Pages

Apr 29, 2010

Ionel Teodoreanu - In casa bunicilor

"- Tată, bunicul e ca o poveste...
- De ce?
- Pentru ca începe mereu cu "a fost". Bunicul e alb, chiar și primăvara el e tot ca un copăcel nins."


O poveste nostalgică și blândă a unui adult despre bunicii săi. Amintirea unei vârste când era mic și l-au dus la bunici câteva săptămâni și totul era altfel acolo, mai liniștit, mai ciudat, o lume diferită de cea de acasă pe care băiatul de atunci a învățat să o prețuiască și să o regrete mai târziu.


Durata: 43 minute
Distributie: Tatiana Iekel, Ion Pavlescu, Eugen Draghin, Mircea Constantinescu, Daniela Anencov, Monica Ghiuta, Nicolae Pomoje, Ruxandra Sireteanu, Rodica Sanda Tutuianu, Mihai Dinvale
Regie: Titel Constantinescu

Apr 27, 2010

Masură pentru masură de William Shakespeare

"- Mai e deci o scăpare!
- Da, firește, scăparea ta cu cinstea se plătește! Să fi cerut doar viața mea, frate, cu drag i-aș fi jertfit-o pentru tine... Deci pregătește-te de moarte, e mai bine."


Este o piesă de cameră - dacă se poate spune așa - cu o singură acțiune liniară, o singură poveste, fără nevoia de decoruri fastuoase, dar tocmai simplitatea și unicitatea intrigii fac din ea o piesă foarte intensă. Shakespeare era maestrul intrigilor paralele care se ramifică și se unesc sofisticat dar aici arată câte se pot face cu o singură poveste din câteva personaje. O poveste adâncă despre natura umană, despre moraliștii acestei lumi care lovesc cu sete în păcătoșii care îndrăznesc să facă ceva ce primii doar visează pe ascuns.

Ducele Vienei trebuie să plece din oraș cu treburi urgente, pe cine va lăsa judecător și legislator suprem în absența sa? Pe Angelo, cel mai bun prieten al său, un om de o moralitate ireproșabilă, un drept neprihănit, singurul om în care ducele are încredere ca în sine însuși. Dar Angelo nu a mai cunoscut puterea și primul lui act este unul de cruzime: el ordonă ca toți oamenii care au copii din flori să fie condamnați la moarte. Legea exista, nu a inventat-o el, dar nimeni nu o mai aplicase până atunci. Prima victimă este aleasă întâmplător, un oarecare Claudio care va servi de exemplu. Dar Claudio are o soră frumoasă și cinstită care se duce la Angelo să îl roage pentru viața fratelui ei iar Angelo, neprihănitul, îi cere fetei la schimb cinstea ei: o noapte cu el și fratele ei va trăi. Angelo este gata să săvârșească singur păcatul pentru care îi condamnă pe alții la moarte. Cine s-ar fi așteptat?

Angelo nu este un ipocrit în genul lui Tartuffe, el nu folosește masca virtuții pentru a obține foloase materiale, nu, el chiar crede în dreptate și puritate, dar este orbit de propria neprihănire. Tocmai curățenia lui îl face neîndurător și orb, tocmai din cauză că era atât de îndârjit moral Angelo nu observă cum cade singur în viciu și minciună.




Durata: 81 minute
Distribuţie: Victor Rebengiuc, Ion Caramitru, Silviu Stănculescu, Mirela Gorea, Mariana Buruiană, Magdalena Cernat, Răzvan Vasilescu, Mircea Anghelescu, Marcel Iureş, Valentin Teodosiu, Nicolae Urs, Ştefan hagimă, Aurelian Napu, Tudor Heica, Dana Cosma, Crânguţa Mnea, Gheorghe Pufulete, Constantin Botez
Regie: Silviu Jicman

Apr 24, 2010

Branislav Nušić - Doamna Ministru

"- Halal să îi fie Jivkăi, am știut eu că cineva din familia noastră o să se înalțe cândva în rândul miniștrilor.
- Așa e, dar nu văd ce folos are familia noastră din asta.
- Cum poți să vorbești așa? Tu nu te gândești că de acolo de sus ar trebui să îți cobori privirile și spre familia ta? Așa, să o aranjezi, adică să îi porți de grijă... Păi de ce ai mai ajuns ministru dacă nu ca să ai grijă de familia ta?"


