"Ce idee! Să vâri într-un scaun briliante în valoare de 70.000 de ruble! Într-un scaun pe care nu se știe cine șade acum..."
După venirea comuniștilor la putere în Rusia, averile și casele nobililor au fost confiscate și naționalizate rapid. Aceasta s-a întâmplat și într-un mic orășel de provincie unde soacra mareșalului nobilimii Vorobianiniov a ascuns în căptușeala unui scaun o cutie cu bijuterii foarte valoroase, scaun ce a fost confiscat de comuniști împreună cu celelalte 11 din aceeași garnitură. Pe patul morții soacra îi mărturisește lui Vorobianinov unde a ascuns bijuteriile iar acesta pleacă în căutarea garniturii de scaune pe unde fusese repartizată de comuniști.
Pe drum Vorobianinov se întâlnește cu cel mai descurcăreț om din lume, cu Ostap Bender, un om fără căpătâi dar care are o însușire extraordinară: înțelege perfect lumea în care trăiește și știe cum să ia fiecare om astfel încât să obțină de la el tot ce dorește. Ostap este un psiholog intuitiv care în numai câteva secunde citește oamenii și își dă seama ce îi motivează apoi el se preface că le oferă exact ceea ce vor ei. Un escroc cu visuri mărețe, Ostap Bender ajunge personajul principal al cărții și el ne poartă prin case, orașe, cătunuri, în medii atât de diferite în căutarea scaunelor cu comori. În goana asta după scaune ascultătorul capătă o idee despre cum arăta Rusia comunistă la anii 1920, cum construiau amețiți comunismul oameni care habar nu aveau ce fac dar se supuneau și ei valului istoriei.
Înregistrare din anul 1967
Durata: 108 minute Distribuție: Octavian Cotescu, Natasa Alexandra, George Groner, Alexandru Giugaru, Stefan Mihailescu Braila, George Trestian, Maria Burbea, Virginia Stoicescu, Cornel Dumitras, Mihai Paladescu, Mimi Enaceanu, Mircea Balaban, Coca Enescu, Draga Olteanu Matei, Emil Popescu, Rodica Tapalaga, Nana Ianculescu, Olimpia Tablan, Cornelia Turianu, Florin Vasiliu, Lelia Columb, Ion Ciprian, Stefan Niculescu Cadet, Stefan Florescu, Didona Popescu, Dem Radulescu, Mihai Mereuta Regie: Paul Stratilat
"- Tată, bunicul e ca o poveste...
- De ce?
- Pentru ca începe mereu cu "a fost". Bunicul e alb, chiar și primăvara el e tot ca un copăcel nins."
O poveste nostalgică și blândă a unui adult despre bunicii săi. Amintirea unei vârste când era mic și l-au dus la bunici câteva săptămâni și totul era altfel acolo, mai liniștit, mai ciudat, o lume diferită de cea de acasă pe care băiatul de atunci a învățat să o prețuiască și să o regrete mai târziu.
Durata: 43 minute Distributie: Tatiana Iekel, Ion Pavlescu, Eugen Draghin, Mircea Constantinescu, Daniela Anencov, Monica Ghiuta, Nicolae Pomoje, Ruxandra Sireteanu, Rodica Sanda Tutuianu, Mihai Dinvale Regie: Titel Constantinescu
"- Ești vinovată (...) de când ai apărut în viața mea am uitat cărțile, studiile, idealurile mele le regăsesc într-un singur chip care întrunește albeața nordului cu flacăra sudului, chipul dumitale.
- E o replică dintr-o piesă?
- Nu, e adevărul meu."
Singurul roman al lui Eminescu, neterminat și nefinisat, lăsat baltă printre hârtii, Geniu pustiu este un roman de tinerețe și în el găsim toate subiectele care îl obsedau pe Eminescu când era june: dragostea perfectă, copila-înger, naționalismul, istoria glorioasă, decăderea societății, prietenia.
