Pages

Showing posts with label literatura romaneasca. Show all posts
Showing posts with label literatura romaneasca. Show all posts

Jul 23, 2010

I. L. Caragiale - Trei schiţe prahovene

"Prezidentul, urmat de un aghiotant, veni să vadă petrecerea noastră populară şi să spargă o oală cu poporul lui. Marele om ne zise câteva cuvinte, era încântat de purtarea bravilor săi ploieşteni care au ştiut ca totdeauna să se sacrifice pentru libertate."

Trei schiţe caragialiene legate de judeţul său natal, Prahova, într-o interpretare originală a lui Virgil Ogășanu.

Prahova natală răsare ici și colo în opera lui Caragiale, de multe ori în o aluzie ușoară, alteori este prezentă în trecutul personajelor sale, îngropată în copilăria lor (conul Leonida, Mița Baston) la fel ca și în aceea a lui Caragiale, dar de fiecare dată ea mai aduce un strop de pitoresc local.

Nu există o tipologie a prahoveanului fie el din Ploiești sau Mizil așa cum ar fi de pildă tipologia bucureșteanului prezentă prin Mitică. Prahova se poate lăuda însă cu altceva, cu aproprierea unui cuvânt: rivoluție. Caragiale nu poate să scrie cuvântul ăsta, nu îl poate gândi măcar fără să nu fie apucat de un acces de râs. Rivoluția nu poate fi decât de la Ploiești și nu poate fi decât inevitabil pompoasă și plină de elanuri lirice patriotarde și furios egalitare.

În Ploiești a existat, ne informează Caragiale, o statuie a libertății pe care era scrisă recunoștința poporului român față de ploieșteni; nu știm dacă românii la vremea aceea chiar erau recunoscători Ploieștiului pentru revoluția sa de o zi, dar noi îi rămânem recunoscători azi pentru fiul său rătăcitor care a scris aceste trei bijuterii de schițe: Grand otel Victoria Romana, Boborul şi O zi solemnă.


Durata: 48 minute
Distribuţie: Virgil Ogăşanu
Înregistrare din anul 2003

Jun 27, 2010

Adela de Garabet Ibraileanu

"Cineva mi-a spus odată că Turgheniev se apropie de femeie ca de un sanctuar. Dar femeilor nu le place să fie tratate ca nişte sanctuare, cu genuflexiuni şi cădelniţări, chiar când tămâia e de cea mai bună calitate. Nu suntem sanctuare!"

Pe la anii 1890, la o moșie liniștită, se petrecea drama unui intelectual care la 40 de ani se îndrăgostește de fosta lui elevă, Adela. Ajuns la 40 de ani, Emil Codrescu se consideră bătrân, diferența de vârstă între el și Adela i se pare monstruoasă, pretențiile pe care le-ar putea avea la mâna ei i se par de neînchipuit. Hrănit cu lecturi din filosofii antici și Schopenhauer, cu un trecut amoros banal și lipsit de idealisme, Emil Codrescu este pregătit pentru un eșec și nu îndrăznește să spere că Adela s-ar putea gândi măcar la el în felul acela. S-ar putea spune că toată pregătirea sa intelectuală îi stă în spate ca un gheb enorm care îl strivește și îl împiedică să vadă adevărul mai simplu că Adela îl place și că poate chiar îi oferă o șansă la inima ei.

Medic fiind, Emil Codrescu își examinează sentimentele pentru Adela ca pe un soi ciudat de boală, își notează simptomele în jurnal și se studiază curios să vadă cum îl schimbă iubirea. Romanul de sfârșit de secol este plin de gânduri subtile și reflecții neașteptate despre natura iubirii dar ceea ce îl face remarcabil este discreția și demnitatea introspecției. Emil Codrescu respectă nesfârșit subiectul afecțiunii sale, din modul cum o descrie vedem cum priveau femeia oamenii de la sfârșitul secolului 19. Poate că acolo era mai multă pasiune decât lasă să se vadă rândurile jurnalului dar intelectualul știa să își pună surdină pasiunii sale pe care nu voia să o accepte în totalitatea sa nici măcar față de sine însuși. Obișnuiți cu poveștile de iubire pasionale și tragice, învățăm odată cu Adela că și iubirea unui intelectual poate fi interesantă, că gestul teatral nu este neapărat semnul pasiunii autentice, că poate exista sfâșâiere și în singurătate.