Peste coana Jivka dă un noroc neașteptat: soțul ei este numit ministru în proaspătul guvern. Acum în sfârșit își poate împlini și ea visurile îndelung mocnite de putere și parvenire. Nu banii o interesează pe Jivka, ci faima socială, renumele, titlul de doamnă ministru, așa că își face cărți de vizită cu acest titlu, își îmbracă dinții perfect sănătoși în aur, se plimbă numai cu automobilul ministerial, învață să fumeze, să joace bridge și își ia un amant. Totul pentru a fi o doamnă de lume bună. Dar tot ce face ea este de un comic involuntar pentru că ea a trăit toată viața la mahala și nu înțelege ce face și de ce o face, se lasă influențată de toți, nu știe cum să facă mai bine pe nobila și tocmai efortul ăsta o scufundă în ridicol.

Comedia aceasta nu este despre politicieni, ci despre ceea ce stă în spatele lor: o familie adeseori stupidă care singură îi poate scufunda mai rău decât toate actele lor politice. Lumea măruntă de manevre și mișculații care se creează în spatele unui om proaspăt învestit cu putere este subiectul acestei piese, lumea aceea pe care noi nu o vedem niciodată, nici nu o bănuim, ploconelile în fața unei soții semidocte și ambițioase, rubedeniile care se înșiră la ușă să primească și ei ceva, pretendenții la mâna fiicei ministrului - deși fata era deja măritată, totul se întâmplă în spatele ușilor închise și totul este de un comic absurd dar atât de verosimil. Fojgăielile unor micro-organisme în picătura de apă studiată la microscop.

O piesă despre sentimentul balcanic al familiei, scrisă de un sârb dar atât de românească în fond.


Durata: 99 minute
Distribuție: Maria Wauvrina, George Mărutză, Florin Scărlătescu, Nicolae Gărdescu, Toni Buiacici, Nae Roman, Maria Filotti, Silvia Dumitrescu-Timică, Mircea Constantinescu, George Mitru, Tina Ionescu
Regie: Constantin Moruzan

Apr 19, 2010

Pavilionul cu umbre de Gib Mihaescu

"Voi ucide păcatul, Geo. Tu ai pus pe mamă-sa în trupul ei, tu singur trebuie să o scoți."

Liana este o fată ajunsă la vârsta măritișului; a fost crescută doar de tată pentru că mama ei îl înșelase pe acesta pe vremea când Liana era foarte mică. Tatăl Lianei a alungat-o pe mama ei de acasă și nu a vrut să mai știe de ea, nu voia ca fiica lui să crească într-o atmosferă de viciu.

În prezentul piesei Liana este logodită cu un tânăr oarecare dar în jurul ei se învârte un curtezan mai neobișnuit, Geo. Iar Geo are planuri mari cu Liana: vrea să și-o facă amantă după căsătoria acesteia. Nu o vrea de soție, o vrea doar de iubită și, cum Liana e o fată virtuoasă, el îi dă lecții despre dulceața viciului chiar sub ochii tatălui ei. Mai mult, îi găsește mama și i-o aduce acasă pentru a o face pe fată să înțeleagă cât de mult are în comun cu mama ei.

Dar tatăl fetei nu are de gând să își lase fiica să ajungă o copie a mamei sale așa că o mărită pe fată cu Geo. Iar Geo trăiește cu ghimpele îndoielii în suflet: oare soția lui va aplica asupra lui lecția atât de bine învățată? Oare el va fi cel înșelat? De aici începe infernul.