Chiar și așa neterminat este un roman complex care are mai multe personaje principale, fiecare cu povestea sa, ele își dau ștafeta narațiunii unul altuia, subiectul romanului se schimbă brusc, ba pare să fie vorba de o poveste de iubire nefericită, ba altă poveste, ba despre o revoluție în Transilvania, și această complexitate datorată nefinisării are farmecul ei. Dacă Eminescu ar fi avut timp, poate unea narațiunile și mai comasa personajele, dar așa, lăsat să se desfășoare ca o poveste fără capăt, romanul acesta ne arată ceva foarte interesant: cum visa Eminescu în tinerețe. Un roman nestăpânit despre un tânăr care purta în el toate idealurile lumii.
Durata: 86 minute
Distribuţie: Sorin Postelnicu, Alexandru Repan, Valeria Seciu, Gheorghe Cozorici, Virginia Mirea, Adrian Pintea, Mircea Anghelescu, Corado Negreanu, Papil Panduru, Andrei Codarcea, Ana Ciontea, Valentin Uritescu, Ştefan Hagimă, Alfred Demetriu, Mihai Mereuţă, Mircea Constantinescu, Şerban Cellea, Eugen Cristea, Liviu Crăciun, Cicerone Ionescu, Sergiu Demetriad, Violeta Berbiuc, Daniel Constantinescu, Gheorghe Pufulete, Ion Vlad, Nicolae Crişu, Dan Bobe şi copilul Mihai Tănăsescu
"- I-am dus un pahar cu ceai, parcă nici nu îl vede. Scrie tot timpul, mâzgâlește hârtii...
- Auzi Peseaghin? Pare să fie un exemplar periculos.
- Ce-ar fi să ne întoarcem?
- Nu fii laș!"
Ilf și Petrov au fost probabil cei mai mari umoriști ruși din perioada comunistă, tot ce scriau ei făcea haz de comunism și de noua ordine socială; îți trebuie geniu să faci haz de comunism în moduri atât de inventive încât să treci de cenzura comunistă iar ei reușeau asta pentru că în scrierile lor se legau mereu de oameni ciudați, nu spuneau nimic despre sistemul în sine, dar cumva toți oamenii aceia absurzi erau angrenați în marea mașinărie comunistă care genera tot haosul prezent în viețile lor mici.
În piesa de față, dramatizare după o schiță, doi juni reporteri de la revista Neurologul amator se duc să viziteze un nou spital de nebuni pentru un reportaj dar nimeresc din greșeală la o întreprindere oarecare. Cum nimeni nu se obosește să le spună unde sunt, toată lumea e prea ocupată, cei doi reporteri vizitează instituția cu inima cât un purice și văd peste tot semne de nebunie. Ei trec înspăimântați printre nebunii lăsați liberi care țipă, bârfesc, dorm, cântă și iar țipă. Nimeni nu le răspunde la întrebări, nimeni nu îi ghidează. Concluzia lor? E un sistem nou de tratament bazat pe încrederea în bolnavi și eliberarea lor din cămășile de forță.
Ajunși la redacție, după ce au dat articolul la publicat, află cu oroare ca spitalul de nebuni vizitat de ei era o instituție sovietică oarecare dar e prea târziu să mai repare ceva. Articolul lor are un succes real și nimeni nu află de eroarea lor până la urmă.
Piesa este de un umor nebun datorită dialogurilor savuroase și mai ales a înterpreților, o distribuție excepțională chiar și în rolurile cele mai mici. Durata: 30 minute Distribuție: Ștefan Mihăilescu Brăila, Marin Moraru, Florin Vasiliu, George Groner, Doina Șerban, Marius Pepino, Toma Caragiu, Dem Rădulescu, Dumitru Furdui, Mihai Stoenescu, Carol Cron Regie: Mihai Pascal
"- Guvernatorul, om cumsecade? E primul bandit din lume!
- Vai de mine, dar e meșter în broderia pe catifea! Și are o față atât de blândă...
- Un cap de bandit. Dați-i un cuțit și lăsați-l la drumul mare, te înjunghie pentru o copeică."