O montare excelentă a radiodifuziunii române cu Ștefan Iordache în rolul introvertitului Emil Codrescu și cu Violeta Andrei cu vocea ei învăluitoare și atât de feminină în rolul misterioasei Adela.


Durata: 68 minute
Distribuție: Ștefan Iordache, Violeta Andrei, Simona Bondoc, Constantin Dinulescu, Catița Ispas, Violeta Berbiuc, Alexandrina Halic, Marina Maican, Carmen Ionescu, Sorin Gheorghiu, Sergiu Demetriad, Boris Petroff
Regie: Cristian Munteanu

May 19, 2010

Enigma Otiliei de George Calinescu

"- Dumitale, cum ești fără părinți, ți-ar trebui o familie așezată și o nevastă cuminte, cu zestre, care să te înțeleagă și să te țină din banii ei cât timp o să studiezi.
- Mă pot ține și singur. Iar la unchiul Costache mă simt ca acasă și Otilia mi-e ca o soră.
- N-ar fi rea Otilia dar e falsă, mai ales cu mine..."


Felix, un tânăr orfan, vine la București să studieze medicina și trage în gazdă la unchiul său Costache, un om avar și ramolit. Acolo o întâlnește pe Otilia de care se va îndrăgosti și care va deveni centrul preocupărilor sale. Dar Otilia este curtată de Pascalopol, un domn în vârstă foarte bogat care face orice pentru tânăra fată. Teoretic, Felix nu are nici o șansă în fața distinsului său rival; practic, are mai multe șanse decât crede pentru că Otilia nu este totuși o fată interesată și tinerețea, pasiunea lui Felix nu o lasă indiferentă.

Cititorul (aici ascultător) tremură de-a lungul lecturii pentru soarta lui Felix și trăiește alături de el îndoiala: pe cine va alege Otilia? Tânăra este obișnuită cu luxul, dacă îl alege pe Felix va însemna să trăiască o viață plină de sacrificii până termină el facultatea... Pascalopol îi poate oferi totul dar nu și iubirea inocentă și pură a lui Felix. Iar Otilia are nevoie mai mult decât orice să fie iubită, adorată, urcată pe un piedestal și răsfățată, ea vrea să fie totul pentru bărbatul pe care îl alege. Felix are medicina, Pascalopol nu are nimic altceva. Otilia va alege rațional pentru că știe cu o înțelepciune neobișnuită pentru vârsta ei că frumusețea ei nu va dura mult, peste 5 ani se va ofili iar ea vrea să trăiască acum. Enigma Otiliei rămâne nedezlegată: nu vom afla niciodată dacă l-a iubit cu adevărat pe Felix sau ce gândea despre el, este enigma feminității în sine.


Durata: 114 minute
Distribuţie: Toma Caragiu, Melania Cârje, Nineta Gusti, Emil Hossu, Mihai Heroveanu, Nicolae Neamţu-Ottonel, Vasile Lupu, Octavian Cotescu, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Dorina Lazăr, Rodica Sanda Ţuţuianu, Mircea Medianu, Paul Nadolski, Rodica Suciu Stroescu, Haralambie Polizu, Traian Moraru, Chiriţă Dumitrescu
Regia artistică: Cristian Munteanu

May 15, 2010

Mihai Eminescu - Sărmanul Dionis

"O oră din viața ta va fi un veac pentru mine. Clipele vor fi decenii... și în acest timp se vor încorona regi, se vor face războaie, se vor stinge popoare, în sfârșit toate prostiile de azi se vor întâmpla și atunci..."

