drepturi decât geniul venit de peste mări.
Încrezător în prietenie și oameni, Othello ar crede orice i se spune deci devine o jucărie în mâna unui om ambițios și fără scrupule cum este subalternul său, Iago. Au fost de ajuns câteva cuvinte veninoase și furtul unei batiste pentru ca Othello să își piardă încrederea în fidelitatea soției sale din prea mare încredere în cuvântul lui Iago. Othello nu este obișnuit cu gelozia, el nu știe să trăiască în umbră, să spioneze, pe el îl dezgustă astfel de tertipuri fățarnice așadar din clipa când a aflat de infidelitate, Othello a și condamnat-o la moarte pe Desdemona fără drept de apel.
Distribuţia
Othello – Toma DIMITRIU
Iago – Fory ETTERLE
Desdemona – Clody BERTHOLA
Roderigo – George MARCOVICI
Casio – Gabriel DANCULESCU
Brabantia – Gheorghe STORIN
Dogele – Vladimir MAXIMILIAN
Mantano – Constantin BĂRBULESCU
Emilia – Tanţi SOVIANI
Gratiano – Mihai BERECHET
Ludovico – George COSTIN
Crainicul – Alfred DEMETRIU
Regia artistică: Paul STRATILAT
"Scrisoarea aceasta pare-a fi hârtie dar este trupul prietenului meu și-orice cuvânt din ea e rană vie scurgându-i sângele."
În Veneția sunt doi mari negustori concurenți: tânărul Antonio și bătrânul Shylock, oameni cu caractere diametral opuse. Antonio dă oricui bani cu împrumut, nu umblă după profit și în general este foarte generos; Shylock este foarte zgârcit, stoarce lumea de bani și cere dobânzi uriașe. Politica financiară a lui Antonio este umană dar nu foarte profitabilă și, când cel mai bun prieten al său are nevoie urgentă de bani, Antonio, neavând suma necesară, se vede nevoit să se împrumute chiar de la Shylock care doar atât aștepta.
Contractul între cei doi este cel puțin ciudat: Shylock nu vrea daune în caz de neplată la timp, ci chiar o livră din carnea lui Antonio. Încrezător în soartă și în oameni, Antonio semnează acest contract absurd convins că este doar o glumă a lui Shylock. Dar, când banii nu ajung și Antonio nu poate plăti la expirarea contractului, toată lumea vede cu groază că Shylock chiar vrea să primească ce a cerut: o livră din carnea lui Antonio, de oriunde și-ar dori Shylock să o taie, adică din inimă.
Rolul lui Shylock este extraordinar scris dar piesa se montează rar pentru că regizorii au o anumită jenă să se apropie de acestă operă a lui Shakespeare din teama de a nu fi catalogați drept antisemiți. Shylock nu poate fi jucat ironic sau în cheie postomodernă, omul este pur și simplu rău și zgârcit, solid în lipsa sa de milă. Mulți au spus că această piesă ar arăta antisemitismul lui Shakespeare pentru că Shylock ar fi prototipul evreului - dar asta este o prostie pe puțin.
Shylock era un evreu din atâtea milioane, este un om cu o personalitate originală dar care în fața istoriei literaturii se reprezintă doar pe sine. Că are o ocupație specific evreiască? Dar și Antionio era negustor și nimeni nu spune că el ar fi reprezentantul tuturor negustorilor din lume sau al creștinilor. Antonio e Antonio așa cum Shylock e Shylock dar unii oameni suferă de o orbire ciudată doar pentru că personajul e evreu. Cum ar fi să spunem că Hamlet reprezintă spiritul danez sau Romeo spiritul italian? Ar fi o jignire adusă lui Shakespare care a creat mereu cu personaje unice, nu cu tipologii sau șabloane
Durata: 84 minute Distribuție: Constantin Codrescu, Octavian Cotescu, Alexandru Repan, Ion Caramitru, Rodica Tapalagă, Vali Voiculescu Pepino, Emil Hossu, Valeria Seciu, Marin Moraru, Virgil Ogăşanu, Florian Pittiş, N. Botez Luchian, Mitică Popescu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Ion Pascu, Constantin Diplan Regie: Dan Puican
Înregistrare din anul 1974
"Oh, carnea asta, mult, prea mult vârtoasă, de s-ar topi și s-ar preface-n rouă..."