În Suflete moarte Gogol face o radiografie a societății rusești a vremii sale. După publicarea romanului mulți au fost șocați să descopere că ei parcă cunoșteau personajele acelea din roman, erau niște figuri rusești atât de caracteristice încât toți simțeau că le mai văzuseră undeva.
Pavel Ivanovici Cicikov este un escroc altfel om plăcut și fără cine știe ce calități personale, doar știința de a se face îndrăgit în orice societate - știință atât de necesară unui escroc. El colindă Rusia și cumpără de la diverși moșieri iobagi morți. Practic el cumpără doar pe hârtie dreptul de proprietate asupra lor și, fiind morți, îi cumpără pe nimic, apoi se duce și îi vinde la Stat care nu are habar că a cumpărat suflete moarte pentru că scriptele cu iobagii vii se actualizau foarte rar, cam la 30 de ani odată. O afacere perfectă și vicleană care îl poartă pe Cicikov în toate straturile sociale și pe noi odată cu el.
Există o ambiguitate în titlul romanului și Gogol a plasat-o deliberat acolo: nu știm dacă sufletele moarte sunt iobagii morți traficați în roman sau nu cumva înșiși cei care îi vând și se tocmesc pentru ei.
Durata: 94 minute Distribuție: Marin Moraru, George Constantin, Ştefan Mihăilescu Brăila, Virgil Ogăşanu, Stela Popescu, Ileana Stana Ionescu, Dorina Lazăr, Mircea Albulescu, Radu Panamarenco, Jorj Voicu, George Oprina, Elena Nica, Rodica Popescu, Mihai Mereuţă, Mihai Fotino, Victor Ştrengaru, Mitică Popescu, Boris Petroff, Papil Panduru, Dumitru Chesa, Candid Stoica, Theodor Danetti. Regie:Dan Puican
"Eu i-am dat tainul obișnuit, cei 50 de bănuți pe zi, dar cu obligația să îmi servească de șambelan la viezuri. Om l-am făcut! Era săracul ventilator pe la diverse cafenele murdare pe Covaci-Gabroveni, pe la greci."
Piesa aceasta este o dramatizare extraordinară făcută de Pușa Roth după proza lui Urmuz, iar pentru cine știe cine este Urmuz nu mai este nevoie de nici un cuvânt în plus. Scriitor genial, având un stil ce îmbina suprarealismul cu absurdul și dadaismul într-un stil foarte personal, Urmuz era un funcționar mărunt ca și Kafka. Ca și cum oamenii se apropie periculos de tare de absurdul existenței când lucrează într-un birou anost cu hârtii fără sens.
Șambelan la viezuri nu poate fi descrisă fără a i se strica din farmec, nimic nu are sens în ea dar totul se leagă perfect, personajele de acolo trăiesc în lumea lor cu reguli ciudate, o lume în care are sens ca un copil de 4 ani să fie subșef de birou sau ca un șambelan la viezuri să călătorească până în insulele Majorca și Minorca pentru a spânzura o șopârlă de clanța ușii căpităniei portului. Textul nu are vreun mesaj subversiv sau ironic, pur și simplu este perfect în lipsa de sens atât de comică. Umor gratuit și fără mesaj dar perfect și genial - acesta este stilul lui Urmuz.
Pusa Roth-Sambelan la Viezuri
dramatizare de Pușa Roth Durata: 69 minute Distribuție: Cornel Vulpe, Magda Catone, Eugen Cristea, Ion Haiduc, Alexandru Bindea, Florin Tănase, Candid Stoica, Sorin Gheorghiu, Rudy Rosenfeld Regie: Leonard Popovici
"- Ce gânduri urate îmi dezvăluie uneori vorbele tale.(...)
- Eu nu pricep cum poți tu să te fixezi uneori la o anumită idee.
- Eu nu te înțeleg cum treci tu de la una la alta cu atâta ușurință. Pe tine nu te ating ideile, nu te mișcă. O coardă lovită în clavir și tot vibrează mai mult..."