Toate personajele principale din proza lui Eminescu sunt tineri care seamănă cu el izbitor: poeți, săraci, geniali, cu plete negre, foarte frumoși și admirați de cei din jurul lor. Din modul cum îi descrie pe ei ne dăm seama cum s-ar fi descris pe sine. E izbitoare lipsa de modestie mai ales când își descrie fizic personajele deși poate e prea mult să cerem modestie de la un geniu care era conștient de sine. Dar în loc de modestie, Eminescu introduce ironia romantică prin care dinamitează din interior narcisismul personajelor sale.
De exemplu Dionis: un tânăr însetat de cunoaștere care citește tot felul de cărți mistice și crede sincer în ele. Iar Eminescu descrie cu ironie patima asta de cunoaștere care, de atâta sete de adevăr, cade în halucinații. Cumva Dionis este un alter ego al său mai tânăr sau mai naiv pentru că și Eminescu a citit tratate mistice în tinerețe dar se lecuise de astea.

Când scrie despre Dionis, Eminescu scrie despre tinerețea sa vieneză când se închidea în cameră cu săptămânile ca să citească cărți luate de la anticari, o tinerețe nebunească de care Eminescu se distanțase deja atunci când scria despre ea. Și atunci de unde admirația pentru Dionis? Probabil că este genul de admirație pe care orice om îl are pentru adolescența sa: nu ar mai face greșelile de atunci dar își admiră propria pasiune tinerească de a se fi aruncat în luptele fără șansă.


Înregistrare din anul 2003
Durata: 66 minute
Distribuție: Adrian Pintea, Constantin Codrescu, Constantin Dinulescu, Delia Nartea, Claudiu Istodor
Regie:Cristian Munteanu

May 9, 2010

Maitreyi de Mircea Eliade

"- Iubirea noastră nu e îngăduită.
- Ce tot spui? Mama ta îmi cere să îi spun "mamă", tatăl tău m-a adus în casa lui... de altfel cred că e mai bine ca totul să fie imposibil. Tu ești o fată rară, peste fire de frumoasă, dar ca soție ai putea fi tot atât de mediocră ca oricare alta."


Allan, tânăr inginer european, este invitat să locuiască în casa șefului său indian, Narendra Sen. Aici cunoaște pe soția și pe fiicele lui Sen, dintre care Maitreyi, fiica cea mare, se va îndrăgosti de el. Allan crede la început că toată lumea i-o împinge în brațe pe Maitreyi, că i se aranjează o căsătorie pur și simplu pentru că toți sunt prea drăguți cu el - dar nici nu bănuiește că ei au alte planuri și nimeni nici nu se gândea să i-o dea pe Maitreyi. Apoi el se îndrăgostește la rândul să de frumoasa fată și află adevărul: că nu avea voie nici măcar să se gândească la căsătorie pentru că ei sunt din casta brahmană și Allan nu este pentru ei un egal. Allan este derutat de duplicitatea asta și de aici toate neînțelegerile: pe de o parte el nu este brahman, deci le este inferior, pe de alta toți îl tratează ca și cum le este superior doar pentru că e alb și european.

Când idila celor doi tineri este descoperită, Allan este alungat pentru totdeauna și totul se încheie fără măcar un rămas bun. Povestea lor seamănă cu a lui Romeo și a Julietei dar ei sunt despărțiți de ceva mai mare decât o rivalitate între familii, sunt despărțiți de culturile lor care sunt atât de diferite - și peste asta cu greu se poate trece. Allan nu poate să o facă așa că fuge pur și simplu.

