Romeo si Julieta de William Shakespeare

"Supuși rebeli! Dușmani ai păcii care mânjiți cu sânge de vecin oțelul! Creștini sunteți? Nu - fiare ce vărsați izvorul purpur ce vă curge-n vine, spre-a stinge focul unei uri haine!"

Cea mai celebră poveste de dragoste din literatura lumii, Romeo și Julieta nu mai are nevoie de nici o prezentare. Montarea de față are o distribuție fenomenală cu nume mari ale teatrului românesc chiar și în cele mai mici roluri (deși la Shakespeare nu prea există roluri mici).

Piesa este printre cele mai poetice lucrări dramatice ale lui Shakespeare, o înșiruire poetică de metafore și hiperbole, comparații neobișnuite și asocieri neașteptate. Pe lângă îndrăgostiții stelari există și personaje secundare fascinante cum ar fi Mercuțio - simbolul inteligenței tinerești jucăușe și profunde, părintele Lorenzo - înțelepciunea amară și încărcată de toate dezamăgirile lumii care mai are totuși forța să creadă în promisiunea tinerilor și în curățenia lor morală. Apoi este desigur personajul doicii, echivalentul bufonului în piesa aceasta; la Shakespeare trebuie să existe bufoni în orice piesă pentru că, oricât ne-am dori-o noi, viața nu este numai solemnă și profundă, ci de multe ori ușuratică și ridiculă ca o bătrânică spoită cărând după ea o umbreluță în soare.


Romeo si Julieta
Durata: 95 minute
Distribuție: Adrian Pintea, Mariana Buruiană, Mircea Albulescu, Ileana Stana Ionescu, Silviu Stănculescu, Florian Pittiș, Petrică Lupu, Gheorghe Cozorici

Cadavrul viu de Lev Tolstoi

"Mă crezi? Mai ușor mi-ar fi fost să mă sinucid decât să mint. Mă și hotărâsem la asta dar s-a ivit o făptură de treabă care mi-a spus: la ce bun?"

Una din puținele piese de teatru ale lui Tolstoi, Cadavrul viu este drama unui om care, deși este integrat social la un nivel formal, se simte un ratat care nu mai poate juca comedia asta. El fuge de acasă pentru a-și elibera soția și familia de suferințele cauzate de firea lui ciudată. Sfătuit de cineva își înscenează sinuciderea pentru ca soția lui să fie liberă să își reconstruiască viața iar el își duce traiul prin cârciumi ca un anonim. Dar peste ani este descoperit și adus la judecată, soția lui este obligată de lege să se întoarcă la el deși ea se recăsătorise și avea copii cu al doilea soț. Personajul principal constată că el nu este bun de nimic în viață, că mereu stă în calea fericirii altora orice ar face și numai moartea îi va elibera pe ceilalți de povara lui.

Tolstoi era un gânditor anarhist și în piesa aceasta el prezintă o idee foarte dragă lui: aceea că statul nu ar trebui să aibă nici un cuvânt de spus în privința căsătoriei oamenilor și a relațiilor dintre ei. În Rusia secolului 19 un divorț era foarte greu de obținut, aproape imposibil, și Tolstoi nu înțelegea de ce trebuie să își dea Statul un acord pentru despărțirea a doi oameni care se uniseră de bunăvoie, de ce trebuie siliți oamenii să rămână împreună doar pentru că li se pun niște piedici absurde, legale. Tolstoi mai abordase această temă colateral în Anna Karenina când arătase cât de imposibil era pentru Anna să obțină divorțul de la soțul ei doar pentru că era femeie și nu avea aceleași drepturi în fața legii ca și soțul ei. În multe privințe Tolstoi era un gânditor mult prea modern pentru vremea sa, cam cu 100 de ani înainte în mentalități, contemporan cu noi mai degrabă decât cu rușii secolului 19.


Lev Tolstoi - Cadavrul viu (Teatrul la microfon)
Durata: 111 minute
Distribuție: Alexandru Critico, Clody Bertola, Sandina Stan, Catița Ispas, George Măruță, Nelli Sterian, Aurel Rogalski, Maria Voluntaru, Emil Botta, Nucu Păunescu, Ionescu Gion
Regie: Val Moldoveanu

Umiliti si obiditi de Dostoievski

"- Aș vrea să îți spun o anecdotă: am iubit o fată, și am iubit-o aproape sincer...
- Aceea pe care ai jefuit-o și ai părăsit-o?
- Ia te uită, ce bine ești informat!"