Dan este singurul roman scris de Alexandru Vlahuță și este o carte care se citește cu plăcere pentru atmosfera de epocă și pentru ideile naive ale epocii. Vlahuță a fost un scriitor minor, celebru mai mult pentru prietenii săi (Eminescu, Caragiale, Delavrancea etc) decât pentru ce a scris el însuși: Cântarea României, poezii corecte metric dar fără suflu prea intens și romanul acesta care, deși cel mai necunoscut, este, paradoxal, și cel mai bun.
În Dan Vlahuță încearcă să abordeze o problemă care preocupa foarte mult pe scriitorii vremii sale sămănătoriste și pășuniste: omul inteligent și cult ucis de societatea care nu îl înțelege. Tema este romantică dar abordarea este pășunistă sau naivă propriu zis. Mulți scriitori români și-au încercat mâna cu romane ale ratării în care societatea crudă distrugea tinerii inteligenți dar modul în care au înțeles ei ratarea era specific românesc: eroii lor abandonau repede, fără luptă, ca și cum viața le era datoare cu aplauze și dacă ei nu le primeau imediat, gata, stop joc.
Totuși, subliniez asta, romanul lui Vlahuță nu este o carte ratată, este plăcut de citit, se vede că a fost scris cu o anume sinceritate și durere de către autor care a pus multe elemente personale în el (de pildă modul cum Dan scria poezii).
Dan este poet și june, umblă prin viață fără să știe ce vrea exact dar are toate visurile tinereții: faimă, iubire, celebritate literară. O întâlnește pe Ana și se îndrăgostește de ea iar Ana pare o tânără cu toată inocența lumii în privire și, speră el, îl va ajuta să creeze acele opere nemuritoare. Dar Ana este abuzată fizic de unchiul ei, rămâne însărcinată, vrea să moară, apare Dan care o salvează și se căsătorește cu ea. Apoi, cum nu se poate trăi din poezie, Dan primește un post de judecător de pace la țară.
În provincie lumea este ignorantă și meschină, demnă de disprețul unui om cult cum e Dan. Așa că el se retrage în casă ca să scrie, rupând legăturile cu societatea. Dar în casă este Ana care s-a schimbat radical: femeie măritată cu un copil, ea nu mai are naivitățile și idealismele de domnișoară, vrea să petreacă, să fie admirată la baluri, plimbată cu caleașca, vrea o societate aleasă. Dan descoperă uimit monstrul de lângă el și nu mai are unde fugi pentru că nu mai există ieșire: nu poate scrie și nu are prieteni așa că înnebunește.
Dan este un personaj naiv când crede că este un geniu literar, naiv când nu înțelege cine este femeia cu care se căsătorește, naiv când speră ca alții să îl salveze de el însuși. Dacă el însuși nu avea forța să scrie indiferent de împrejurări se aștepta cumva ca soția sa să aibă ambiție în locul lui și să îl împingă de la spate? Dan săvârșește aceeași greșeală psihologică pe care și oamenii de azi o fac: dă vina pe alții pentru eșecul lui în viață. Dar cei de lângă el nu sunt acolo ca să fie cârje și proptele, sunt și ei ființe umane cu aspirațiile lor.
Dan este la fel de inuman ca și soția sa în final pentru că o tratează ca și cum nu ar fi o persoană. Revolta ei contra lui avea un substrat inconștient dar corect pentru că probabil Dan nu o iubea atât de tare pe cât i se părea lui dat fiind că aștepta totul de la ea dar el nu îi dădea nimic, nici măcar nu căuta să afle cine era ea cu adevărat.
Durata: 58 minute Distribuție: Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț, Marcel Anghelescu, Nicolae Neamțu Otonel, Sorin Gheorghiu, Cella Dima, Aurel Rogalski,Nineta Gusti, Ioana Ciomârtan, Eugenia Bădulescu, Nucu Păunescu, Victoria Mierlescu, Ștefan Velniciuc, Gheorghe Colceag. Regie: Constantin Moruzan
"- Ascultă, Simina, abia azi am înțeles eu ca tu toată iarna și toată primăvara te-ai gândit la feciorul lui Busuioc.
- Taci tată, așa e.
- Și crezi tu că Iorgovan o sa te ieie de nevastă?