Există o anumită aroganță în modul cum cei doi eroi principali își văd propriile culturi. Allan de pildă se consideră superior indienilor (la început cel puțin) pentru că el este alb, civilizat, și mai dezinhibat în legătură căsătoria. Și Maitreyi e arogantă pentru că devine prea familiară cu Allan convinsă că nu are cum să se îndrăgostească de el, el e prea inferior cu prejudecățile lui europene, cu libertinajul lui, el nici măcar nu înțelege poezia. Dar nici o cultură nu poate stăvili atracția pur fizică dintre cei doi și catastrofa se produce. Apoi este aroganța părinților care vorbesc foarte frumos de toleranța culturii lor indiene, de prietenia cu copacii -dar nu ezită să îl arunce pe Allan în stradă când li se încalcă codul lor de onoare; vorbesc despre copii ca niște oaspeți în casa părinților, o idee foarte frumoasă, dar pe Maitreyi nu o trateaza ca pe un oaspete, ci pur și simplu ca pe o proprietate, nu le pasă de ce ar vrea ea, ea nu are nici un cuvânt în fața lor.

Ca mulți oameni bigoți, părinții lui Maitreyi flutură cultura sus ca pe un steag și se mândresc cu toleranța lor până când un fapt îi contrariază: atunci uită să mai fie toleranți și buni, atunci steagul devine un băț cu care lovesc pe cel diferit de ei și îl alungă ca pe un câine.


Durata: 103 minute
Distribuție:Mirela Gorea, Adrian Pintea, Constantin Codrescu, Margareta Pogonat, Mihai Dinvale, Vali Ogasanu, Serban Celea, Anca Pandrea, Mihai Mereuta, Catrinel Dumitrescu, Violeta Berbiuc
Regie: Leonard Popovici

Apr 29, 2010

Ionel Teodoreanu - In casa bunicilor

"- Tată, bunicul e ca o poveste...
- De ce?
- Pentru ca începe mereu cu "a fost". Bunicul e alb, chiar și primăvara el e tot ca un copăcel nins."


O poveste nostalgică și blândă a unui adult despre bunicii săi. Amintirea unei vârste când era mic și l-au dus la bunici câteva săptămâni și totul era altfel acolo, mai liniștit, mai ciudat, o lume diferită de cea de acasă pe care băiatul de atunci a învățat să o prețuiască și să o regrete mai târziu.


Durata: 43 minute
Distributie: Tatiana Iekel, Ion Pavlescu, Eugen Draghin, Mircea Constantinescu, Daniela Anencov, Monica Ghiuta, Nicolae Pomoje, Ruxandra Sireteanu, Rodica Sanda Tutuianu, Mihai Dinvale
Regie: Titel Constantinescu

Apr 14, 2010

Mihai Eminescu - Geniu pustiu

"- Ești vinovată (...) de când ai apărut în viața mea am uitat cărțile, studiile, idealurile mele le regăsesc într-un singur chip care întrunește albeața nordului cu flacăra sudului, chipul dumitale.
- E o replică dintr-o piesă?
- Nu, e adevărul meu."


Singurul roman al lui Eminescu, neterminat și nefinisat, lăsat baltă printre hârtii, Geniu pustiu este un roman de tinerețe și în el găsim toate subiectele care îl obsedau pe Eminescu când era june: dragostea perfectă, copila-înger, naționalismul, istoria glorioasă, decăderea societății, prietenia.

Chiar și așa neterminat este un roman complex care are mai multe personaje principale, fiecare cu povestea sa, ele își dau ștafeta narațiunii unul altuia, subiectul romanului se schimbă brusc, ba pare să fie vorba de o poveste de iubire nefericită, ba altă poveste, ba despre o revoluție în Transilvania, și această complexitate datorată nefinisării are farmecul ei. Dacă Eminescu ar fi avut timp, poate unea narațiunile și mai comasa personajele, dar așa, lăsat să se desfășoare ca o poveste fără capăt, romanul acesta ne arată ceva foarte interesant: cum visa Eminescu în tinerețe. Un roman nestăpânit despre un tânăr care purta în el toate idealurile lumii.