Dramatizare a unui roman de tinerețe al lui Dostoievski, Umiliți și Obidiți vestește marile teme dostoievskiene de mai târziu. Pentru prima dată în opera scriitorului rus apare figura demonului reprezentată aici de prințul Valkovski; din plămada lui vor fi creați mai târziu ceilalți mari demoni dostoievskieni ca Versilov, Stavroghin, Svidrigailov.

Piesa este palpitantă ca acțiune, ca un mare păpușar Dostoievski ne amăgește în continuu că poate totul va fi bine în viața năpăstuitelor personaje, că mai există speranță, că poate totuși... iar în acest timp personajele cad tot mai jos, iremediabil învinse de figura prințului Valkovski care manevrează toate personjele din carte până ajung cu toții să facă exact ce voia el. Singur un copil nu poate fi supus marilor manevre, singură inocența rămâne de neînduplecat și îl acuză pe prințul care poate cumpăra orice dar nu și iertarea unui copil muribund.


Dostoievski-Umiliti si obiditi

Durata: 80 min
Distribuție: Fory Etterley, Vasile Hulubei, Ileana Predescu, Costache Antoniu, Ana Barcan, Matei Gheorghiu, Alexandrina Halic, Adela Marculescu, Sorin Gabor, Nelli Nicolau, Jean Reder, Virginia Stoicescu
Regie: Mihai Pascal

Strigoii de Henrik Ibsen

"Eu cred că toți suntem niște strigoi. Nu-i vorba numai de sângele care ne curge în vine, de cele ce moștenim de la mama și tatăl nostru, ci și de ideile lor vechi, moarte, de tot felul de credințe vechi..."

Nu se poate nega că Ibsen este un dramaturg greu de jucat, piesele lui sunt puțin cam plictisitoare pentru gusturile noastre moderne. Conflictul la el se construiește lent, prin acumulare, este mai ales un conflict de idei, explozia este lentă sau uneori nici nu se observă. Sunt piesele unui raisonneur mai ales, conflictul ideilor la Ibsen sacrifică personajele în sensul că le ia carnea de pe ei transformându-i în purtători de idei și valori. La vremea sa Ibsen a provocat multe scandaluri pentru că piesele sale de teatru negau aproape orice idee era la modă în societatea burgheză a secolului 19.

În Strigoii Ibsen încearcă se exprime ideea cum că prejudecățile, ideile fixe, canoanele se transmit din om în om ca și cum ar fi niște strigoi care locuiesc temporar corpurile oamenilor, nu noi fiind acelea care le gândim. Ibsen se referă aici doar la ideile fixe și proaste, nu la gândurile originale sau personale. Piesa este și un atac indirect și contra religiei vremii sale.

În plan dramatic, piesa este despre drama unui fiu și a mamei sale care trebuie să îi mărturisească acestuia ceea ce îi ascunsese toată viața: că tatăl lui era un desfrânat josnic și că fiul îi seamănă oarecum. Mai mult, fiul se va îmbolnăvi din cauza păcatelor tatălui, blestemul transmițându-se ereditar și implacabil ca în tragediile antice.

Durata: 83 min
Distribuție: Irina Răchițeanu Șirianu, Vasile Gheorghiu, Fory Etterley, Stela Popescu, Boris Ciornei
Regie: Elena Negreanu

Don Carlos de Friedrich Schiller

"Am 23 de ani și n-am făcut nimica pentru nemurire..."

Piesă de teatru ce se înscrie în curentul romantic, Don Carlos este povestea prințului Spaniei, fiul regelui Filip al doilea, care încearcă să construiască o lume mai bună decât ceea ce a lăsat tatăl său (Filip al II-lea este celebru pentru înflorirea inchiziției în vremurile sale și pentru opresiunile politice asupra coloniilor spaniole - de pildă asupra Țărilor de Jos adică Olanda și Belgia de azi). Avântul lui tineresc este curmat repede de camarila din jurul regelui care nu se decide încă să cedeze puterea în mâinile fiului său. Piesa vorbește în versuri frumoase (geniala traducere a lui Alexandru Philippide) despre noblețe, sacrificiu, curaj, iubire și mai ales despre prietenie. Cele mai frumoase pagini despre prietenie s-au scris poate aici când Schiller ne arată prietenia dintre Don Carlos și Marchizul de Posa dusă până la sacrificiul de sine și dincolo de moarte.