- Nu cred.
- Gândești cuminte. Rău ar fi dacă ai crede și mai rău ar fi dacă s-ar întâmpla una ca asta."
Pădureanca, nuvela lui Slavici dramatizată aici, pornește de la o premisă comună cu cea din Mara: doi tineri se îndrăgostesc deși nu le este îngăduit de comunitate. În Mara era o problemă etnică și religioasă, aici este statutul social care îi desparte; în Mara cei doi se căsătoreau împotriva tuturor și se alegeau cu o viață destul de nefericită, ajungeau copii ale părinților lor. În Pădureanca Slavici explorează cealaltă alternativă: cei doi nu se căsătoresc, urmează calea social acceptabilă și finalul pare ceva mai fericit.
Simina este o pădureancă, adică o fată venită de sus, de la munte, să secere pentru bogătașul Busuioc împreună cu tatăl ei. Busuioc are un fiu, pe Iorgovan, care o place pe Simina și ea simte ceva foarte puternic pentru el. Dar cum ei sunt doar zilieri acolo, Busuioc este indignat că fiul său ar putea să se însoare așa, cu o fată fără zestre. Apoi mai este argatul familiei Busuioc, Șofron, care și el o place pe Simina dar ea nu are ochi pentru el.
Cum familia Busuioc nu este una boierească, ci au fost și ei cândva țărani, prăpastia socială să zicem că nu este atât de mare, și Busuioc admite în cele din urmă să își însoare fiul cu Simina. Dar băiatul nu este atât de puternic pe cât l-ar vrea ea, o place dar nu știe nici el ce vrea, se îmbată și umblă de colo colo într-un fel de rebeliune adolescentină întârziată, iar Simina nu îl mai vrea. Îl va alege pe cel mai potrivit social cu ea dar nu din cauza asta, ci pentru că acela o iubea cu adevărat și nu se comporta ca și cum i-ar fi făcut o favoare prin căsătoria cu ea.
Slavici era un moralist incurabil și ne sugerează că asta este alegerea corectă dar scriitorul foarte bun din el știe să tempereze elanurile astea moraliste și, paradoxal, Slavici este cel mai bun exact când descrie pasiunea și încălcarea convențiilor sociale, adică lucrurile care pe el personal îl indignau.
Durata: 69 minute Distribuție: Magda Popovici, Emil Liptac, Stefan Iordache, Stefan Ciubotarasu, Silvia Dumitrescu-Timica, Matei Alexandru, Eugenia Eftimie, Dem Savu, Dan Damian, Marius Pepino Regie: Paul Stratilat
"- Dar dă-mi cel puțin o clipă de răgaz, să mă orientez...
- Nici un minut! Nici o clipă! Moartea nu așteaptă și nici viața nu trebuie să aștepte.(...) Să știi că te vei prăbuși crunt dacă nu te vei trezi la vreme."
O piesă lentă, dramatizare a unui roman despre anumite stări sufletești difuze. Un cuib de nobili se învârte în jurul personajului principal, Lavretski, un nobil de 40 de ani care nu și-a trăit viața chiar așa cum trebuie, nu se poate lăuda cu nici o împlinire la viața sa și, cel mai rău, nu și-a urmat nici un vis.
Și deodată, când nu se mai aștepta, se îndrăgostește de o tânără fată care are încă toate visele lumii în ea. Se poate reface viața unui om de la zero? Se pot împrumuta visurile și idealurile de la o tânără? Eroul nostru pare să creadă că da. Dar totul are un preț. Compromisurile cu care un om matur s-a obișnuit, toate micile lașități sunt de neînțeles pentru ea.
Tocmai pentru că e tânără și curată ea nu suportă jumătățile de măsură și îi cere să fie nobil și bun așa cum înțelege ea termenii ăștia adică naiv și idealist. Dar a fi nobil și bun înseamnă a o sacrifica pe ea pentru o datorie morală abstractă față de altcineva care nici nu merită asta. Să sacrifici o tânără pură pentru soția infidelă și nedemnă? Da, pentru că altfel tânăra nu îl va mai respecta. Nu o poate câștiga decât pierzând-o și asta va face Lavretski la final.