"toţi vor să joace Hamlet!"
Mai toţi actorii, indiferenţi la cele întîmplate părinţilor,
vor să ia un craniu în mînă şi stînd într-un peş
să se întrebe: să dormi? să mori?
toţi ţin să dea sfaturi altor actori,
s-o alunge pe Ofelia " chit că în viaţa lor nu au refuzat nimic "
să se lăfăie între înţelepciunile lui Polonius şi Horaţiu,
toţi vor să joace Hamlet " (poem de Carl Sandburg tradus și parafrazat de Radu Cosașu)
Despre Hamlet, minunăția asta strivitoare de piesă, nu mai trebuie spus nimic, toată lumea cunoaște acțiunea. Se poate glosa eventual pe un subiect particular, cum ar fi nehotărârea lui Hamlet. Mulți spectatori se întreabă de ce Hamlet, odată ce are dovada crimei unchiului său, nu se răzbună odată, de ce trage atâta de timp. Sursa dilemei sunt chiar actorii care îl joacă pe Hamlet: sunt ceva mai în vârstă decât o cere rolul și au în ei o anumită inflexibilitate, o duritate și asprime date de rolul de justițiar asumat, strigă și fac morală celorlalte personaje, arată cu degetul. Mulți actori îl joacă așa pe Hamlet și publicul pierde ceva esențial. Un adevăr simplu și modest.
Hamlet era tânăr iar criminalul era unchiul său, un membru al familiei sale. Un tânăr de vârsta lui Hamlet nu poate fi atât de sigur pe sine încât să ia un cuțit și să își facă dreptate, pur și simplu încă era la faza când mai evalua lumea, când valorile impuse de familie, cum ar fi respectul ierarhic, îl dominau. Este un șoc pentru orice tânăr să afle că familia sa e populată de criminali și de femei ușoare, nimeni nu vrea să creadă asta, trebuie să mai cerceteze, nu poate fi adevărat... Hamlet este un tânăr nesigur care își respectă unchiul și care încă mai caută sensurile vieții. Și șoapta unei fantome sau un leșin la o piesă de teatru nu sunt de ajuns pentru a trece la fapte. Cine dintre spectatorii din sală și-ar ucide rudele chiar având certitudinea că sunt criminale? Cine măcar i-ar denunța la poliție? Îi cerem lui Hamlet să fie mai puternic decât am putea fi noi vreodată, îi pretindem chiar.
Apoi mai este o chestiune delicată, cea a puterii. În Danemarca, ca și în Țările Românești o bună vreme, succesiunea la tron nu se făcea de la tată la fiu, ci de la rege la frații săi. Multă lume crede că unchiul lui Hamlet a ajuns rege pentru că s-a însurat cu regina când de fapt el era succesorul legal și regina de fapt și-a păstrat poziția căsătorindu-se cu noul rege. Hamlet era abia al doilea la succesiune și dacă s-ar fi grăbit să își ucidă sau denunțe unchiul, multă lume ar fi interpretat asta ca o grăbită poftă de putere, ca și cum Hamlet o făcea doar pentru a ajunge rege.
Montarea de față, cu Constantin Codrescu în rolul titular, are această virtute extraordinară: ne prezintă un Hamlet tânăr și nehotărât, chinuit de îndoială și respect, un Hamlet cât mai aproape de adevărul istoric cu cât se putea; o montare aproape canonică.
Durata: 151 minute Distribuţie: Constantin Codrescu, Ludovic Antal, Tanţi Cocea, Silviu Stănculescu, Ion Marinescu, Elena Sereda, Willy Ronea, Aurel Ghiţescu, Marcel Anghelescu, Teo Partiş, Marius Pepino, Mircea Corbu, Mihai Mateescu, Jean Reder, Jean Lorin Florescu, Ion Iliescu, Ion Anastasiad, Nicky Rădulescu Regie: Mihai Zirra
"- Mai e deci o scăpare!
- Da, firește, scăparea ta cu cinstea se plătește! Să fi cerut doar viața mea, frate, cu drag i-aș fi jertfit-o pentru tine... Deci pregătește-te de moarte, e mai bine."