Durata: 66 minute
Distribuție: Fory Etterley, Mariana Mihuț, Ștefan Iordache, Nicolae Brancomir, Alexandru Repan, Tanți Cocea, Neli Barbu, Jean Reder
Regie: Paul Stratilat

Apr 17, 2010

Lermontov - chipuri din trecut

"Am luat-o pe Vera pentru că are o fire bună, potolită și se cade să-mi iubesc soția însă fără fleacuri sentimentale..."

Un prinț rus se căsătorește cu o tânără fată și nu știe să își arate iubirea altfel decât dăruindu-i coliere și bijuterii. Iar ea, deși s-a măritat cu el pentru bani, nu este fericită pentru că și-a trădat fostul logodnic, pe Iuri. Iuri este un fiu de moșier scăpătat, nu are avere dar are o educație și idealuri, umblă de colo colo acuzând lumea, întinzând degetul moralizator spre toți și mai ales spre fosta lui iubită măritată din interes. Piesa în sine nu este prea grozavă, acțiunea e haotică și dezlânată, conflictul nu are o explozie clarificatoare, dar totuși piesa aceasta rămâne interesantă prin colțișorul de Rusie provincială și bigotă pe care ni-l dezvăluie parțial, o Rusie în care oamenii idealiști ca Iuri se sting în tăcere fără nici un prieten care să îi înțeleagă.

Iuri este un alter ego al lui Lermontov și tot ca și el va muri in duel. Este ciudat dar Lermontov a scris mult despre dueluri, multe din personajele lui mureau în duel, și cum toate personajele lui principale masculine erau chipurile lui multiplicate literar, este ca și cum Lermontov s-a ucis pe sine de mai multe ori în opera literară înainte să moară în viața reală.


Mihail Lermontov-Chipuri din trecut
Durata: 45 minute
Distribuție: Victoria Mierlescu, Magda Popovici, Constantin Brezeanu, Ica Matache, Ion Lemnaru, Matei Alexandru, Boris Petroff, Mihai Niculescu, Rodica Sanda Ţuţuianu, Ruxandra Sireteanu, Papil Panduru
Regie: Titel Constantinescu

Apr 16, 2010

Václav Havel - Largo desolato

"Desigur că e cumplit să trăiești într-o nesiguranță atât de enervantă, nimeni dintre noi nu știe cum ar suporta o asemenea situație, dar tocmai de aceea mulți oameni își fac griji din pricina ta. Leopold, trebuie să înțelegi, cu atât mai mult se așteaptă de la tine, cu atât mai mult n-am suporta dacă tu într-un fel sau altul n-ai rezista, ne-ai dezamăgi."

Largo desolato este o piesă despre un intelectual ceh disident în vremea comunismului. Leopold a scris curajos, s-a întâlnit cu prietenii, a bârfit regimul, a trăit într-o bulă iluzorie de libertate până când au aflat organele și i-au făcut o vizită. Doi oameni misterioși vin la el și îi spun că va fi arestat foarte curând, asta dacă nu cumva se decide să colaboreze cu ele. Leopold intră într-o stare foarte ciudată, nu știe ce să facă, e speriat, e derutat, nu se gândește propriu-zis să colaboreze dar nici nu vrea să fie arestat așa repede.

Imediat dau buzna peste el prietenii, fanii muncitori, iubitele, și toți au așteptări de la el. Chiar și ezitarea lui firească în fond îi scârbește. Toți îi cer, îl somează chiar să fie erou, să sfideze regimul clar, pe față, toți stau în spatele lui și se simt exprimați de el. Dar nici unul din acești prieteni nu îi lasă loc omului Leopold să respire, nimeni nu îi pune mâna pe umăr să îl consoleze sau să îi zică că e ok să fie speriat. Pentru că toți l-au pus pe un piedestal și nu vor să îl coboare de acolo.

Leopold este filosof și a scris despre libertate, a scris frumos și curajos, a creat o anume imagine despre sine, a creat speranțe în cititorii lui, a încurajat masele de dizidenți cu teorii abstracte. Dar acum el nu mai știe cine e, nu se mai regăsește pe sine pentru că nu s-a gândit nciodată la sine ca la o ființă din carne ce ar putea simți durerea.