Ivan Turgheniev-Un cuib de nobili(1976)
Înregistrare din anul 1976 Durata: 88 minute Distribuţie: Mircea Albulescu, Valeria Seciu, Clody Berthola, Victoria Mierlescu, Fory Etterle, Stela Popescu, Virgil Ogăşanu, Alexandru Repan, Victor Ştrengaru, Jeanine Stavarache, Adina Popescu, Ileana Şerban, Gheorghe Pufulete, Constantin Diplan. Regie: Dan Puican
"- Cum să nu-l zvârl afară dacă făcea pe filosoful?
- Cum pe filosoful?
- Chiar așa! În timpul repetițiilor chiar și în timpul liturghiei îi dădea mereu zor cu Bismark și colac peste pupăză se abonase chiar la o revistă!"
Comedie scurtă dramatizare după o schiță a lui Cehov, Rău de gură este povestea unui om care este dat în judecată și aproape băgat la închisoare doar pentru că nu își putea ține gura și spunea tot ce gândea. În rolul principal joacă Toma Caragiu cu o interpretare memorabilă.
A.P.Cehov-Rau de gura (1970)
Durata: 33 minute Distribuție:Toma Caragiu, Tamara Buciuceanu, Dem Savu, Emil Popescu, Stefan Mihailescu Braila, Dem Radulescu Regie: Dan Puican
"- Ce frumos e costumul tau de baie. daca imi place ceva, e un costum de baie albastru.
- Costumul e galben, e galben."
Salinger nu a publicat teatru în timpul vieții sale și scrierile sale sunt fundamental nondramatice pentru că reprezintă fluxuri de gânduri, de senzații, sunt foarte interiorizate. Alteori reprezintă oameni făcând gesturi banale dar care semnifică ceva mult mai trist.
O zi grozavă pentru peștele banană este prima povestire din volumul 9 povestiri și prezintă ultima zi din viața lui Seymour Glass, o zi obișnuită și inexplicabilă așa cum a fost și sinuciderea sa. Seymour este un personaj despre care Salinger a mai scris pe larg în alte scrieri ale sale, un poet genial și adept al filosofiei zen. Dar nimic din toate astea nu transpare în aparent banala zi din povestirea de față.
Durata: 23 minute Distributie: Stefan Banica jr., Adina Popescu, Rodica Sanda Tutuianu, Cezara Lucia Vladescu, Violeta Berbiuc Regie: Leonard Popovici
"Ați văzut ce e în stare să facă un om care a citit romane polițiste? Ei bine, de azi încolo mă stimez pe mine însumi!"
Încă o dramatizare după Cehov, de data asta un roman pseudo-polițist în care un moșier dispare subit și cadavrul său este căutat de poliție cu tot tacâmul unei anchete judiciare: martori, dovezi ale crimei, indicii sub formă de chibrite suedeze, sânge pe pereți etc. Cel mai înflăcărat anchetator este grefierul care citise multe romane polițiste și vede indicii peste tot, conducându-i în deducții pe superiorii săi.
Romanul este pseudo-polițist pentru că Cehov ironizează (ca în Dramă la Vânătoare) mania contemporanilor săi de a citi și a scrie romane polițiste proaste, misterul se adâncește până la final când aflăm că Cehov ne-a păcălit pe toți. Este un roman ca o palmă dată scriitorilor de mistere dar totodată o scriere foarte amuzantă prin personajele și situațiile sale.
Anton Pavlovici Cehov - Chibritul suedez Durata: 60 minute Distribuție: George Vroner, George Voinescu, Nicolae Meicu, Ionescu Gion, Sandu Sticlaru, Dem Savu, Nicolae Neamțu Otonel, Niki Atanasiu, Nineta Gusti, Nucu Paunescu, Olga Tudorache, Radu Beligan
"- Aș vrea să îți spun o anecdotă: am iubit o fată, și am iubit-o aproape sincer...
- Aceea pe care ai jefuit-o și ai părăsit-o?