Durata: 86 minute
Distribuţie: Sorin Postelnicu, Alexandru Repan, Valeria Seciu, Gheorghe Cozorici, Virginia Mirea, Adrian Pintea, Mircea Anghelescu, Corado Negreanu, Papil Panduru, Andrei Codarcea, Ana Ciontea, Valentin Uritescu, Ştefan Hagimă, Alfred Demetriu, Mihai Mereuţă, Mircea Constantinescu, Şerban Cellea, Eugen Cristea, Liviu Crăciun, Cicerone Ionescu, Sergiu Demetriad, Violeta Berbiuc, Daniel Constantinescu, Gheorghe Pufulete, Ion Vlad, Nicolae Crişu, Dan Bobe şi copilul Mihai Tănăsescu
Regie: Cristian Munteanu

Mar 25, 2010

Șambelan la viezuri de Urmuz

"Eu i-am dat tainul obișnuit, cei 50 de bănuți pe zi, dar cu obligația să îmi servească de șambelan la viezuri. Om l-am făcut! Era săracul ventilator pe la diverse cafenele murdare pe Covaci-Gabroveni, pe la greci."

Piesa aceasta este o dramatizare extraordinară făcută de Pușa Roth după proza lui Urmuz, iar pentru cine știe cine este Urmuz nu mai este nevoie de nici un cuvânt în plus. Scriitor genial, având un stil ce îmbina suprarealismul cu absurdul și dadaismul într-un stil foarte personal, Urmuz era un funcționar mărunt ca și Kafka. Ca și cum oamenii se apropie periculos de tare de absurdul existenței când lucrează într-un birou anost cu hârtii fără sens.

Șambelan la viezuri nu poate fi descrisă fără a i se strica din farmec, nimic nu are sens în ea dar totul se leagă perfect, personajele de acolo trăiesc în lumea lor cu reguli ciudate, o lume în care are sens ca un copil de 4 ani să fie subșef de birou sau ca un șambelan la viezuri să călătorească până în insulele Majorca și Minorca pentru a spânzura o șopârlă de clanța ușii căpităniei portului. Textul nu are vreun mesaj subversiv sau ironic, pur și simplu este perfect în lipsa de sens atât de comică. Umor gratuit și fără mesaj dar perfect și genial - acesta este stilul lui Urmuz.


Pusa Roth-Sambelan la Viezuri

dramatizare de Pușa Roth
Durata: 69 minute
Distribuție: Cornel Vulpe, Magda Catone, Eugen Cristea, Ion Haiduc, Alexandru Bindea, Florin Tănase, Candid Stoica, Sorin Gheorghiu, Rudy Rosenfeld
Regie: Leonard Popovici

Mar 23, 2010

Dan de Alexandru Vlahuta

"- Ce gânduri urate îmi dezvăluie uneori vorbele tale.(...)
- Eu nu pricep cum poți tu să te fixezi uneori la o anumită idee.
- Eu nu te înțeleg cum treci tu de la una la alta cu atâta ușurință. Pe tine nu te ating ideile, nu te mișcă. O coardă lovită în clavir și tot vibrează mai mult..."


Dan este singurul roman scris de Alexandru Vlahuță și este o carte care se citește cu plăcere pentru atmosfera de epocă și pentru ideile naive ale epocii. Vlahuță a fost un scriitor minor, celebru mai mult pentru prietenii săi (Eminescu, Caragiale, Delavrancea etc) decât pentru ce a scris el însuși: Cântarea României, poezii corecte metric dar fără suflu prea intens și romanul acesta care, deși cel mai necunoscut, este, paradoxal, și cel mai bun.

În Dan Vlahuță încearcă să abordeze o problemă care preocupa foarte mult pe scriitorii vremii sale sămănătoriste și pășuniste: omul inteligent și cult ucis de societatea care nu îl înțelege. Tema este romantică dar abordarea este pășunistă sau naivă propriu zis. Mulți scriitori români și-au încercat mâna cu romane ale ratării în care societatea crudă distrugea tinerii inteligenți dar modul în care au înțeles ei ratarea era specific românesc: eroii lor abandonau repede, fără luptă, ca și cum viața le era datoare cu aplauze și dacă ei nu le primeau imediat, gata, stop joc.