Piesa aceasta este extraordinară în primul rând pentru că noi, românii, nu știm cum arată o disidență adevărată, organizată, cum era de pildă aceea din Cehoslovacia iar piesa aceasta ne arată o imagine din interior. Apoi este umanismul piesei, abordarea atât de apropiată și personală asupra disidentului intelectual. Leopold nu arată ca un erou, nu vorbește ca un erou, e doar un om foarte dezorientat care a inventat niște idei mai mărețe decât el însuși. Și cel mai extraordinar la piesa asta este că ne face să înțelegem omul Leopold, să îl înțelegem atât de bine încât dacă la final Leopold alegea să colaboreze de exemplu, noi tot l-am fi înțeles și nu l-am fi condamnat.

O piesă despre o lume exotică pentru noi, lumea disidenței generalizate, a unei societăți demne în care muncitorii citesc cărțile intelectualilor și vin la ei să își ofere sprijinul moral împotriva regimului. O lume a libertății chiar și în mijlocul terorii.


Durata: 79 minute
Distribuție: Ion Caramitru, Valeria Seciu, Virgil Ogășanu, Irina Mazanitis, Ana Ciontea, Paul Chiribuță, Șerban Cellea, Boris Petroff, Valentin Teodosiu, Răducu Ițcuș, Dan Bobe
Regie: Titel Constantinescu

Apr 15, 2010

Gala premiilor UNITER 2010

Luni, 19 aprilie, pe TVR 1 începând de la ora 21:10 va fi difuzată gala premiilor UNITER.

Pentru cel mai bun spectacol de teatru radiofonic au fost nominalizate următoarele:
* Caii la fereastră de Matei Vișniec, regia Gavriil Pinte
* Delir în doi… în trei, în câți vrei de Eugene Ionesco, regia Atilla Vizauer
* Despre senzația de elasticitate când pășim peste cadavre de Matei Vișniec, regia Mihai Lungeanu

Daca ar fi sa pariez pe ceva, ar fi pe cel de-al treilea spectacol, Despre senzatia de elasticitate ... e o piesă interesantă montată excelent. Dar cum 2009 a fost anul Ionesco, s-ar putea ca juriul sa dea premiu celui de-al doilea nominalizat, Delir in doi...
Pe de altă parte și Despre senzatia de elasticitate ... este tot despre Ionesco așa că i se dublează șansele.

Later edit: A câștigat Despre senzația de elasticitate când pășim peste cadavre de Matei Vișniec, regia Mihai Lungeanu
În distribuție: Marius Manole, Irina Petrescu, Mihai Dinvale, Mircea Rusu, Manuela Ciucur, Coca Bloos, Constantin Draganescu, Constantin Dinulescu, Eusebiu Stefanescu, George Motoi, Adrian Nicolae, Alexandru Georgescu, Radu Amzulescu, Serban Cellea, Violeta Berbiuc, Constantin Cojocaru.

Pentru cine dorește să asculte piesa, cei de la srr.ro au facut un stream cu ea aici http://tnr.srr.ro/premiile-uniter/senzatia-de-elasticitate.mp3
Puteți deschide linkul cu winamp sau cu windows media player.

Apr 14, 2010

Mihai Eminescu - Geniu pustiu

"- Ești vinovată (...) de când ai apărut în viața mea am uitat cărțile, studiile, idealurile mele le regăsesc într-un singur chip care întrunește albeața nordului cu flacăra sudului, chipul dumitale.
- E o replică dintr-o piesă?
- Nu, e adevărul meu."


Singurul roman al lui Eminescu, neterminat și nefinisat, lăsat baltă printre hârtii, Geniu pustiu este un roman de tinerețe și în el găsim toate subiectele care îl obsedau pe Eminescu când era june: dragostea perfectă, copila-înger, naționalismul, istoria glorioasă, decăderea societății, prietenia.