- Ia te uită, ce bine ești informat!"
Dramatizare a unui roman de tinerețe al lui Dostoievski, Umiliți și Obidiți vestește marile teme dostoievskiene de mai târziu. Pentru prima dată în opera scriitorului rus apare figura demonului reprezentată aici de prințul Valkovski; din plămada lui vor fi creați mai târziu ceilalți mari demoni dostoievskieni ca Versilov, Stavroghin, Svidrigailov.
Piesa este palpitantă ca acțiune, ca un mare păpușar Dostoievski ne amăgește în continuu că poate totul va fi bine în viața năpăstuitelor personaje, că mai există speranță, că poate totuși... iar în acest timp personajele cad tot mai jos, iremediabil învinse de figura prințului Valkovski care manevrează toate personjele din carte până ajung cu toții să facă exact ce voia el. Singur un copil nu poate fi supus marilor manevre, singură inocența rămâne de neînduplecat și îl acuză pe prințul care poate cumpăra orice dar nu și iertarea unui copil muribund.
Dostoievski-Umiliti si obiditi
Durata: 80 min Distribuție: Fory Etterley, Vasile Hulubei, Ileana Predescu, Costache Antoniu, Ana Barcan, Matei Gheorghiu, Alexandrina Halic, Adela Marculescu, Sorin Gabor, Nelli Nicolau, Jean Reder, Virginia Stoicescu Regie: Mihai Pascal
"- Domnule Kamâșev, mi-e tare silă de dumneata. - Și mie, dar ce pot face? Așa e viața asta..."
Dramatizare după un roman cehovian mai puțin cunoscut (dar care l-a inspirat și pe Emil Loteanu când a făcut filmul Bestia mea dragă după același roman), Dramă la vânătoare este povestea unui judecător de instrucție din Rusia imperială care ajunge să comită o crimă pe care va trebui să o și ancheteze singur.
Poveste de dragoste dar și dramă psihologică a unui om împietrit care știe despre sine că este un monstru dar nu poate face nimic în această privință decât să scrie despre asta.
În fine, romanul e mai complex decât atât, are cel puțin două straturi de interpretare, pe de o parte avem romanul propriu zis scris de criminalul cu veleități de scriitor - și la nivelul acesta Cehov ironizează romanele foileton de pe vremea lui, pline de mistere artificiale și palpitante cu orice preț, iar pe de alta avem romanul care închide romanul - aici sensurile sunt mai grave, este povestea omului care scrie pentru a-și mărturisi crima. Dramă și comedie îmbinate în aceeași scriitură cum numai Cehov știa să o facă.
Piesa folosește muzica lui Evgheni Doga de pe coloana sonoră a filmului menționat mai sus.
Durata: 84 minute Distributie: Alexandru Repan, George Constantin, Mariana Buruiana, Stefan Radof, Alexandrina Halic Regie: Titel Constantinescu
"Trăiesc într-o continuă neliniște, până și în somn visez că sunt în fața ruletei, parcă sunt blestemat. Simt cum mă scufund în mocirlă..."
Dramatizare după cel mai scurt roman al lui Dostoievski (roman scris în timp record când Dostoievski era hăituit de creditori) piesa prezintă căderea treptată și ireparabilă a unui om sărac și mândru în patima jocului de noroc. Personajul principal mânat de ambiții mari dar constrâns de poziția sa socială să rămână în slujbe insignifiante, tratat superior de oamenii nobili, decide că singura sa scăpare este să dea lovitura, să câștige o sumă uriașă la ruletă pentru a obține implicit respectul lumii și inima alesei sale. Dar calculul nu se adeverește, banii câștigați îl îndepărtează de prieteni și de fata pe care o iubea, iar el se blochează în dependența sa de jocul de noroc, condamnat pe viață să joace într-una fără să știe nici el de ce o mai face.