Totuși, subliniez asta, romanul lui Vlahuță nu este o carte ratată, este plăcut de citit, se vede că a fost scris cu o anume sinceritate și durere de către autor care a pus multe elemente personale în el (de pildă modul cum Dan scria poezii).

Dan este poet și june, umblă prin viață fără să știe ce vrea exact dar are toate visurile tinereții: faimă, iubire, celebritate literară. O întâlnește pe Ana și se îndrăgostește de ea iar Ana pare o tânără cu toată inocența lumii în privire și, speră el, îl va ajuta să creeze acele opere nemuritoare. Dar Ana este abuzată fizic de unchiul ei, rămâne însărcinată, vrea să moară, apare Dan care o salvează și se căsătorește cu ea. Apoi, cum nu se poate trăi din poezie, Dan primește un post de judecător de pace la țară.

În provincie lumea este ignorantă și meschină, demnă de disprețul unui om cult cum e Dan. Așa că el se retrage în casă ca să scrie, rupând legăturile cu societatea. Dar în casă este Ana care s-a schimbat radical: femeie măritată cu un copil, ea nu mai are naivitățile și idealismele de domnișoară, vrea să petreacă, să fie admirată la baluri, plimbată cu caleașca, vrea o societate aleasă. Dan descoperă uimit monstrul de lângă el și nu mai are unde fugi pentru că nu mai există ieșire: nu poate scrie și nu are prieteni așa că înnebunește.

Dan este un personaj naiv când crede că este un geniu literar, naiv când nu înțelege cine este femeia cu care se căsătorește, naiv când speră ca alții să îl salveze de el însuși. Dacă el însuși nu avea forța să scrie indiferent de împrejurări se aștepta cumva ca soția sa să aibă ambiție în locul lui și să îl împingă de la spate? Dan săvârșește aceeași greșeală psihologică pe care și oamenii de azi o fac: dă vina pe alții pentru eșecul lui în viață. Dar cei de lângă el nu sunt acolo ca să fie cârje și proptele, sunt și ei ființe umane cu aspirațiile lor.

Dan este la fel de inuman ca și soția sa în final pentru că o tratează ca și cum nu ar fi o persoană. Revolta ei contra lui avea un substrat inconștient dar corect pentru că probabil Dan nu o iubea atât de tare pe cât i se părea lui dat fiind că aștepta totul de la ea dar el nu îi dădea nimic, nici măcar nu căuta să afle cine era ea cu adevărat.



Durata: 58 minute
Distribuție: Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț, Marcel Anghelescu, Nicolae Neamțu Otonel, Sorin Gheorghiu, Cella Dima, Aurel Rogalski,Nineta Gusti, Ioana Ciomârtan, Eugenia Bădulescu, Nucu Păunescu, Victoria Mierlescu, Ștefan Velniciuc, Gheorghe Colceag.
Regie: Constantin Moruzan

Mar 20, 2010

Padureanca de Ioan Slavici

"- Ascultă, Simina, abia azi am înțeles eu ca tu toată iarna și toată primăvara te-ai gândit la feciorul lui Busuioc.
- Taci tată, așa e.
- Și crezi tu că Iorgovan o sa te ieie de nevastă?
- Nu cred.
- Gândești cuminte. Rău ar fi dacă ai crede și mai rău ar fi dacă s-ar întâmpla una ca asta."


Pădureanca, nuvela lui Slavici dramatizată aici, pornește de la o premisă comună cu cea din Mara: doi tineri se îndrăgostesc deși nu le este îngăduit de comunitate. În Mara era o problemă etnică și religioasă, aici este statutul social care îi desparte; în Mara cei doi se căsătoreau împotriva tuturor și se alegeau cu o viață destul de nefericită, ajungeau copii ale părinților lor. În Pădureanca Slavici explorează cealaltă alternativă: cei doi nu se căsătoresc, urmează calea social acceptabilă și finalul pare ceva mai fericit.