Friederich Schiller-Don Carlos

Durata: 103 minute
Distribuție: Constantin Codrescu, George Vraca, Nicolae Brancomir, Aurel Rogaski, Gina Petrini, Nicu Dimitriu, Tanți Cocea, Cleo Pan Cernățeanu, George Demetru, Marcel Gingulescu, Gheorghe Ciprian, Ludovic Antal
Regie: Mihai Zirra

Cavalerul din Olmedo de Lope de Vega

"Sunt ca un fluture, lumina sufletului tău mă atrage..."

Un fel de Romeo și Julieta spanioli, mai puțin expansivi în declararea sentimentelor pentru că Spania secolului 17 era o societate foarte rigidă și închisă în canoane religioase. Eroii poveștii sunt mai puțin liberi să se vadă dar totuși povestea lor are aceeași intensitate a sentimentelor ca a eroilor shakesperieni.




Durata: 67 minute
Distribuție: Adrian Pintea, Dana Dogaru, George Constantin, Mirela Gorea, Gheorghe Cozorici, Stela Popescu, Mihai Mălaimare, Dan Condurache, Florian Pittiș, Alfred Demetriu, Violeta Berbiuc, Candid Stoica, Radu Panamarenco
Regie: Dan Puican

N. V. Gogol - Cartoforii

"La noi nimeni nu știe să ție calea de mijloc. Tinerii își fac de cap și de aia sunt nesuferiți apoi când îmbătrânesc devin prefăcuți și sunt tot atât de nesuferiți."

Comedie-farsă puțin cunoscută a lui Gogol, Cartoforii este o piesă de teatru despre o situație des întâlnită în literatură, când un om crede că poate păcăli niște ageamii la cărți dar se vede păcălit el însuși de ei. Piesa este construită frumos cu întorsături de situație neașteptate, înscenarea cartoforilor este diabolică, avem un joc de teatru în teatru, dar nu lipsește nici nota de discurs moral melancolic atât de caracteristică lui Gogol.

Actorii joacă minunat, piesa are patina aceea veche a timpului, stilul cuminte și serios în care se montau piesele altădată, iar jocul lui Gr. Vasiliu Birlic se remarcă în special într-o echipă de actori altfel formidabilă. Este o caracteristică specială a teatrului radiofonic aceea că actorii joacă uimitor de bine, nu există niciodată note false într-o piesă de la radio (poate și pentru că se poate reînregistra o scenă dacă nu a ieșit bine).


Cartoforii - N.V.Gogol

Durata: 60 minute
Distribuție: Mihai Fotino, Gr. Vasiliu Birlic, Niki Atanasiu, Dem Rădulescu, Dumitru Furdui
Regie: Sică Alexandrescu

A.P. Cehov - Drama la vanatoare

"- Domnule Kamâșev, mi-e tare silă de dumneata.
- Și mie, dar ce pot face? Așa e viața asta..."

Dramatizare după un roman cehovian mai puțin cunoscut (dar care l-a inspirat și pe Emil Loteanu când a făcut filmul Bestia mea dragă după același roman), Dramă la vânătoare este povestea unui judecător de instrucție din Rusia imperială care ajunge să comită o crimă pe care va trebui să o și ancheteze singur.

Poveste de dragoste dar și dramă psihologică a unui om împietrit care știe despre sine că este un monstru dar nu poate face nimic în această privință decât să scrie despre asta.

În fine, romanul e mai complex decât atât, are cel puțin două straturi de interpretare, pe de o parte avem romanul propriu zis scris de criminalul cu veleități de scriitor - și la nivelul acesta Cehov ironizează romanele foileton de pe vremea lui, pline de mistere artificiale și palpitante cu orice preț, iar pe de alta avem romanul care închide romanul - aici sensurile sunt mai grave, este povestea omului care scrie pentru a-și mărturisi crima. Dramă și comedie îmbinate în aceeași scriitură cum numai Cehov știa să o facă.

Piesa folosește muzica lui Evgheni Doga de pe coloana sonoră a filmului menționat mai sus.


Durata: 84 minute
Distributie: Alexandru Repan, George Constantin, Mariana Buruiana, Stefan Radof, Alexandrina Halic
Regie: Titel Constantinescu

Eugen Ionescu - Cantareata cheala

"Ce ciudat, ce bizar, ce coincidență!"

Prima piesă a lui Eugene Ionescu este și piesa de inaugurare a teatrului absurdului. Povestea piesei este binecunoscută: pe când Ionescu încerca să învețe limba engleză a fost șocat de absurditatea și banalitatea frazelor din manualul lui de limba engleză. A abandonat studiul englezei, a luat frazele din manual și le-a organizat astfel încât să iasă o piesă. Absurdul piesei care ne șochează atât de tare chiar și azi este absurdul unui manual de limbi străine, nefiresc ca orice manual.