Jucatorul - F.M. Dostoievski
Durata: 68 minute Distribuție: Dan Condurache, Mirela Gorea, George Constantin Regie: Silviu Jicman
Dramatizare a unei schițe de D. D. Pătrășcanu în care niște oameni de pe la începutul secolului se trezesc înzăpeziți într-o gară de provincie chiar în noaptea de revelion. Necazul este îndulcit de cheful organizat pe loc de șeful gării, un vechi prieten al unuia dintre înzăpeziți, care reușește să îi înveselească pe rebegiții călători. E o schiță de un umor duios aproape, atmosfera începutului de secol respiră în fiecare replică, timpuri pierdute pentru noi pe care nu le putem reconstrui decât parțial din asemenea scrieri.
DD Patrascanu-Inzapeziti Durata: 26 minute Distribuție: Alexandru Giugaru, Toma Caragiu, Ștefan Mihailescu-Brăila, Nineta Gusti Regie: Paul Stratilat
"Slujești de bună seama moravurile când dai în vileag mijloacele de care se folosesc cei cu moravuri proaste ca să corupă pe cei cu moravuri bune."
Dramatizare după un roman epistolar francez de secol 18, piesa reprezintă o palpitantă aventură a unor oameni decăzuți și imorali care reușesc să strice totul în jurul lor, la început cu cinism indiferent, apoi cu groază când observă că propria lor corupție morală îi afectează și pe ei într-un mod neașteptat.
La anii 1700 scriitorii avea obiceiul desuet azi de a scrie clar și simplu despre imoralitate și dezmăț, despre viciu și virtute, dar romanul lui Choderlos de Laclos nu este o predică plictisitoare și savantă despre beneficiile virtuții, nu, este o scriere palpitantă plină de detalii psihologice și personaje puternice care acționează neprevăzut, cititorul (în acest caz ascultătorul) este ținut cu sufletul la gură în fiecare moment ca și cum ar fi vorba de un veritabil roman de aventuri.
Dramatizarea a fost gândită ca un serial radiofonic și de aceea episoadele adunate toate la un loc mai jos durează puțin mai mult decât o piesă obișnuită.
Legaturi primejdioase - teatru radiofonic Durata: 178 minute Distribuție: Irina Mazanitis, Adrian Pintea, Ilinca Goia, Lucia Muresan, Mihai Bisericanu, Mihai Dinvale, Mircea Constantinescu Regie: Cristian Munteanu
"Ai o fire mandra, Nastasia Filipovna, dar poate esti atat de nefericita pentru ca te crezi vinovata cu adevarat. Ai nevoie de multa ingrijire, Nastasia Filipovna, eu te voi ingriji. Adineauri ti-am vazut portretul si am regasit in el trasaturi cunoscute si mi s-a parut ca ma chemi de mult..."
Dramatizare după romanul lui Dostoievski, piesa este foarte lungă dar tocmai de aceea fidelă originalului, fără sa ciuntească din ideile esențiale asa cum ar fi făcut-o o dramatizare mai compactă.
Romanul dostoevskian îl are în centru pe prințul Mâșkin, un om ideal, perfect, un personaj gândit de Dostoievski cât mai asemanator cu Hristos în încercarea de a vedea cum s-ar descurca în lume un astfel de om desăvârșit (dar lipsit de puterile divine). Ce se întamplă este că lumea nu îl respinge, ba chiar îl admiră dar el nu este în stare să îndeplinească așteptările lor, îi dezamăgește pe toți și la final, învins de o lume mai mult decât imperfectă, înnebunește.
Nu așa ar fi trebuit să evolueze personajul, acțiunea i-a scăpat din mână lui Dostoievski, nevoit să scrie romanul de mai multe ori, să piardă o copie, să o ardă singur pe alta de teama perchizițiilor de la vama ruseasca... Deși nu este construit perfect din punctul de vedere al acțiunii și al al intrigii, Idiotul rămane un roman fascinant chiar și numai prin faptul că are în el unul din cele mai luminoase personaje din literatura universală.
Fiodor M.Dostoievski -Idiotul(Inocenta iubirii) Durata: 247 minute Distribuție: Adrian Pintea, Dana Dogaru, Mircea Albulescu, George Constantin, Constantin Dinulescu, Victor Rebengiuc Regia: Cristian Munteanu