Simina este o pădureancă, adică o fată venită de sus, de la munte, să secere pentru bogătașul Busuioc împreună cu tatăl ei. Busuioc are un fiu, pe Iorgovan, care o place pe Simina și ea simte ceva foarte puternic pentru el. Dar cum ei sunt doar zilieri acolo, Busuioc este indignat că fiul său ar putea să se însoare așa, cu o fată fără zestre. Apoi mai este argatul familiei Busuioc, Șofron, care și el o place pe Simina dar ea nu are ochi pentru el.

Cum familia Busuioc nu este una boierească, ci au fost și ei cândva țărani, prăpastia socială să zicem că nu este atât de mare, și Busuioc admite în cele din urmă să își însoare fiul cu Simina. Dar băiatul nu este atât de puternic pe cât l-ar vrea ea, o place dar nu știe nici el ce vrea, se îmbată și umblă de colo colo într-un fel de rebeliune adolescentină întârziată, iar Simina nu îl mai vrea. Îl va alege pe cel mai potrivit social cu ea dar nu din cauza asta, ci pentru că acela o iubea cu adevărat și nu se comporta ca și cum i-ar fi făcut o favoare prin căsătoria cu ea.

Slavici era un moralist incurabil și ne sugerează că asta este alegerea corectă dar scriitorul foarte bun din el știe să tempereze elanurile astea moraliste și, paradoxal, Slavici este cel mai bun exact când descrie pasiunea și încălcarea convențiilor sociale, adică lucrurile care pe el personal îl indignau.


Durata: 69 minute
Distribuție: Magda Popovici, Emil Liptac, Stefan Iordache, Stefan Ciubotarasu, Silvia Dumitrescu-Timica, Matei Alexandru, Eugenia Eftimie, Dem Savu, Dan Damian, Marius Pepino
Regie: Paul Stratilat

Dec 31, 2009

DD Patrascanu - Inzapezitii


Dramatizare a unei schițe de D. D. Pătrășcanu în care niște oameni de pe la începutul secolului se trezesc înzăpeziți într-o gară de provincie chiar în noaptea de revelion. Necazul este îndulcit de cheful organizat pe loc de șeful gării, un vechi prieten al unuia dintre înzăpeziți, care reușește să îi înveselească pe rebegiții călători. E o schiță de un umor duios aproape, atmosfera începutului de secol respiră în fiecare replică, timpuri pierdute pentru noi pe care nu le putem reconstrui decât parțial din asemenea scrieri.


DD Patrascanu-Inzapeziti
Durata: 26 minute
Distribuție: Alexandru Giugaru, Toma Caragiu, Ștefan Mihailescu-Brăila, Nineta Gusti
Regie: Paul Stratilat

Nov 30, 2009

Nouasprezece trandafiri de Mircea Eliade


"Cand ma gandesc sa scriu teatru parca vad un zid alb, ca de zapada, de nepatruns care imi pune stavila..."

Dramatizare a unui mini-roman de Mircea Eliade, piesa 19 trandafiri vorbește despre un scriitor care a avut o revelație în tinerețe, a uitat-o complet după aceea și în final a regăsit-o peste zeci de ani cu ajutorul unor actori, despre trecerea "dincolo", despre teatru ca mijloc de coborâre a sacrului în profan.
Cea mai interesantă idee din piesă: poți sa ai o revelație a absolutului și să o uiți complet, să treci pe lângă sacru, să îl recunoști o secundă și apoi să fii inghițit de viața profană și fără semnificații ca de o mlaștină.

Mircea Eliade - Nouasprezece trandafiri
Durata: 79 minute
Distribuție: Florian Pittiș, Mircea Albulescu, Irina Movilă, Andreea Macelaru, Mihai Dinvale, Dan Condurache
Regie: Cristian Munteanu