Chiar și așa neterminat este un roman complex care are mai multe personaje principale, fiecare cu povestea sa, ele își dau ștafeta narațiunii unul altuia, subiectul romanului se schimbă brusc, ba pare să fie vorba de o poveste de iubire nefericită, ba altă poveste, ba despre o revoluție în Transilvania, și această complexitate datorată nefinisării are farmecul ei. Dacă Eminescu ar fi avut timp, poate unea narațiunile și mai comasa personajele, dar așa, lăsat să se desfășoare ca o poveste fără capăt, romanul acesta ne arată ceva foarte interesant: cum visa Eminescu în tinerețe. Un roman nestăpânit despre un tânăr care purta în el toate idealurile lumii.

Durata: 86 minute
Distribuţie: Sorin Postelnicu, Alexandru Repan, Valeria Seciu, Gheorghe Cozorici, Virginia Mirea, Adrian Pintea, Mircea Anghelescu, Corado Negreanu, Papil Panduru, Andrei Codarcea, Ana Ciontea, Valentin Uritescu, Ştefan Hagimă, Alfred Demetriu, Mihai Mereuţă, Mircea Constantinescu, Şerban Cellea, Eugen Cristea, Liviu Crăciun, Cicerone Ionescu, Sergiu Demetriad, Violeta Berbiuc, Daniel Constantinescu, Gheorghe Pufulete, Ion Vlad, Nicolae Crişu, Dan Bobe şi copilul Mihai Tănăsescu
Regie: Cristian Munteanu

Apr 13, 2010

Începuturile teatrului românesc

De azi găsiți o pagină nouă pe acest blog dedicată începuturilor dramaturgiei românești. Câteva piese montate excelent de cei din redacția teatru de la radio găsiți aici.

Apr 12, 2010

Ilf si Petrov - La un pas de moarte

"- I-am dus un pahar cu ceai, parcă nici nu îl vede. Scrie tot timpul, mâzgâlește hârtii...
- Auzi Peseaghin? Pare să fie un exemplar periculos.
- Ce-ar fi să ne întoarcem?
- Nu fii laș!"


Ilf și Petrov au fost probabil cei mai mari umoriști ruși din perioada comunistă, tot ce scriau ei făcea haz de comunism și de noua ordine socială; îți trebuie geniu să faci haz de comunism în moduri atât de inventive încât să treci de cenzura comunistă iar ei reușeau asta pentru că în scrierile lor se legau mereu de oameni ciudați, nu spuneau nimic despre sistemul în sine, dar cumva toți oamenii aceia absurzi erau angrenați în marea mașinărie comunistă care genera tot haosul prezent în viețile lor mici.

În piesa de față, dramatizare după o schiță, doi juni reporteri de la revista Neurologul amator se duc să viziteze un nou spital de nebuni pentru un reportaj dar nimeresc din greșeală la o întreprindere oarecare. Cum nimeni nu se obosește să le spună unde sunt, toată lumea e prea ocupată, cei doi reporteri vizitează instituția cu inima cât un purice și văd peste tot semne de nebunie. Ei trec înspăimântați printre nebunii lăsați liberi care țipă, bârfesc, dorm, cântă și iar țipă. Nimeni nu le răspunde la întrebări, nimeni nu îi ghidează. Concluzia lor? E un sistem nou de tratament bazat pe încrederea în bolnavi și eliberarea lor din cămășile de forță.

Ajunși la redacție, după ce au dat articolul la publicat, află cu oroare ca spitalul de nebuni vizitat de ei era o instituție sovietică oarecare dar e prea târziu să mai repare ceva. Articolul lor are un succes real și nimeni nu află de eroarea lor până la urmă.

Piesa este de un umor nebun datorită dialogurilor savuroase și mai ales a înterpreților, o distribuție excepțională chiar și în rolurile cele mai mici.
Durata: 30 minute
Distribuție: Ștefan Mihăilescu Brăila, Marin Moraru, Florin Vasiliu, George Groner, Doina Șerban, Marius Pepino, Toma Caragiu, Dem Rădulescu, Dumitru Furdui, Mihai Stoenescu, Carol Cron
Regie: Mihai Pascal