Înregistrarea aceasta a piesei se remarcă printr-o regie extraordinară: cheia regizorală este automatismul personajelor, regia le vede ca pe niște mecanisme întoarse cu cheița - cum sunt păpușile din ceasurile vechi din turnurile medievale. Ele își debitează discursurile în paralel, uneori mecanismele lor se strică și discursurile lor devin repezite sau foarte lente (ca în celebra arie din Povestirile lui Hoffmann de Offenbach)și totul este cu atât mai superb în absurditatea sa cu cât aceste automate vorbesc foarte serios și demn despre viețile lor mici burgheze. Niște păpuși demne.

Piesă înregistrată în anul 2008

Durata:65 minute
Distribuție:Rodica Mandache, Mircea Constantinescu, Emilia Popescu, Dan Condurache, Gabriela Popescu, Petre Lupu, Antoaneta Zaharia
Regie: Gavriil Pinte

Jucatorul de Dostoievski

"Trăiesc într-o continuă neliniște, până și în somn visez că sunt în fața ruletei, parcă sunt blestemat. Simt cum mă scufund în mocirlă..."

Dramatizare după cel mai scurt roman al lui Dostoievski (roman scris în timp record când Dostoievski era hăituit de creditori) piesa prezintă căderea treptată și ireparabilă a unui om sărac și mândru în patima jocului de noroc. Personajul principal mânat de ambiții mari dar constrâns de poziția sa socială să rămână în slujbe insignifiante, tratat superior de oamenii nobili, decide că singura sa scăpare este să dea lovitura, să câștige o sumă uriașă la ruletă pentru a obține implicit respectul lumii și inima alesei sale. Dar calculul nu se adeverește, banii câștigați îl îndepărtează de prieteni și de fata pe care o iubea, iar el se blochează în dependența sa de jocul de noroc, condamnat pe viață să joace într-una fără să știe nici el de ce o mai face.


Jucatorul - F.M. Dostoievski

Durata: 68 minute
Distribuție: Dan Condurache, Mirela Gorea, George Constantin
Regie: Silviu Jicman

Willy Russel - Meditatiile Ritei

"Daca cineva vrea să se schimbe, trebuie să înceapă din interior,nu?"

Comedie (puțin amară) despre Rita, o fată de condiție modestă, needucată, care decide brusc într-o zi că ea nu mai vrea să trăiască așa și se duce la un colegiu să se înscrie pentru cursuri la un profesor particular. Piesa reprezintă dialogurile dintre profesor și elevă, sub ochii noștri se petrece o transformare radicală, coafeza haioasă și zăpăcită devine o intelectuală cu gusturi rafinate și cu exigențe de negândit înainte.

Piesa nu este totuși comedie până la capăt, Rita ca orice om are limita ei de înțelegere și de creativitate, bagajul nou acumulat de cunoștințe literare nu o împiedică să devină filistină și un pic snoabă. Spre finalul piesei personajul profesorului - ce părea doar unul secundar - devine tot mai puternic, se dezvăluie a fi un poet ratat și îngropat de viu într- mediocritate asumată, un om care totuși nu își pierde luciditatea chiar și în deznădejde, un judecător nemilos de corect inclusiv cu sine.


Meditatiile Ritei - Willy Russel

Durata: 105 minute
Distribuție: Florian Pittiș, Emilia Popescu
Regie: Florian Pittiș

Ludmila Razumovskaia - Santaj

"- Noi, oamenii anilor 60 eram altfel. Nu ne gândeam la noi, ci la alte lucruri, la sensul vieții, la sensul istoriei...
- Da, și ce lucru minunat ați realizat voi, oamenii anilor 60? Unde sunteți acum?"

Piesă de teatru intensă și palpitantă despre încercarea unor liceeni de a-și șantaja diriginta pentru a obține schimbarea lucrărilor de BAC cu unele fabricate de acasa. Spre uimirea lor, profesoara modestă și bună le rezistă eroic cu un curaj moral la care nu se așteptau. Este o piesă despre conflictul dintre generații în Rusia comunistă, despre limitele răului ce par atât de ușor de trecut înainte de a o face și care apoi îi îngrozesc pe cei care au trecut dincolo, despre prăpăstiile etice care despart oamenii contemporani.


Ludmila Razumovskaia-Santaj

Durata: 67 minute
Distribuție: Sanda Toma, Cristian Iacob, Delia Nartea, Marius Rizea, Claudiu Bleonț
Regie: Dan Puican