Este o piesă de cameră - dacă se poate spune așa - cu o singură acțiune liniară, o singură poveste, fără nevoia de decoruri fastuoase, dar tocmai simplitatea și unicitatea intrigii fac din ea o piesă foarte intensă. Shakespeare era maestrul intrigilor paralele care se ramifică și se unesc sofisticat dar aici arată câte se pot face cu o singură poveste din câteva personaje. O poveste adâncă despre natura umană, despre moraliștii acestei lumi care lovesc cu sete în păcătoșii care îndrăznesc să facă ceva ce primii doar visează pe ascuns.
Ducele Vienei trebuie să plece din oraș cu treburi urgente, pe cine va lăsa judecător și legislator suprem în absența sa? Pe Angelo, cel mai bun prieten al său, un om de o moralitate ireproșabilă, un drept neprihănit, singurul om în care ducele are încredere ca în sine însuși. Dar Angelo nu a mai cunoscut puterea și primul lui act este unul de cruzime: el ordonă ca toți oamenii care au copii din flori să fie condamnați la moarte. Legea exista, nu a inventat-o el, dar nimeni nu o mai aplicase până atunci. Prima victimă este aleasă întâmplător, un oarecare Claudio care va servi de exemplu. Dar Claudio are o soră frumoasă și cinstită care se duce la Angelo să îl roage pentru viața fratelui ei iar Angelo, neprihănitul, îi cere fetei la schimb cinstea ei: o noapte cu el și fratele ei va trăi. Angelo este gata să săvârșească singur păcatul pentru care îi condamnă pe alții la moarte. Cine s-ar fi așteptat?
Angelo nu este un ipocrit în genul lui Tartuffe, el nu folosește masca virtuții pentru a obține foloase materiale, nu, el chiar crede în dreptate și puritate, dar este orbit de propria neprihănire. Tocmai curățenia lui îl face neîndurător și orb, tocmai din cauză că era atât de îndârjit moral Angelo nu observă cum cade singur în viciu și minciună.
Durata: 81 minute Distribuţie: Victor Rebengiuc, Ion Caramitru, Silviu Stănculescu, Mirela Gorea, Mariana Buruiană, Magdalena Cernat, Răzvan Vasilescu, Mircea Anghelescu, Marcel Iureş, Valentin Teodosiu, Nicolae Urs, Ştefan hagimă, Aurelian Napu, Tudor Heica, Dana Cosma, Crânguţa Mnea, Gheorghe Pufulete, Constantin Botez Regie: Silviu Jicman
"Supuși rebeli! Dușmani ai păcii care mânjiți cu sânge de vecin oțelul! Creștini sunteți? Nu - fiare ce vărsați izvorul purpur ce vă curge-n vine, spre-a stinge focul unei uri haine!"
Cea mai celebră poveste de dragoste din literatura lumii, Romeo și Julieta nu mai are nevoie de nici o prezentare. Montarea de față are o distribuție fenomenală cu nume mari ale teatrului românesc chiar și în cele mai mici roluri (deși la Shakespeare nu prea există roluri mici).
Piesa este printre cele mai poetice lucrări dramatice ale lui Shakespeare, o înșiruire poetică de metafore și hiperbole, comparații neobișnuite și asocieri neașteptate. Pe lângă îndrăgostiții stelari există și personaje secundare fascinante cum ar fi Mercuțio - simbolul inteligenței tinerești jucăușe și profunde, părintele Lorenzo - înțelepciunea amară și încărcată de toate dezamăgirile lumii care mai are totuși forța să creadă în promisiunea tinerilor și în curățenia lor morală. Apoi este desigur personajul doicii, echivalentul bufonului în piesa aceasta; la Shakespeare trebuie să existe bufoni în orice piesă pentru că, oricât ne-am dori-o noi, viața nu este numai solemnă și profundă, ci de multe ori ușuratică și ridiculă ca o bătrânică spoită cărând după ea o umbreluță în soare.
Romeo si Julieta Durata: 95 minute Distribuție: Adrian Pintea, Mariana Buruiană, Mircea Albulescu, Ileana Stana Ionescu, Silviu Stănculescu, Florian Pittiș, Petrică Lupu, Gheorghe Cozorici
